Va reuși Bolojan să taie 20% dintre posturile din sistemul bugetar? ”Aceasta este adevărata suveranitate”

În general, când se fac restructurări nu se renunță la oamenii cu salarii mari, ci mai degrabă pleacă cei cu salarii mici. Iar sarcina Guvernului Bolojan trece mult de renunțarea la 20% din bugetari și ajunge în zone de mari priorități. Pentru că, de pildă, România este repetentă la „suveranitate informatică”. În Uniunea Europeană sunt 28, cele mai multe centre de date specializate în AI, iar România nu are nici unul.

• Guvernul de la București a anunțat tăieri. Așa cum consemnează și Reuters: ”Cabinetul va elimina 20% din locurile de muncă din sectorul public”.
• Dar 20% din locurile de muncă eliminate de la stat înseamnă, de regulă, mai puțin de 20% economii la bugetul național de salarii. Pentru că, de regulă, restructurările îi lovesc pe cei mici și ocolesc funcțiile bine plătite. Și pentru că există alocări indirecte, în afară de salarii, adică cheltuieli folosite de toți angajații, iar acestea nu scad proporțional cu reducerea numărului de oameni.
• La fel de important precum ”câți rămân la stat” este ”unde rămân” și ”în ce va investi statul”.
• Centrele de date specializate în Inteligență Artificială sunt împărțite astfel: UE 28, USA 26, Asia 25, China 22, arată un recent studiu a trei cercetători de la Universitatea Oxford despre ”suveranitatea informatică”. Noi nu existăm pe lista infrastructurii IA, în unul dintre domeniile care va modela viitorul.  

În anii 70, când a primit premiul Nobel pentru economie, profesorul Milton Friedman călătorea mult. A ajuns o dată la un șantier în Asia. Gazdele l-au condus ca să-i arate o investiție remarcabilă, un canal de care țara avea mare nevoie. Pe șantier erau sute de oameni. Se muncea cu lopeți, fără ajutorul utilajelor. 

Mirat, economistul a întrebat de ce nu se folosește tehnologie modernă de escavat. A primit răspunsul că nu e vorba doar despre muncă, ci și despre locuri de muncă. 

„Aaa, eu am crezut că vreți să faceți un canal. Dar dacă vreți să creați locuri de muncă, atunci de ce nu le dați linguri, în loc de lopeți?”, a spus Friedman.

Când Guvernul Bolojan a anunțat că va renunța la 20% dintre bugetari, s-a gândit că nu e cazul ca oamenii să lucreze cu linguri.

20% din personal disponibilizat înseamnă, de obicei, mult mai puțin de 20% economie la costuri

Lucrez la privat de 35 de ani. Am lucrat în companii românești și în grupuri străine. Am lucrat în firme de familie și în grupuri cotate la bursă. Am văzut bugete americane, bugete elvețiene și bugete românești. Am făcut greșeli de calcul pe costuri și am agonizat în încăperi cu starturi false pe venituri.

Niciun buget din lume nu-ți iese cum îți imaginezi. Dar regula e să-l echilibrezi în fiecare zi, să cauți eficiența. Pentru că eficiența cumulată a sectorului privat și a celui public înseamnă adevărata ”suveranitate națională”. Pentru asta, niciun reglaj nu e prea mic. Dacă înmulțești efectul cu 12 luni, ești mai aproape să realizezi dimensiunea reală a economiilor realizate.

Am fost concediat și a trebuit să concediez. Am rămas jumătate sau, uneori, chiar o treime din câți eram în vremurile cele bune. Reflexul antrenat e să echilibrezi mereu, pentru că nici o măsură nu e degeaba.

Am muncit în București și în țară. Am prins crize, super crize și crize cât China. Dar niciodată n-am lucrat într-o companie care să dea afară 20% din personal într-un singur an, așa cum s-a înțeles din anunțul de luni al guvernului nou instalat al României.

Concedierile vor aduce în 2025 costuri mai mari la fondul de salarii

Să renunți la 20% din staff e o încercare enorm de grea. Dacă ești o companie de 2000 de oameni, rămâi cu 1600. Dacă ești un departament de 4, ramâi cu 3. Acestea sunt cifre, iar oamenii sunt diferiți de numere. Ei au povești de viață, își cresc copii, apar situații medicale dureroase și cazuri de angajați vulnerabili pe bune. Vei fi dat în judecată. Se trage și de fire invizibile, unele bazate pe pile odioase. Socoteala din excel nu se potrivește cu cea de pe teren.  

20% din personal înseamnă mult ca efect psihologic și niciodată la fel de mult ca economie în bugetul de personal. Pentru că nu vei da afară proporțional din pozițiile bine plătite, ci mai degrabă din cele cu salarii mai mici. 

În general, se renunță nu pentru că ar trebui, dar așa se întâmplă în viața reală, la ultimii veniți, la cei mai puțin integrați, la pozițiile mici, plătite mai puțin. În plus, când tai o poziție, asta nu-ți reduce costurile cu chiria, tehnologia, mașinile sau alte cheltuieli care nu scad niciodată proporțional și care, prin urmare, vor fi mai mari pe om, căci se divid la cei rămași.

Apoi e vorba despre procesul restructurării, în sine. Evaluările, concursurile, asistența juridică, toate costă. Și durează. Odată decise, în primele 3-6 luni concedierile se traduc în costuri suplimentare. Până la finalul anului 2025 nu vom înregistra economii semnificative la bugetul de personal, ci probabil vom plăti mai multe salarii. 2025 va fi anul salariilor compensatorii.

Economia va începe din 2026, dar nici acolo de la început. Ce dezechilibrezi într-un deceniu, nu poți repara în jumătate de an. Drumul eficienței se obține prin matematică, dar are natura zigzagată a biologiei.

Important nu e doar ”câți rămân la stat”, ci ”unde” insistă statul să investească

Asta nu înseamnă că guvernul nu trebuie să facă nimic, ci doar să nu considere că vom avea costuri cu 20% mai mici, dacă vom reuși să reducem schema bugetară cu 20% dintre posturi. 

Și mai e ceva. Tăierile sunt necesare. Iar dacă le faci bazat pe competență, câștigurile depășesc cu mult efectul financiar. Restructurările creează șanse de ascensiune pentru alte generații și inițiative. Ele cresc competiția internă și stimulează responsabilitatea.

Dar vital nu este doar ”câți rămân”, ci ”unde”. Care sunt domeniile unde se schimbă prioritățile, în efortul investit de Guvernul Bolojan? 

În lumea de azi, nu e suficient să treci de la lingură la lopată și nici măcar de la lopată la escavator. Avem în România multe creiere valoroase și inițiative creative, însă sunt domenii unde experiența altor țări ne arată că e nevoie de nevoie de forța autorităților.

Suveranitatea, dincolo de retorică

Doar 32 de țări din lume dispun de centre de Inteligență Artificială (AI), conform studiului ”Suveranitatea datelor AI”, publicat pe 20 iunie 2025. Iar România nu e printre ele. Studiul a fost realizat de trei oameni de știință de la Universitatea Oxford. 

Când ne referim la „centre de date specializate în IA” discutăm despre ferme de servere și de tehnologie, de complexuri de clădiri desfășurate pe suprafețe întinse, care consumă masiv energie și care includ cipuri puternice, scumpe, de ultimă oră. 

Centrele nu presupun doar investiția în bani, ci și existența infrastructurii de energie, apă, comunicații și resursele umane calificate, pe care nu toate țările le pot pune la dispoziție. 

Iar țările care pierd cursa și nu găzduiesc suportul fizic pentru date și, de curând, pentru datele specifice Inteligenței Artificiale, au probleme de ”suveranitate informatică”. 

Ca să măsoare cât de suveran ești, cercetătorii se referă la trei criterii:

1. Cât de multe centre de date AI are o țară pe teritoriul său.
2. Care este naționalitatea companiilor care dețin centrele de date necesare pentru puterea de calcul cerută de AI.
3. Care este naționalitatea furnizorilor de acceleratoare ale căror cipuri alimentează centrele de date pentru calculul inteligenței artificiale?

Pe lista și pe harta de mai jos apar nu doar marile puteri tehnologice ale lumii, ci și Polonia, Austria, Irlanda, Emiratele Unite, dar nu există România. Nu doar că nu găzduim centre fizice de date în IA, dar nu suntem nici în rândul țărilor cu modele de cloud. 

Cum arată lista care ne va conduce

E foarte bine că restructurăm aparatul bugetar, deși e de văzut ce vom reuși să finalizăm din această intenție de ”20% personal mai puțin”. În anumite domenii ale viitorului, săpăm cu lingura. Și ne îndreptăm spre linguriță, în cazul în care nu prioritizăm altfel investiția.

În noul guvern ne-au sărit în ochi politicieni de rit vechi, eterne speranțe sau speranțe reale, oameni de bună credință alături de descurcăreți de o viață. Plus nelipsitele cadre cu o carieră specifică avatarurilor serviciilor secrete, de data asta un amestec între ”clasicele săgeți” și protejații “new generation”.

Fiecare comentator are opinia lui. Noi avem judecăți de valoare, preferințe și idiosincrazii. Ilie Bolojan, Nicușor Dan și partidele au făcut o selecție. Ei răspund și se adaptează în timp ce se prind cât de buni sunt oamenii.

Ce nu am găsit pe lista Guvernului însă, sunt specialiștii noi, certificați internațional, experții și managerii în administrație publică și economie, precum și inginerii și oamenii de știință străluciți din științele exacte, despre care Nicușor Dan vorbea la fiecare ieșire electorală: ”România are oameni valoroși, în țară și în străinătate”. Dar poate că asta va începe de la nivelul secretarilor de stat, al șefilor de autorități naționale și companiilor de stat.

Deocamdată, expertul în capitulări de instituții Mihai Busuioc este promovat de la Curtea de Conturi la Curtea Constituțională, iar Paul Stănescu se pregătește pentru Curtea de Conturi. Târnăcoape și lopeți.