Romania in WikiLeaks: Cateva teme esentiale. Efectul de turnesol (I)

HotNews.ro, urmat de alte ziare din Romania, publica, incepand de duminica, 27 martie, zeci de telegrame dintr-un total de peste 1200 trimise de ambasada Statelor Unite la Bucuresti in perioada 2006 – 2009, documente obtinute de Wikileaks. De atunci si pana astazi, s-a pus in miscare un urias aparat propagandistic anti-Wikileaks, cu varf de lance trustul controlat de Dan Voiculescu. Acesta s-a dovedit, la fel ca in trecut in momente cheie, bastionul anti-americanismului din Romania. Din primele ore ale publicarii, s-a minimalizat, ridiculizat si aruncat in derizoriu continutul telegramelor, in special cele care vorbeau despre oligarhi, prezentati de ambasadorul SUA la Bucuresti drept „unelte ale intereselor rusesti”.

• Ramai pe HotNews.ro pentru Episodul II: Wikileaks Romania: Cateva teme esentiale. Pretul loialitatii si dublul discurs romanesc

In corul detractorilor Wikileaks s-au angajat toti politicienii cu imaginea sifonata de telegrame, dar si multi altii care, neintelegand nimic din ele sau chiar fara sa le citeasca, au repetat mecanic cliseele de la televizor: telegramele nu aduc nimic nou, simple barfe, picanterii, turnatorii si chestii in general stiute. Nimic mai fals si superficial.

In capcana propagandei minimalizatoare au picat, din pacate, si cativa analisti atenti la nuante ca Andrei Plesu (Tabloidizarea diplomatiei), Florin Negrutiu (România din Wikileaks: „Bine c-a ieşit Băsescu” şi turnătoria din pasiune) si Andreea Pora (La asa tara, asa WikiLeaks). De aceasta data, n-au mai reusit sa distinga esentialul de neesential si tot ce le-a impresionat retina a fost frivolitatea unor detalii, conspirationismul, indecenta unor politicieni. Este si acesta un aspect al telegramelor Wikileaks, dar totusi periferic. Daca ne limitam la atat, ramanem la o evaluare, totusi, superficiala a telegramelor Wikileaks.

Modul in care se poarta zilnic unii politicieni la televizor arata infinit mai urat decat in telegrame si nu vad, prin urmare, de ce ne-am indigna ca au fost ei insisi in dialogul cu ambasada SUA. Din acest punct de vedere, nu inteleg de ce ne-ar intrista mai tare decat o fac zi de zi.

Nota distincta in peisajul presei fac Romania Libera, TVR1 si, pe alocuri, Realitatea TV. Au pus accentele corecte si au iesit din randurile celor care manipuleaza publicul cerandu-i sa nu-si bata capul cu Wikileaks ca nu va afla mare lucru.

Dan Turturica (redactor sef Romania Libera), alaturi de Sabina Fati (comentator RL), Cristian Campeanu (comentator RL) si Rodica Culcer (sefa stirilor TVR), se numara printre putinii ziaristi roamani cu o cultura pro-occidentala solida, care isi asuma public o pozitie pro-atlantista si manifesta oroare fata de mesajele populist-antiamericane de tipul celor raspandite azi intens la televior: americani sunt interesati exclusiv de contracte si putin le pasa de soarta Romaniei.

Pe langa locurile in care se manifesta visceral, anti-americanismul e o stare latenta raspandita prin redactii si se manifesta in momente cheie, ziaristii fiind in general sedusi de tentatia populismului extrem (vezi interventia americana in Serbia, cazul Teo Peter, telegramele Wikileaks etc)

Alte doua pozitii care aduc o gura de aer proaspat in atmosfera latent anti-americana din presa romaneasca sunt comentariile publicate pe Contributors. ro de Dragos Paul Aligica (Wikileaks: Rusia, SUA, Romania) si Vladimir Tismaneanu (Wikileaks si mitul politic anti-american). Esentialul despre relevanta telegramelor il gasiti in cele doua expuneri clare.

Un caz special ramane Realitatea TV, unde s-a dus o lupta clara intre doua directii: ignorarea sau exploatarea telegramelor. Televiziunea controlata azi editorial de Sebastian Ghita anunta inca de duminica dimineata, inainte ca HotNews.ro sa publice primele telegrame, ca va face dezvaluiri despre oligarhii care controleaza Romania, fara sa pomeneasca nimic despre Wikileaks. Anuntul in sine suna ca o declaratie de razboi pentru o televiziune inca asociata puternic cu Sorin Ovidiu Vantu.

In ziua publicarii lor, s-a consumat un episod cel putin ciudat. Sorin Ovidiu Vantu s-a deplasat la sediul Realitatii TV cu bodyguarzii. Motivele descinderii sale precipitate raman pana azi total neclare.

Unele relatari sustin ca Sorin Ovidiu Vantu a dorit sa opreasca de la publicare si comentare telegramele WikiLeaks, despre care ar fi spus ca sunt „aiureli”. Alte relatari prezinta episodul de duminica drept o simpla neintelegere de natura comerciala intre Vantu si Ghita.

In tot cazul, se pare ca SOV a pierdut total controlul editorial asupra televiziunii si ca descinderea sa la Realitatea exact in ziua publicarii telegramelor WikiLeaks a fost tentativa unui oligarh suspectat de a fi „unealta intereselor rusesti in Romania” de a opri expandarea lor in spatiul public. Una din telegrame contine o informatie care-l priveste direct: Geoana s-ar fi deplasat in 2009 la Moscova cu avionul lui Sorin Ovidiu Vantu.

In fine, actiunea de duminica seamana putin cu clasicele take-over-uri de tip rusesc descrise de Ana Politkovskaia in Rusia lui Putin, cu afaceri preluate in forta, in afara oricarui sistem legal.

Totusi, cum se explica anti-americanismul latent din presa si politica, in afara de angajamentele subterane ale unora. De unde atata tifna fata de uncle Sam? Una din trasaturile generale ale societatii romanesti este bine surprinsa de americani intr-una din telegrame despre concertul Madonnei la Bucuresti: Romanii nu primesc lectii de la straini, desi stau in general prost cu gradul de civilizatie.

Atitudinea duplicitara din presa si politica fata de America si americanism se vede in detaliu sub lampa orbitoare aprinsa de telegramele WikiLeaks. Ideile subversive raspandite azi de cei care comenteaza telegramele Ambasadei SUA la Bucuresti spun ca americanii sunt buni in general, dar sunt de fapt o adunatura mercantila cu ifose imperialiste. Ca justitia lor e un model, dar sa ne scuteasca de predici ca le dam in cap cu Teo Peter. Ca democratia lor arata bine, dar noi o preferam pe a noastra asa cum e. Ca americanii ne vor banii si cam atat, ca in realitate nu contam pe harta; e bine ca au venit in sfarsit americanii, dar intrebarea e cat mai stau ca ne cam incurca socotelile.

Or, din telegrame se vede cealalta America. Pe langa interesele lor de ordin pragmatic si geostrategic, razbate din aproape fiecare telegrama preocuparea oficialilor americani fata de imbunatatirea democratiei din Romania, fata de progresele din justitie si din societate, fata de sansele unei tari mediocre din UE de a se ridica peste acest nivel etc. Ne prefacem ca nu vedem asta? Ignoram zecile de pasaje care demonstreaza implicarea majora a Statelor Unite in progresul unei tari incapatante si complicate ca Romania?

Insusi faptul ca ambasada SUA consuma atata timp si energie cu politicieni romani, majoritatea de proasta calitate, este in sine o veste buna, de salutat si subliniat. Adica, trebuie sa-ti pese cu adevarat de o tara imprevizibila ca Romania ca sa merite osteneala sa o intelegi de la surse primare, nu conspectand o presa distorsionata si dirijata de interese obscure. Vedem cum oficialii ambasadei fac ceea ce jurnalistii romani au renuntat demult: ca sa inteleaga corect un eveniment, cauta informatii de la surse cat mai diverse. De ce-ar fi, prin urmare, de acuzat americanii ca-si fac onest meseria?

Din acest punct de vedere, retorica publica sufera iarasi de schizofrenie. Pana acum cativa ani, toti cei care urla azi impotriva americanilor sufereau intens ca americanii ne ignora, ca nu contam. Azi, tot ei se intreaba de ce contam atat de mult? Ce i-a apucat pe americani sa ne bage in seama? De ce se poarta cu noi ca niste tate curioase? Se vede ca „Traian Basescu ne-a vandut americanilor”. Pe scurt, nu e bine.

Cand nu mai vorbesc despre oligarhi, despre duplicitatea si inconsistenta lor, e foarte bine. Lucrurile redevin grave si importante. De exemplu, Ponta si Antonescu nu mai dau cu piciorul in telegrame, nu mai rad de ele si cer pe un ton solemn explicatii de la Traian Basescu, dupa ce au aflat ca le-ar fi promis americanilor ca ucigasul lui Teo Peter nu va face o zi de inchisoare in Romania.

In rezumat, publicarea telegramelor de catre HotNews.ro a avut un efect de turnesol pentru presa si politicieni. Au iesit la suprafata din nou, in mod neechivoc, resentimentele anti-americane si figurile anti-occidentale ascunse sau cunoscute. S-a vazut, iarasi, limpede ca nu avem o masa critica proocidentala si proatlantista in randul formatorilor de opinie si ca majoritatea apeleaza la dublu discurs cand e vorba de America si americanism. Sunt cam aceiasi care sar in apararea lui Vantu, Voicu, sunt marii franari, anti-orice, anti-progres in general, apostolii baltirii si nemiscarii romanesti.

Lipsa de cultura democratica si bun simt din presa romaneasca o constatam citind portretizarea grosolana a tuturor celor intrati in dialog cu Ambasada Statelor Unite la Bucuresti: paraciosi, turnatori, ceva de joasa speta. Razbate un fior nationalist ingust din acest tip de mandrie prosteasca. Cu exceptia celor care sunau la Ambasada din proprie initiativa, in mod interesat, pentru a intoxica, pentru a denigra mintind sau din grandomanie, ceilalti politicieni, jurnalisti sau reprezentati ai societatii civile sunt simpli parteneri de dialog legitimi in orice democratie normala. Nu sunt nici turnatori, nici spioni vinovati de tradare nationala, ci parteneri de dialog, mai rafinati sau mai neciopliti.

Dar ce urmareste, pana la urma, campania anti-Wikileaks? Ce subiecte majore cauta sa ingroape? Ce putem afla totusi din telegrame, daca ne straduim putin, si nu stiam? Ce e nou, relevant si merita analizat in profunzime in timp ce altii ne arata doar maruntisuri?

Primul criteriu de evaluare, pentru orice jurnalist de buna credinta, este informatia relevanta despre acei politicieni care detin sau au detinut functii inalte in stat si pot influenta, in consecinta, decizii majore. Iar cine vrea sa o caute, o gaseste.

De exemplu, aflam ca presedintele Traian Basescu (primul om in stat) a decis inca din 2007, cel putin, ca Romania va cumpara F16 si ca, in realitate, nu era nimic de negociat cu firmele europene. Asta e si bine, si rau. Pe larg, in episodul de maine.

Aflam ca decizia CSAT de a cumpara avioane second hand de la americani s-a luat doar formal in martie 2010, in realitate optiunea era clara si ferma de ani de zile. Jocurile de culise le-am aflat tot acum. Aflam si de promisiunea ca puscasul marin Van Goethem nu va face o zi in puscarie in Romania. Le stiati cumva? De unde? (Van Goetem a fost judecat in timp record in Statele Unite. N-a fost gasit vinovat pentru uciderea lui Teo Peter, dar a fost condamnat pentru alte doua capete de acuzare grave: obstructionarea justitiei si declaratii false. Detalii aici)

Aflam apoi ca fostul premier Tariceanu (al doilea om in stat) avea „un interes personal” in privatizarea Ford, si ca a jucat duplicitar, obraznic si chiar sfidator in relatia cu americanii. Stiati cumva ca a refuzat sa se implice in organizarea summit-ului NATO din 2008 in timp ce se plange la americani ca e tinut in umbra de Basescu? Cine v-a spus? Pe larg, tot maine.

Aflam ca Mircea Geoana (al treilea om in stat) juca si el dublu: ba se cerea in vizita la Washington, ba vizita Moscova pe furis cu avionul lui Vantu. Aflam ca isi trada propriul partid in 2007: in timp ce PSD se chinuia sa-l suspende pe Basescu, Geoana negocia pentru o functie de premier „pe sase ani”, fiind dispus sa blocheze, la schimb, actiunea suspendarii. Stiati toate astea? Din ce glob de sticla? Vi se pare putin lucru ca Romania putea avea azi un presedinte „wobbly” (instabil)? Pe larg, tot maine.

Altfel spus, aflam lucruri esentiale despre loialitate si tradare, stiri valoroase despre primii trei, patru oameni in stat. Cunosteati toate aceste detalii? De unde? Doar ziaristii de la televizor si presa superficiala stiu tot, nu mai vor sa afle nimic si au convingeri solide injecatate de mogul. Pentru ei, prezinta interes doar ce-l intereseaza pe stapanul lor. Este si una din explicatiile falimentului cvasi-general din presa romaneasca.

Poate ca unii au intuit ca Basescu facea lobby intens pentru F16 de cel putin patru ani, chiar cu riscul de a-si ridica toata UE in cap, poate ca toti simteam ca Tariceanu joaca duplicitar sau ca are un interes personal in privatizarea Ford, poate ca multi il credeau in stare pe Geoana de cele mai stupide gesturi. Dar am avut vreodata certidudini? A aflat cineva vreodata detaliile marilor evenimente? Si, cand le aflam, ce facem cu ele? Le aruncam la cos cu un aer de superioritate: Stiam! Fleacuri!

De azi, echivocul nu mai e posibil, nici fuga de esential. De pilda, echivocul ca Romania ar fi, mai departe, chiar si dupa intrarea in UE din 2007, campul de batalie al influentelor rusesti si americane, ca oligarhii lucreaza cu spor in favoarea Moscovei, ca razboiul rece a continuat cu intensitati diferite si dupa ’89. Astazi, incep sa apara si probe. Din acest motiv, cei mai multi incearca sa traga Wikileaks si telegramele americanilor in derizoriu si can-can.

• Ramai pe HotNews.ro pentru Episodul II: Wikileaks Romania: Cateva teme esentiale. Pretul loialitatii si dublul discurs romanesc