Romania, sub scut. Citeva observatii despre evenimentul istoric de la Deveselu

Romania a intrat de ieri intr-o liga superioara. 800 de milioane de dolari din banii platitorilor americani de taxe a costat scutul antiracheta inaugurat joi, 12 mai, la Deveselu. Dar nu valoarea financiara e cea mai importanta latura a investitiei, ci incarcatura politica si simbolica pentru Romania. Cum a spus numarul 2 din Pentagon, Robert Work: Americanilor le plac luptatorii care vor sa se bata la o categorie superioara de greutate, iar Romania e un astfel de luptator.

Niciodata in istoria recenta nu a fost Romania intr-o pozitie mai buna de securitate. Acesta e uriasul cistig al zilei de 12 mai 2016. Cum citim printre rinduri acest eveniment: de azi, sansele ca Romania sa cada din nou in sfera de influenta a Rusiei s-au micsorat enorm. Romania era deja protejata prin aderarea la NATO si UE, dar alegerea vectorului atlantic a devenit aproape ireversibila prin acceptarea invitatiei SUA din 2010 si operationalizarea efectiva a elementelor scutului de ieri.

De ieri, Romania nu e doar mai sigura din punct de vedere militar, ci si mai atractiva, mai dezirabila pentru eventuali investitori straini. Facilitatile antiracheta din micuta localitate olteana Deveselu inseamna o garantie pentru acestia.

Exista voci in spatiul public care cautioneaza ingrijorarile ipocrite ale Rusiei. De ce ipocrite? Pentru ca Rusia una spune, dar alta gindeste. Rusia spune ca scutul e indreptat impotriva ei, desi e absolut evident ca cei 24 de interceptori de la Deveselu nu au cum sa pericliteze enormul arsenal nuclear rusesc. Rusia gindeste insa altceva: ca SUA/NATO s-au apropiat periculos de mult de granitele ei, ca sporeste riscul ca soft-powerul Occidentului sa devina atractiv pentru rusi, ca foste tari sovietice si comuniste sint tot mai greu de pastrat in aria de influenta Kremlinului. Asta il doare pe Putin, asta ii doare pe camarazii sai din complexul militar si de securitate de la Moscova.

Sa nu ne facem ca nu intelegem: echilibrul regional de forte sufera o mutatie prin amplasarea scutului la Deveselu. Dar aceasta schimbare vine pe fondul dorintei Romaniei si a altor state de a se rupe de Rusia. E alegerea noastra si ea trebuie respectata de Rusia. Si sa nu uitam ca echilibrul de forte e pus constant sub semnul intrebarii de politica agresiva a Rusiei. Dovada stau Georgia, Ucraina, dar si multele conflicte inghetate din jurul Marii Negre.

Va urma o riposta din partea Rusiei? Foarte probabil, dar nu stim inca forma aleasa. Poate ca va avea o componenta tehnico-militara (amplasare de rachete la granita NATO), poate ca va apasa pe acceleratie in Republica Moldova.

O scurta constatare si despre reactia publicului. Multi dintre noi cred ca e mersul firesc al istoriei sa avem baze americane si NATO, sa fim protejati militar pentru ca sintem romani si pentru ca o meritam. Nu e chiar asa. Aceasta protectie vine dupa o serie de alegeri politice si strategice corecte, dar dureroase. Aceasta protectie vine dupa ce zeci de soldati romani si-au pierdut viata pe teatrele de operatiuni aliate, ajutind prin jertfa lor ca Romania sa fie vazuta drept un partener puternic si de neclintit. Nici un moment sa nu uitam jertfa acestor eroi; binele enorm de care noi beneficiem s-a cladit pe fundatia curajului lor. Sa nu uitam nici optiunea electoratului, care in momentele cruciale si-a exprimat optiunile pro-Occidentale, dind astfel un mandat pe care politicienii, fie si scrisnind din dinti, l-au dus la capat.

Curajul unor oameni politici merita si el reamintit. Ei au luat decizii dure, impopulare, prin care si-au riscat popularitatea sau cariera, dar au profilat Romania ca un furnizor de securitate, nu doar ca un beneficiar de securitate.

Dintre acesti oameni politici va lipsi insa Tariceanu, protagonistul unui episod jenant ieri, cind a invocat obscure motive protocolare pentru a lipsi de la ceremonie. Un anti-american de tip stinga franceza de caviar, Tariceanu a dovedit ca episodul retragerii intempestive din Irak nu a fost un accident al carierei sale politice, ci un moment definitoriu.

Un alt absent ostentativ de la Deveselu a fost presedintele Klaus Iohannis, care confirmase anterior ca va veni. A lipsit pentru ca americanii nu au trimis un oficial de rang inalt, ci doar numarul 2 de la Pentagon? Asa spun multi dintre apropiatii sai, dar cred ca ar fi pueril si similar cu celebrul episod al paltonului: genul de tifna ridicola si contraproductiva. Problema e ca razgindirea il transforma intr-un personaj imprevizibil pentru parteneri.

Episodul Iohannis e unul straniu, cu razgindirea de ultim moment privind participarea la ceremonia de la Deveselu si senzatia de Mare absent de la momentele decisive ale istoriei.