Români care își deschid casele și sar în ajutorul ucrainenilor: „Sunt un om oarecare, care putea să fie azi în Ucraina”
Există zeci de inițiative începute de simpli cetățeni care doresc să-i ajute pe oamenii din Ucraina care fug din calea războiului. Unii asigură cazare, alții transport, alții servicii de traducere sau se oferă să aibă grijă de animalele de companie ale ucrainenilor.
Odată cu începerea războiului în Ucraina, zeci de mii de oameni și-au împachetat câteva dintre bunurile esențiale în valize, și-au părăsit casele și viața pe care o știau și au plecat spre granițe în căutarea unui refugiu. Bărbații ucraineni nu mai au voie să plece, așa că mulți sunt cei care și-au dus copiii, soțiile, mamele, surorile sau prietenele la ieșirea din țară, în încercarea de a le salva.
Pe teritoriul românesc, cozile la graniță sunt de câțiva kilometri, iar până acum, peste 10 mii de ucraineni au intrat în țara noastră. Mulți români nu au stat pe gânduri: și-au deschis casele și au încercat să găsească tot felul de soluții pentru a-i ajuta pe vecinii lor atacați de Rusia.
Există zeci de inițiative începute de cetățeni, iar grupul de Facebook „Uniți pentru Ucraina” a ajuns la peste 50 mii de oameni, dintre care mulți se arată dornici să ajute în orice formă posibilă.
„Îți dă speranță o astfel de mobilizare”
„Uniți pentru Ucraina” (unde există un formular special pentru cei care vor să se implice) a fost creat de Vlad Gheorghe, europarlamentar în Grupul Renew Europe, la data de 12 februarie.
„Era evident că Putin pregătește ceva și cu comunitatea română din Ucraina, iar odată cu granița comună, era clar că valul de persoane care se vor îndrepta către România va fi unul major. Odată cu invazia rusească a crescut și grupul, suntem peste 53 000 de membri acum, peste 4000 de oferte efective de ajutor: voluntariat, cazare, donații alimente, haine, transport”, spune Gheorghe.
El susține că solidaritatea este excepțională și „îți dă speranță o astfel de mobilizare”: „sunt români din țară și din diaspora care scriu că dau cheile casei lor familiilor ucrainene, sunt străini care locuiesc în România care vor să ajute, sunt ONG-uri, pensiuni, restaurante, companii care dau ce și cât pot. Este o dovadă de umanitate care ne motivează, mai ales când vedem ce se întâmplă la numai sute de kilometri de România.”
Vlad Gheorghe nu mai poate ține pasul cu toate mesajele de pe grup, dar știe sigur de câteva cazuri în care refugiații au fost ajutați de români. „Ucraineni care au scris că au nevoie să plece din Kiev și un voluntar care organizează transport din Ucraina în România le-a scris să se întâlnească la una dintre gurile de metrou, plus o familie – 3 adulți, 3 copiii care aveau nevoie de cazare o noapte aseară pe lângă Focșani, urmau să părăsească România azi – au găsit imediat mai multe oferte”, spune el.
„S-au mobilizat mamele, la noi sună telefonul non-stop”
Pe lângă ONG-uri care vor să asigure un adăpost animalelor de companie din Ucraina, tineri care fac voluntariat pentru a traduce mesaje și conversații între oameni, o platformă de antreprenoriat feminin, Mamprenoare, s-a mobilizat în Cluj și Iași, alături de mame din toată țara, pentru a veni în ajutor femeilor și copiilor care abia au trecut granița.
„Strângem pachete cu alimente neperisabile, cosmetice de bază, scutece pentru copilași și pături, la centrele noastre de colectare din Iași și Cluj-Napoca. S-au mobilizat mamele, la noi sună telefonul non-stop, sunt mame care vor să doneze și se oferă să pună la dispoziție locuri de cazare în Iași. O mămică ne-a anunțat acum că-și ia copilul în brațe, ia un taxi și se duce la graniță dacă e nevoie, să ia o mămică și să o aducă la ea la Iași”, au povestit reprezentantele inițiativei.
„Sunt un om oarecare, un om care putea să fie azi în Ucraina”
Vama Siret, ucraineni care trec granița în România. FOTO: Alex Nicodim/ SIPA Press/ Profimedia
Yamina, o tânără de 28 de ani din Craiova, de profesie manager, s-a hotărât să mobilizeze oamenii din orașul ei. „Sunt un om oarecare, un om care putea să fie azi în Ucraina. Aseară am hotărât să ofer ajutor în urma căutărilor de informații pe grupurile dedicate, e nevoie de atât de multe, iar timpul e prețios”, spune ea.
În urma anunțului ei, nu a fost contactată de cineva din Ucraina, dar precizează că a văzut oameni care au cerut ajutorul pe grupuri sau persoane de la graniță care expun situația de acolo.
„E tragic ce se întâmplă. Mobilizarea oamenilor și a ONG-urilor este extraordinară. E un răspuns atât de frumos la suferință, ceva ce nu am văzut de la guvernanță, dar am văzut la oameni. Eu mă organizez pe Craiova cu mulți #oamenifaini și ONG-uri (de la Asociația Studenților Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor si Uniunea Studenților din România).
Suntem la început cu mișcarea aceasta în Craiova, dar creștem repede. Avem spațiu de depozitare, voluntari, preluam pachete și ne organizam cu tot ce e necesar. Încurajez oamenii să doneze. Orice. Oriunde. Sunt multe posibilități. Noi începem de la Craiova, dar cu inima sunt toți românii în asta”, explică ea.
Un alt utilizator de pe grup, care și-a dorit să rămână anonim, și-a mobilizat prietenii pentru a oferi suport pentru cinci familii din Ucraina – el oferă un loc în Timișoara, unul în Bacău și 3 în București. A fost contactat de o singură persoană din Ucraina, din lista lui de prieteni, care i-a spus că nu este interesată să plece din țară.
„Pe alte două le-am contactat noi, colegi de serviciu, Într-un caz, familia este la 30 de kilometri de graniță, dar nu sunt hotărâți. El nu poate pleca pentru că e în vârsta de recrutare, iar soția nu vrea să plece cu copiii fără el. În celălalt caz așteptăm vești. Ea e româncă, a plecat la prietenul ucrainean, și au prins-o evenimentele acolo. Sunt pe grupul ăsta tocmai pentru că putem ajuta, dar nu avem pe cine. Sperăm că cine are nevoie ne va contacta.”
„Suntem oameni și trebuie să ne ajutăm unii pe alții”
La 36 de ani, Andreea este manager de vânzări la compania fondată cu soțul ei. „Sunt mamă, fiică, soție, soră. De când a izbucnit războiul în Ucraina, chiar de la primele știri, m-am pus în situația în care noi am fi în locul lor. Nu poți sta impasibil.
Eu și familia mea nu putem. Ne uităm la fetița noastră și în același timp vedem familii întregi cu copii care au lăsat totul în urmă și au pornit spre nicăieri. Este iarnă încă, frig, și ei trăiesc coșmarul vieții lor. Suntem oameni și trebuie să ne ajutăm unii pe alții”, spune ea, în timp ce subliniază ca familia ei poate oferi cazare pentru o familie cu copii. „O cameră în propria casă și toate cele necesare traiului.”
În capătul celălalt al țării, la Cluj, o doctoriță pediatru, Monica Burlacu, și-a anunțat la rândul ei ajutorul, așa cum poate: „Eu m-am gândit să ofer copiilor refugiați consultații gratuite. Dacă îi cunoașteți și îi știți în zonă și sunt bolnavi, puteți să îi direcționați spre mine. Voi solicita documente de identitate, iar consultațiile se fac doar cu programare. Eu nu știu ucraineană, dar știu bine engleză.”
„Am simțit nevoia să fac și ceva practic pe lângă rugăciune”
Ucraineni în Vama Siret. FOTO: Alex Nicodim/ SIPA Press/ Profimedia
Claudiu Mihaiu, un pastor evanghelic de 42 de ani la Biserica Vertical din Năvodari, și-a oferit ajutorul pe grupul de Facebook. „De dimineață, am simțit nevoia să fac și ceva practic pe lângă rugăciune, pentru Ucraina. Deja primesc multe mesaje, iar peste o oră cazăm primele trei familii. Am patru persoane care s-au oferit să ia oameni în gazdă. Suntem o biserică mică, de 50 de membri, dar cu inima mare”, spune el.
În Suceava, sora lui, continuă pastorul, cu grupul ei de fete de la biserică, a simțit același imbold de a face ceva practic și „se duce la granița de la Siret să ducă mâncare. Vor fi multe femei și copii care vor intra în țară în zilele următoare și vrem să ajutăm.”
În Piatra Neamț, la Izvorul Muntelui, Silviu-Bogdan Ardeleanu se pregătea să-și înceapă sezonul turistic cu cele 3 cabane și 12 camere pe care le are. „Azi-noapte nu m-am putut odihni din cauza imaginilor cu refugiați, majoritatea cu copii mici. Nu putem sta nepăsători. Am discutat și cu soția mea și am luat de comun și întru totul de acord o decizie, inspirat de postarea lui Ștefan Mandachi”, spune el.
Silviu mărturisește că a fost contactat de români din zona de frontieră și crede că până în seara asta va umple cabanele. „Am simțit un val enorm de solidaritate a românilor, drept dovadă, după postarea mea, m-au sunat înca 5-10 prieteni, plus necunoscuți, pentru a oferi și ei ajutor”, a continuat antreprenorul, nu fără să sublinieze că va ajuta: „Cât dă bunul Dumnezeu, din partea noastră, nelimitat.”
Un altfel de ajutor, bilete de avion
Georgiana Mititelu locuiește de 15 ani în Italia, unde lucrează ca export manager. Momentan nu a fost contactată de niciun refugiat în urma anunțului ei, dar este disponibilă de a trimite pachete cu alimente și pampers pentru copilași. Mai mult, ea vrea să ajute pe cei care au rute în Italia și doresc să se stabilească aici.
„Am disponibilitatea de a cumpăra trei bilete pentru Italia pentru cei care doresc să plece din România. Sunt profund impresionată de solidaritatea românilor.”
Daniel Bîru este din Suceava, dar locuiește la București, unde s-a hotărât să ajute refugiații, atunci când a văzut criza umanitară din Ucraina. „Majoritatea oamenilor ajută refugiații pe termen scurt, cu adăpost și mâncare. Eu am ales să fac ceva diferit și să îi ajut pe cei care doresc să-și înceapă o viață nouă în Vestul Europei”, a spus el.
Daniel mărturisește că se ocupă de transportul de la vamă la Capitală, bilete de avion până în țara unde vor dori să se stabilească și toată organizarea bunăstării lor până în momentul în care sunt preluați de o organizație din țara respectivă.
„Momentan ajut o tânără din Ucraina care vrea să se stabilească la Berlin. Îi asigur transportul de la vama Tudora până în București, adăpost și hrană până părăsește România”, povestește el.
Alături de Daniel sunt implicați și alți voluntari. El a găsit-o pe tânăra din Ucraina pe grupul de Facebook și vorbește cu ea online. Odată ce o va aduce în România, mai are nevoie să găsească pe cineva în Berlin care să o preia în siguranță de la aeroport și să o ajute să ajungă la un ONG din oraș.
„Momentan știu că vrea să fugă cât mai repede de război și că trece prin toate astea singură”, mai spune Daniel.
„Nu aștept nimic la schimb, doar vreau să ajut”
Sebastian Oarcea este din Cluj, dar locuiește din 2002 în București, alături de soția lui, alături de care are 5 copii. El este instructor auto, soția lui educatoare și împreună stau în casa construită de el, alături de 3 din cei 5 copii, deoarece 2 sunt deja la casele lor.
„Am hotărât să ofer ajutor nu neapărat unor ucraineni, ci unor oameni, în primul rând, unor oameni care au pus mai presus de bunurile și casele lor, viața lor și pe cea a copiilor. Mă gândesc că aș putea fi eu în locul lor și cât de mult m-aș bucura să îmi ofere cineva ajutor așa cum încerc și eu să ofer.
Din păcate, posibilitățile mele materiale sunt limitate, suntem o familie modestă și banii câștigați ne ajung doar pentru traiul zilnic. Dar pot primi 2-3 persoane sub acoperișul nostru, pot să le ofer căldură, compasiune pentru perioada grea prin care trec și ceva de mâncare. Nu aștept nimic la schimb, vreau doar să ajut.
Eu sunt membru simpatizant AUR (probabil nu pentru mult timp de acum) și am văzut mesajul pe un grup de WhatsApp, în care se cere ajutor pentru refugiați. I-am trimis și domnului Simion un mesaj în privat cu ce pot oferi eu azi dimineață, dar încă nu am fost contactat”, spune el.
Bărbatul adaugă cât de mult a fost impresionat de dorința de ajutor din partea românilor: „Sunt bucuros să aflu că sunt atâția români cu inima bună în România. Chiar sunt impresionat!”
Medve Șandor, un tânăr de 32 de ani care locuiește în Sibiu și cântă în cadrul orchestrei filarmonicii din oraș, s-a hotărât ieri dimineață să pornească spre graniță, să vadă dacă poate să ajute oamenii. El a scris pe grup că are o mașină mică și poate ajuta patru oameni, dar pentru asta „tot trebuie să meargă la graniță și să vadă ce se întâmplă acolo.”
Însă, de când și-a anunțat intenția, mai mulți oameni s-au implicat și acum sunt peste 50 de locuri de cazare în Sibiu și zona Sibiului, disponibile pentru refugiați.
„Ideea este să mă duc la graniță să văd cum este situația acolo și să închiriem un autocar cu care să putem lua 50 de oameni sau eventual să luăm 2 autocare, vom vedea. Asta ține de câte locuințe avem în total.
De când am plecat, de patru ceasuri, am plecat cu ideea că pot să ajut patru oameni, dar se pare că vom ajuta și mai mulți. În același timp, mulți oameni au făcut donații, pentru că există multe lucruri de care refugiații au nevoie – apă, mâncare, pamperși – mulți au făcut donații în contul meu și mă voi opri să fac cumpărături. Ideea este să ajung, să văd care este situația și să vedem cum putem să ne organizăm”, a explicat muzicianul.
„Poporul rus care este împotriva războiului este poporul meu”
Anastasia Staicu s-a născut în URSS și este din Moscova. „Am venit in România pentru ca m-am îndrăgostit de un roman. Tatăl copiilor mei mari – fete de 25 si 21 de ani acum”, spune vicepreședinta Asociatiei SNK, fondatorul spatiului cultural Seneca Anticafe, Editura Seneca si centrului de educație ecologică Seneca Ecologos.
„Mobilizarea pentru evacuarea cetățenilor ucrainieni a venit din inițiativa companiei Romstal, care de acum o săptămână a făcut planul pentru a salva familiile angajaților săi din Ucraina. Eu doar am ajutat.
Îmi va rămâne pe retina pâna la ultima zi imaginea unei femei cu copilul în brațe care merge precum Ana, soția meșterului Manole. Merge înainte, lumea in jurul ei se dărâmă, ea merge, ea o ține pe umerii ei, acea lume. Astăzi toata ziua așa apăreau femeile ucrainiene de la punctul de trecere granița la Siret. Pășeau înainte în necunoscut cu ochii plânși. Acum zece minute soții lor le-au îmbrățișat și au plecat ca să fie înrolați în armată.”
Ea crede că românii pot ajuta cu o întâmpinare organizată, o vorbă bună, o îmbrățișare. „Deci o triere, un punct de primire oficial în care primești o informație despre pașii următori. Pentru că pașii Anelor care trec granița sunt făcuți din ultimele răsputeri și le-ar ajuta o ghidare ușoară și un bun venit organizat.
Poporul rus care este împotriva războiului este poporul meu. Cel care nu l-a votat pe Voldemort. Cel care de un an donează pentru ultimele redacții independente din Rusia, care au primit statut de „agent străin”.
Este poporul meu care plânge acum așa cum plâng eu când nu mă priviți. Toți cei pe care i-am așteptat azi nu au ajuns. Pe unii îi oprea poliția și-i dădea jos, pe alții i-au oprit bombardamentele, iar pe alții simplu: tancuri la ieșire din orașul-Kiev”, spune Anastasia, care împreună cu Romstal un plan de evacuare pentru cetățenii din Ucraina.
Citește și: Război în Ucraina: Focuri de armă și bombardamente în Kiev / Zelenski cere UE să decidă acum în privința aderării Ucrainei la blocul comunitar / Rușii trag din Marea Neagră cu rachete Kalibr în Mariupol și alte
.
INTERVIURILE HotNews.ro