Roşiile domnului Dragnea
Liviu Dragnea iubeşte România: costumul popular îmbrăcat cu mândrie săptămâna trecută şi pasiunea cu care se dedică apărării cauzei roşiilor româneşti o dovedesc. Domnul Liviu Dragnea se doreşte a fi cel dintâi dintre români. Pe urmele lui Augustus, primul dintre cezari, el refuză cu modestie coroana de stăpân al patriei sale, spre a fi doar preşedintele corect şi decent al social-democraţilor. Domnul Liviu Dragnea se confundă cu România însăşi. Ceea ce este bine pentru domnia- sa este bine şi pentru patrie. Cei care îi doresc răul, cei care cârtesc, cei care vociferează sunt duşmani ai acestui belşug revărsat peste România.
Pasiunea pentru tomate a domnului Dragnea nu este întâmplătoare. Fireşte, relaţia sa cu solul românesc este evidentă şi nu mai merită amintită. Domnul Dragnea este fiul mândru al acestei Românii adânci, cuminţi şi rurale, ivite din retorta mutantă a colectivizării comuniste. Domnul Dragnea se doreşte a fi un politician- grădinar, un gospodar care pliveşte , atent, ograda sa, veghind ca buruienile să nu strice rodul bogat. Roşiile domnului Dragnea sunt roşiile româneşti, cele care se disting prin gustul unic al geniului autohton. Pe urmele lui Victor Ponta, cel care visa la o Românie a Românilor, domnul Liviu Dragnea construieşte această ţară- grădină, în care românii pot, în fine, să se bucure de demnitatea lor, având în mese şi în panere darurile pământului roditor.
Feeria politică a domnului Dragnea are, incontestabil, o ereditate glorioasă. Nicolae Ceauşescu, primul preşedinte al RSR, era, la rândul său, un nobil grădinar. Atenţia cu care a demolat oraşele şi satele României şi grija cu care a oferit naţiunii o alimentaţie sănătoasă sunt legendare.Anexarea tradiţiei, macularea simbolurilor, inventarea unui kitsch naţional, toate acestea domnul Dragnea le preia din genomul fesenist. În definitiv, simbioza dintre “ Vatra Românească” şi regimul Iliescu a modelat primul deceniu post – comunist.
Pasiunea pentru tomate a domnului Dragnea este expresia acestui populism ce combină refuzul domniei legii cu manipularea complexelor de inferioritate naţionale. Mândria de a fi român se transformă în temelia unui regim care menţine subdezvoltarea, spre a putea stăpâni pe cei lipsiţi de voce, pe cei striviţi şi pe cei aflaţi în umbra statului – părinte.
Ca bun grădinar, domnul Dragnea înţelege şi iubeşte doar această Românie cuminte, supusă şi roditoare. Este acea Românie care respectă ierarhiile consolidate timp de decenii. Între omul de rând şi conducător există şi va exista, mereu, o linie despărţitoare. Nu se cuvine ca oamenii de rând să nesocotească cuvântul grădinarului ce pliveşte roşiile sale. Menirea bărbaţilor şi femeilor din România, ( menţionaţi în această ordine atentă la tradiţia locului) este să aplice indicaţiile conducătorului, fără crâcnire.
Ca bun grădinar, domnul Liviu Dragnea are de luptat cu burenile ce pot afecta acest echilibru edenic al patriei sale. Buruienile sunt cei care nu ascultă, nu se supun, comentează, critică,întreabă,protestează,vociferează, impertinent, uitând de datoria de a se supune autorităţii. Ori de câte ori pieţele României se umplu de oameni, grădina de roşii a domnului Dragnea este în pericol. După cum le fel de periculoasă pentru pacea vegetală a României sale este şi ideea, subversivă, a egalităţii constituţionale între cetăţeni. Statul de drept îşi are locul său în grădina sa, cu condiţia de a fi respectuos cu cei care domnesc, în baza dreptului lor divin.
INTERVIURILE HotNews.ro