Rusia lui Putin şi mantia imperială a barbariei

De ce este Rusia lui Putin altfel şi de ce standardele de conduită ale naţiunilor civilizate au încetat să i se mai aplice? Iată întrebarea care pare să producă, astăzi, un sentiment de perplexitate. După decenii de “ pragmatism”, după decenii de simbioză energetică, după decenii de diplomaţie atentă la sensibilităţile strategice ale Rusiei, statul consolidat de Vladimir Putin a ales să treacă la atac. Ceea ce unii anunţau că nu se va întâmpla niciodată s-a întâmplat, în cele din urmă.

Şi poate că unicul răspuns la interogaţia aceasta este cel legat de natura statului rus însuşi. Unicitatea Federaţiei Ruse oferă o cheie de interpretare a modului ei de comportament. Luciditatea este alternativa la naivitate şi miopie. Barbaria rusă de acum este semnul de manifestare al unei patologii imperiale. Invazia Ucrainei este o etapă din marşul spre măreţie al Rusiei.

Căci Rusia de după 1991 nu a fost cu adevărat ceea ce unii au sperat că poate deveni: o democraţie federală, un stat constituţional şi pluralist, capabil să creeze un ataşament întemeiat pe valori comune şi pe civism. Eşecul experimentului de democratizare a oferit Rusiei ocazia de a se întoarce la originile sale nerenegate vreodată, cele imperiale.

Rusia lui Putin poartă mai departe, cu premeditare ideologică, mantia unui imperiu. Rusia lui Putin nu poate fi judecată ca un stat – naţiune similar cu cele din Occident, pentru că esenţa ei rămâne una imperială. Rusia pe care Putin o întruchipează este cel din urmă imperiu terestru din zona Eurasiei. Identitatea şi ambiţiile sale sunt modelate de această linie de continuitate.

Intenţia de a reuni pământurile vechii Rusii Kievene aparţine unui imaginar hrănit prin propagandă. Pe urmele Rusiei ţarilor şi ale URSS, Rusia lui Putin se vede pe sine ca unica entitate capabilă asume această moştenire. Ucraina trebuie distrusă, pentru că existenţa ei independentă subminează acest proiect de unificare. Rusia lui Putin continuă bătăliile începute de fondatorii Moscovei.

Şi iată că aparenta iraţionalitate a acţiunii Rusiei devine raţională, o data cu raportarea ei la natura imperială a statului rus însuşi. Etica marţială ce acordă puterii militare rolul central, cruzimea devastărilor, premeditarea crimelor, toate acestea vin din trecutul unui imperiu animat de vocaţia expansiunii. Rusia lui Putin este capătul de drum al traiectoriei ce debutează în secolul al XV-lea.

În faţa unui asemenea imperiu ce-şi etalează agresivitatea nucleară pragmatismul laş al cedărilor nu face decât să amâne un alt atac, inevitabil. Ca stat imperial,Federaţia Rusă nu poate fi oprită acum decât prin fermitatea coaliţiei occidentale. Sprijinirea Ucrainei este vitală în acest efort de îndiguire al acestui nou val imperialist.

Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro