Rusia si Europa vorbesc doua limbi diferite, in ciuda aparentului dialog dintre ele

Rusii si europenii au un dialog al surzilor, sau cel putin asa pare. E impresia pe care au dat-o dezbaterile Forumului Economic Europa-Rusia, asa cum, la sfarsitul saptamanii trecute, la summit-ul UE-Rusia au existat doua discursuri paralele. Si asta fie ca subiectul este energia, securitatea energetica sau securitatea continentului european. Vorbim mereu despre un parteneriat UE-Rusia, dar rusii simt ca nu sunt tratati ca un partener, in timp ce europenii simt ca nu mai pot avea incredere in Rusia dupa razboiul din Georgia si criza gazelor cu Ucraina.

Singurul punct asupra caruia pare sa existe aceeasi opinie este faptul ca Europa si Rusia sunt interdependente, ca Rusia nu poate fi ignorata si nu se doreste ignorarea ei in conditiile in care este cel mai mare vecin al UE.

Pe de alta parte insa, asa cum remarca Yves Pozzo Di Borgo, senator francez, vicepresedintele grupului parlamentar Franta-Rusia, relatia UE-Rusia este in impas, iar diferentele sunt foarte vizibile, mai ales ca in mintea unora dintre responsabilii din Europa de Est zidul Berlinului nu a fost daramat.

O alta evidenta a fost relevata in urma formului: ca rusii au o pozitie comuna, iar europenii sunt divizati, motiv pentru care devin incapabili sa aiba o relatie serioasa cu Rusia si sa ajunga la un acord cu vecinul de la Est. „Europenii tin prea mult la principii, in timp ce rusii sunt mai pragmatici”, a spus tot Di Borgo, care a recomandat o atitudine pragmatica si europenilor, mai ales daca vor sa faca fata concurentei puterilor emergente – China, India -, demers in care au nevoie de o alianta cu Rusia.

Probabil ca aliantele pot deveni conjuncturale, caci altfel, exista diviziuni mult prea evidente intre cele doua parti: fie ca e vorba despre securitatea continentului, conflictele inghetate, energie. Presedintele Basescu a avansat ideea ca este mai mult decat un dezacord, ca exista chestiuni ireconciliabile intre Europa si Rusia, precum cele referitoare la vecinatatea comuna.

Securitatea continentului, Caucaz

Vorbitorii europeni au indicat clar ca razboiul din Georgia a ridicat semne de intrebare asupra Rusiei, iar recunoasterea independentei Abhaziei si Osetiei de Sud a fost o miscare gresita. Dimpotriva, rusii sunt consensuali pe ideea ca este cea mai potrivita decizie. „Interesele Rusiei in Caucaz vor fi intotdeauna suficient de serioase sa vrea sa joace un rol in regiune”, a spus Serghei Markedonov, de la Institutul de Analiza Politica si Militara din Moscova. Tocmai de aceea orice miscare a NATO fata de vreuna dintre tarile din regiune este perceputa negativ de rusi, dupa cum a evidentiat jurnalistul Igor Pavlovski, de la Regnum.

De altfel, extinderea NATO la sfarsitul razboiului rece si recent sunt vazute ca o amenintare, pentru ca nu este altceva decat „singura modalitate prin care americanii puteau detine controlul asupra Europei”, a mai spus Pavlovski. „Extinderea UE a putut mentine acest sistem de control”, a mai spus el. Replica europeana a venit din partea lui Constantin Degeratu, care a subliniat divergenta de opinii si faptul ca extinderea a exprimat vointa unor tari suverane si independenta carora le-au trebuit 10-15 ani sa adere la organizatiile euro-atlantice, sa indeplineasca toate criteriile necesare in acest sens.

Numai ca europenii nu isi regasesc interesele acum in acest sistem de securitate, sustine fostul candidat la presedintia de la Kremlin, Andrei Bogdanov, asa ca propunerea sa este crearea unui nou bloc militar pe continent, care sa excluda NATO, dar care sa includa europenii si rusii.

Mai sunt si europenii din afara sferei UE si NATO, cum este cazul Ucrainei, care nu vad necesara o noua arhitectura de securitate, asa cum vrea Rusia, ci sustin ca existenta, bazata pe principiile OSCE, UE si NATO este cea potrivita, atata vreme cat principiile si mecanismele lor sunt respectate. insa Rusia nu urmareste asta, ci destabilizarea lor, pentru a scoate SUA din peisajul de securitate european.

Energie, securitate energetica

Discutiile se infierbanta previzibil in momentul in care se discuta energia si securitatea energetica: unii sustin ca nu trebuie politizat subiectul, intrucat este vorba despre o dimensiune strict economica, in timp ce altii acuza Rusia ca foloseste arma energetica. Nimic nou, rusii subliniaza ca, daca este sa se vorbeasca despre dependenta Europei de resursele Rusiei, ar trebui sa nu se vorbeasca doar de gaz, ci si de carbune. „Peste 35% din carbunele importat in Europa provine din Rusia, iar Rusia detine 30% din piata europeana a carbunelui, despre asta de ce nu vorbsc europenii?”, intreba Igor Krugovici, de la Societatea Rusa de Gaz.

Un polonez insa, vicepresedintele agentiei de reglementare a energiei din Polonia, Marek Woszczyk, nu este de acord nici macar cu dependenta de gaz a Europei: „Clar nu suntem dependenti de gazul rusesc. UE trebuie sa se uite la ea insasi, acolo e problema. Avem dificultati in definirea parteneriatului cu Rusia pentru ca nu avem o piata unica a gazului. Daca am avea-o, am europeniza contractele dintre Gazprom si firmele de export de gaz (intermediarii)”, a spus el.

Intr-un grup majoritar rus, analistul Vladimir Socor, de la Fundatia Jamestown din Washington, a facut nota discordanta aratand ca Rusia nu poate fi considerata un partener previzibil, cu un istoric al intreruperilor sau amenintarilor cu intreruperea livrarii gazelor din 2004 si pana in iarna acestui an. Mai mult, cum ar putea fi un partener de incredere atunci cand exista incercari de preluare fortata a unor companii occidentale de catre cele ruse, cum este cazul MOL de compania rusa Surgutneftegaz, „o companie cu un patronat incert”, cum a numit-o Socor. El i-a iritat pe rusi cand a spus ca South Stream este „a bluff” (o cacealma), avand in vedere faptul ca nu exista gaz rusesc care sa fie transportat prin conducta si costurile exagerate anuntate de vicepresedintele Gazprom, Alexei Medvedev, de 19-24 de miliarde de dolari.

Chiar daca Nabucco are mai mari sanse de materializare decat South Stream – un proiect nefezabil -, Rusia ar putea pune piedici proiectului european prin control asupra gazului turkmen si prin inhibarea investitorilor, care ar putea ezita sa se implice in proiectul Nabucco, daca South Stream ar parea cu mai multe sanse sa devina realitate.

„Ieri am auzit ca South Stream este rubish (un gunoi), azi ca este bluff (o cacealma)”, a izbucnit unul dintre invitatii rusi, evident deranjat de aceste etichete. Si nu este singurul lucru ce le provoaca aceasta reactie.

„Europa ne priveste ca pe un furnizor, noi vrem sa-i fim un partener, de aici dificultatea unui parteneriat UE-Rusia. Nu dorim sa fim doar un exportator de materii prime, sa vindem gazul si petrolul de la sonda, vrem sa fim un partener egal in toate sferele. Daca vrem sa intram in randul tarilor cu adevarat civilizate ne e absolut necesar sa avem si un sistem de tranzit si de prelucrare”, a pledat Igor Prokofiev, de la institutul de Studii Strategice din Rusia. A fost oportunitatea de a critica dorinta europenilor de a bara accesul rusilor la retelele de transport europene. „Nu inteleg de ce e nevoie sa fim isterici”, a spus el, referindu-se la atitudinea pe care o pot avea cei doi parteneri in cazul unor crize: „Europa nu isi poate gasi intr-o zi, intr-o luna, intr-un an un alt furnizor e marimea Rusiei, cum nici Rusia nu poate renunta la piata europeana”.

Divizarea Europei pe tematica energetica a fost remarcata si de europeni, si de rusi; „Nu numai Rusia e in tranzitie, si Europa are o piata in tranzitie”, cred specialistii moscoviti, care incearca sa scoata discutia energetica din contextul politic, subliniind ca este doar o chestiune economica. „Furnizarea de energie este o chestiune politica si trebuie discutata in context politic”, a parat Vladimir Socor.

„Noi nu am dat si nu dam asigurari, a spus presedintele Medvedev, iar eu completez pentru ca noi nu avem probleme. Probleme au altii, daca nu platesc”, a replicat un alt expert rus.

Carta Energetica pe care Rusia refuza sa o ratifice este un document care nici nu pare sa mai fie luat in discutie, majoritatea expertilor rusi insistand ca este nevoie de un nou document pe care sa se bazeze parteneriatul energetic al Europei cu Rusia. Insa Andrei Konoplianik, consilierul Gazprombank, a arata clar ca, potrivit articolului 43 din Carta, Rusia, chiar daca n-a ratificat documentul, il aplica temporar pentru ca l-a semnat. „Nu sunt de acord cu presedintele meu, care spune ca nu aplicam prevederile cartei, suntem legati de obligativitatea aplicarii ei pana cand constitutia noastra nu este contrazisa de acest document. Daca vrem ca el sa devina o baza permanenta de cooperare, Rusia trebuie sa il ratifice, insa in acest sens este nevoie ca indoielile Rusiei sa fie indepartate. Totusi, acum UE are un mic interes in acest sens, chiar daca acum Carta este singura cale pentru a forma o baza legala unica intre UE si Rusia pentru livrarea de energie”, a explicat el.

Cat despre formarea unei piete unice energetice europene, rusii cred ca ea urmareste doar „interesele jucatorilor pe bursa, interesele pe termen scurt si nu iau in seama interesele pe termen lung, care au ca scop majorarea livrarilor de energie”.

Tot Konoplianik a conchis aprinsa discutie pe energie intr-un ton ce se voia conciliant, dar si un avertisment voalat, pozitie obisnuita a Rusiei: „Noi, rusii, ne cunoastem problemele, dar nu ne presati, nu ne puneti la colt, pentru ca trebuie sa ne miscam in ritmul nostru, incet. Daca primim critici, ele trebuie sa fie constructive si sa fim echilibrati. E greu insa sa fii echilibrat cand sunt in joc miliarde de dolari si investitii”.