Rusine Ministerului Apararii, Presedintiei si Guvernului. Despre suferinta si moartea anonima a unor militari

In Mai 2012, un exploziv puternic pe autostrada A1 din Kandahar sfarteca un militar roman din Gura Calitei, judetul Vrancea – Florinel Enache. Cele doua picioare si mana stanga au zburat pulverizate in mii de bucati, militarului ramanandu-i doar mana dreapta. O tragedie urmana, disparuta rapid intr-un peisaj mediatic preocupat de dudui siliconate si nulitati “talentate”…Acea mana dreapta a militarului roman, care se misca cu greutate a fost folosita acum doua zile pentru a da mana cu Barack Obama, cel mai ocupat politician al planetei, prezent la spitalul militar Walter Reed. Imaginile au interesat doar Ambasada Americana la Bucuresti si Monitorul de Vrancea, nicio alta autoritate a statului roman nu s-a obosit sa dea macar un comunicat prafuit de presa in care sa aminteasca unitatea militara din care facea parte, sa spuna ceva, cum se obisnuieste, despre ce face statul roman pentru a ajutora familia militarului – familie care include un elev de liceu. Niciun “organ de presa” – sa folosesc si eu limbajul birocratic, mi se pare meritat in acest caz – nu a catadixit (cu exceptia Monitorului) sa dea o poveste amanuntita despre acest militar, despre povestea lui de viata, despre familie, despre ce nevoi are, despre cum este ajutat, daca este ajutat. Cazul nu a starnit vreo emotie, vreo adiere, vreo discutie mai larga.

Prezenta lui Obama la spitalul militar a fost pusa in program inaintea calatoriei in Israel,inaintea rezolvarii problemelor economice (“the sequester), inaintea procesului de pace din Orientul Mijlociu si in mod cert inaintea primirii oricarui politician roman, in al doilea mandat (in primul mandat a existat primirea lui Traian Basescu la Casa Alba, in 2011). Un eveniment similar, un alt stat, de data aceasta european – data este 11.08.2012. Moartea unui soldat francez in Afghanistan indeamna seful statului, Francois Hollande sa ia o pauza din vacanta proprie, pentru a asista, atentie, la funeralii nationale. (Povestea completa o aveti aici)

In 2009, Claudiu Chira un militar din Rasnov, a murit pe aceeasi autostrada a groazei, A1 din Afghanistan, fiind pur si simplu in patrulare (vezi aici) .Omul please in Afghanistan sa isi adune bani pentru un apartament, se insurase in urma cu doi ani si statea in chirie. La inmormantare, a participat, tineti-va bine – nu echivalentul unui Obama sau Hollande, nici macar premierul, ministrul, nici macar seful mareul stat major, ci loctiitorul lui. Presedintele, care s-a napustit la aeroport la pachet cu premierul in cazul celor trei jurnalisti rapiti in Iraq, a lipsit. Trimiterea unor loctiitori a devenit de rutina. In cazul militarilor sositi din Afghanistan intre patru scanduri niciun oficial important al statului roman nu face ceea ce se cuvine – macar sa fie prezent acolo, pe aeroport. S-a trimis o scrisoare de condoleante familiei, doar de catre Administratia Prezidentiala – nu gasesc nici o reactie a guvernului Boc. Va imaginati cat ar fi fost tocat de ziarele principale, zile in sir, Hollande sau Obama daca ii trimitea doar o scrisoare oricarui militar, fie el si cel roman? Ambii, daca ar fi facut asa ceva, ar fi fost facuti zob.

Zilele trecute, doi militari au murit in aparate ale armatei romane, nu in Afghanistan, ci la Beresti-Bistrita, in judetul Bacau. Au fost doi morti din Flotilla 95 de aviatie. Durerea familiei a fost atat de mare, incat doua femei au avut nevoie de ingrijiri medicale, la inmormantare. In orice tara rezonabila din lume, s-ar fi petrecut automat urmatoarele fenomene: luarea de pozitie publica a primilor politicieni ai tarii, fara exceptie – chiar daca ar fi plecati in Patagonia, vizitarea familiei si/sau participarea la inmormantare, inmormantare cu onoruri militare, prezentarea unui punct de vedere – si adoptarea rapida inclusiv a unei hotarari de guvern, daca e cazul, cu privire la un ajutor pentru familia care ramane fara aparare, un cuvant public (de obicei un discurs intr-o academie militara) cu privrire la sacrificiul suprem al unor oameni pentru care sistemul de securitate si aparare al Romaniei are un inteles putin diferit decat mentionarea acestor termeni, precum scuipatul unor seminte pe stadio , de catre politicienii nostri. Amintiti-va de doua nume de oameni speciali, disparuti in anonimitate – Laurentiu Chiru si Vasile Manolache! De asemenea, in orice tara rezonabila s-ar anunta in paralel o verificare automata a celorlalte elicoptere Puma SOCAT, care continua sa zboare – astazi, maine, poimaine – pana in clipa in care se va anunta un alt “nefericit eveniment” care va fi prompt ignorat de opinia publica, jurnalisti si politicieni.

Nu au fost doar doi morti zilele trecute la Berevoiesti-Bistrita, au fost si trei raniti, aflati in doua spitale de urgenta din Bucuresti, unul dintre ele la sub un kilometru distanta de Guvern, celalalt la sub un kilometru distanta de Cotroceni. Credeti ca si-a smuls cineva – precum Barack Obama (care a calatorit peste 100 de kilometri) – un pic de timp sa ii viziteze pe Doru Nanescu,Catalin Balmus si Petru Pricop, sa le dea un mesaj public de sustinere al statului roman, sa ii asigure ca statul se va ocupa de familiile lor, cum e normal?

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro