S-a suit Marga pe masa

Nu mor francezii, cand vor romanii.

Targul de carte de la Paris o va duce foarte bine si fara acei scriitori romani care au refuzat sa participe. Cat despre imaginea Romaniei, aceasta a fost deja facuta terci de prezenta unui plagiator in functia de prim-ministru. Francezii stiu ca, in ciuda legitimitatii sale populare, moralitatea actualei conduceri politice de la Bucuresti este putreda.

Cel mai vizibil la Paris va fi refuzul scriitorului-vedeta Mircea Cartarescu, prezentat ca un potential castigator de Nobel. Dar nici aici nu avem motive de ingrijorare, caci ne aratam doar chipul cel adevarat: acela de tara balcanica, agitata, vie si cu probleme. Alarmant este insa altceva.

Faptul ca s-a suit Marga pe masa.

Este dreptul de om liber al lui Mircea Cartarescu sa transforme refuzul sau intr-un gest simbolic de respingere a mizeriei morale. Prezenta la Paris i-ar fi adus lui Cartarescu beneficii financiare si de imagine consistente astfel ca, dintre toti invitatii romani, el este cel care sacrifica cel mai mult de dragul unui ideal: nu doar clamarea onestitatii, ci si practicarea ei.

Similar, este dreptul de om liber al Anei Blandiana sa mearga la Paris pentru a-si prezenta „propriile carti si literatura romana”, ignorand pacatele conducatorului temporar a Institutului Cultural Roman. La fel cum este dreptul lui Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu sa refuze sau al lui Dan Lungu si Lucian Boia sa accepte.

Ce uneste toate aceste nume este motivul pentru care au fost invitate de francezi la Paris: meritul. Fiecare dintre ei merita sa fie acolo, indiferent de optiunile lor politice individuale. Merita pentru ca si-au castigat locul prin munca multa (uitam adesea ce munca de rob implica scrierea unei carti bune). Si, tocmai de aceea, sunt liberi sa faca ce doresc cu rezultatul muncii lor.

• Acesta este punctul in care s-a suit Marga pe masa.

Manager in fruntea uneia dintre cele mai bune universitati romanesti, Andrei Marga pare sa-si fi atins limita maxima a competentei in ultimii ani. A trecut printr-un stagiu indelungat si sulfuros in studiourile televiziunilor politice pentru a obtine un mandat scurt si trist la Ministerul de Externe.

Ulterior a fost parasutat drept compensare intr-o pozitie de management cultural la una dintre cele mai consistent modernizate institutii ale statului: Institutul Cultural Roman. Spatiu la a carui realitate aerisita si supla nu a reusit sa se adapteze.

Cum sa ne explicam altfel discursurile sale lungi de lemn? Sau strategiile culturale criticate pe buna dreptate pentru izul de protocronism mlastinos? Gafele si rateurile sale in doar 6 luni de mandat sunt uimitor de numeroase.

Intreaga evolutie a lui Andrei Marga dovedeste ca omul nu a venit ca presedinte la ICR pentru a continua o constructie, ci pentru a o demola ca unic argument ca el este cel care are dreptate.

Dar la astfel de fenomene am mai fost martor in ultimii ani. Ma intristeaza, dar m-am obisnuit cu astfel de tristeti. Altceva este ingrijorator acum.

Intr-o singura zi, Andrei Marga i-a atacat violent pe doi dintre cei mai valorosi scriitori ai Romaniei: Andrei Plesu si Filip Florian. A raspuns criticilor dure ale acestora, dar nu dintr-un studio de televiziune sau in cadrul unui interviu, ci de la tribuna oficiala a institutiei pe care o conduce vremelnic.

Filip Florian a fost numit „personaj de carton cu un nivel jalnic de cultura” intr-un comunicat oficial semnat „Biroul de Presa al ICR”. Andrei Plesu este acuzat de „minciuni sistematizate” si „vorbe goale” intr-un anunt postat pe pagina oficiala de internet a ICR.

Andrei Marga a devenit Institutul Cultural Roman exact cum pe vremuri boierul se confunda cu propria-i mosie. Orice critica, orice atac la adresa Marelui Om este perceputa ca un atentat direct asupra Institutiei. Astfel ca raspunsul vine in numele Institutului Cultural Roman. Cu alte cuvinte, asistam din nou la oficializarea insultei.

Ce nu intelege Andrei Marga e ca el nu este liber sa faca ce doreste cu Institutia pe care o conduce vremelnic. Motivul este simplu:nu a castigat-o pe merit, ci i-a fost data. Daca Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Lucian Boia sau Ana Blandiana au dreptul sa faca orice cu rodul muncii lor, Andrei Marga trebuie sa se ridice la onoarea demnitatii care i-a fost data.

Trebuie sa dovedeasca ca stie sa-i asculte pe artisti, indiferent de ideologie si varsta, ca stie sa foloseasca cumpatat putinele resurse financiare pe care le are a dispozitie, ca stie sa investeasca acolo unde valoarea este dovedita sau previzibila. Ce a facut pana acum Andrei Marga? Si-a luat revansa, s-a razbunat si a insultat.

Din toate comunicatele publicate de Andrei Marga pe site-ul oficial al institutiei pe care o conduce de 6 luni, un cuvant mi-a relevat adevarata masura a Marelui Om.

La inceputul comunicatului in care se rafuieste cu Andrei Plesu apare urmatoarea formulare: „modesta mea persoana”. Asadar Andrei Marga se apreciaza pe sine ca fiind un om modest. Intr-adevar, modestia era singurul lucru care-l mai despartea de perfectiune.

Care este reactia dezirabila in fata unei astfel de atitudini revoltatoare? „Cu bijuteriul sa te porti cu uneltele bijutierului si cu fierarul cu uneltele fierarului”, spune o vorba veche. Mai are cineva vreo speranta ca Andrei Marga ar fi un bijutier?

Controversele in care Andrei Marga a fost implicat in cele 6 luni la conducerea ICR:

• celebra declaratie in care propunea promovarea caloriferului, inventie romaneasca, prin intermediul Institutului Cultural Roman;
• publicarea unei carti proprii, „Cultura, modernizare, democratie”, chiar la editura institutiei pe care o conduce;
• folosirea site-ului oficial al ICR ca platforma pentru rafuielile personale dintre Andrei Marga si criticii sai;
• declararea ca neeligibile din motive tehnice a unor evenimente culturale de succes precum TIFF, Festivalul de Jazz de la Sibiu, Festivalul National de Teatru al UNITER, etc.;
• trucarea concursului organizat pentru ocuparea unor posturi la filialele din strainatate ale ICR;
• demiterea fara motivatie a unor directori de filiale ICR din strainatate, printre care si cel de la Paris, ceea ce a dus la o scrisoare de protest a directorilor institutelor culturale din alte tari;
• deschiderea inexplicabila a unor filiale ICR in tara la Targu-Jiu, Craiova, Baia-Mare, Arad sau Cluj, in contextul reducerii consistente a finantarii activitatilor filialelor ICR din strainatate.

Tabloul reactiilor publice:

Mircea Cartarescu: „Echipa lui Marga profereaza injurii impotriva celor mai importanti artisti romani si duce un razboi impotriva celor mai cunoscuti intelectuali romani” (pentru AFP).

Andrei Plesu: „Mi se pare imoral sa ma las inclus in programul unei institutii aflate in plin derapaj”.

Filip Florian: „Comunicatele date de ei, înfierările, proiectele lor patriotarde stupide sînt în termenii şi pe linia anilor ’50. Şi cultul ăsta al personalităţii! Tot site-ul lor e numai cu Andrei Marga, de parcă Andrei Marga ar fi cel puţin Iisus” (pentru Observator Cultural).

Radu Jude: „Problema cea mai grava este ca intr-un comunicat oficial o institutie a statului isi permite sa jigneasca intr-un asemenea hal un cetatean roman. Asta mi se pare cu adevarat inadmisibil”.

Lucian Dan Teodorovici: „Mi-e silă să reiau aici toate mizeriile aruncate într-un aşa-zis comunicat venit din partea unei instituţii ce s-ar vrea culturale. Sînt multe în doar cîteva rînduri şi nu pot stîrni decît dezgust”.

Petru Cimpoesu: despre refuzul de a participa ca invitat alaturi de Bogdan Teodorescu la o dezbatere organizata de ICR in cadrul targului de carte de la Paris – „In urma cu trei – patru luni suferea ingrozitor pe la Realitatea TV si pe la Antena 3, impreuna cu Rares Bogdan si cu altii, din cauza ca Mircea Cartarescu cheltuieste banii pensionarilor cu turismul cultural in strainatate, cu traduceri inutile s.a.m.d. Si acum se duce el acolo, la Paris, pe banii acelorasi pensionari sarmani, nu?”

Gabriel Liiceanu: despre refuzul de a participa la targul de carte de la Paris – „Selectiei de scriitori romani facute de organizatorii francezi i-a fost opusa din tara o lista care reflecta, pana la urma, rafuieli politice si personale ale actualei conduceri a ICR”.

Ana Blandiana: „Nu voi reprezenta la Salon du Livre nici Guvernul României, nici ICR, ci propriile mele cărţi şi literatura română” (pentru Mediafax).

Neagu Djuvara: „Nu ma ispiteste deloc sa ma mai fudulesc pe la targuri de carte, asta ma oboseste, iar ICR-ul ma lasa rece acum”.