Să nu ne despletim și să nu ne sfâșiem hainele deplângând „noua ordine mondială”

Marea miză a Conferinței de Securitate de la München de anul acesta nu a fost pomenită de niciun analist, nici extern și cu atât mai puțin de la noi, scrie Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare,  într-o opinie publicată în Hotnews.

SUA vor ca Europa să o poată sprijini în Indo-Pacific, în cazul unui conflict cu China, așa cum ele sunt gata să sprijine Europa în cazul unui conflict cu Rusia. Iar pentru asta, UE nu mai poate rămâne în situația de întreținută a SUA pentru securitatea europeană, ci trebuie să mai poată, pe lângă propria apărare, să fie și un aliat în Indo-Pacific.

Un singur an i-a luat Americii să bage Europa în priza corectă, folosind stilistica lui Donald Trump cu biciul și zăhărelul, și cu băiatul cel rău și băiatul cel bun: Dacă la Münchenul de anul trecut a fost trimis JD Vance ca să răstoarne masa, acum e venit Marco Rubio, cu un plan și cu un discurs ca pentru un partener, nu pentru un întreținut.
Din nefericire, „analismul” european insistă să nu vadă asta.

SUA au obținut, în numai un an, ce era de bun-simț să obțină de la aliați autentici:

• UE și-a luat în serios apărarea, s-a angajat la creșterea aportului la NATO, amintindu-și că simpla citare a articolului 5 înseamnă implicarea nu numai a SUA, ci și a statelor UE.
• Cresc efectivele de prezumtivi combatanți, statele își numără recruții și rezerviștii, și gândesc scenarii de mobilizare în caz de război.
• Industria de armament a UE a început să duduie.
• Germania, prima economie a UE, s-a trezit la noua realitate militară.
• Polonia a devenit o fortăreață între Europa de Vest și Rusia, avanpost al Occidentului în fața lumii asiatice.
• Falia dintre Occidentul liber și Asia ruso-chineză se mută, sub ochii noștri, de pe aliniamentul Polonia-România-Turcia-Grecia spre Ucraina-Marea Neagră-Turcia-Asia Centrală.
• Spinoasa problemă de securitate a Groenlandei e, în fine, luată în serios de europeni, odată cu punctul nevralgic al cercului polar, unde Rusia își țese poziția strategică de ani buni.
• Asta, ca să vorbim numai de probleme de securitate, nu și de cele economice, care sunt o altă poveste de succes a SUA în ceea ce privește dezmeticirea europeană.

Ceea ce îi mai lipsește Europei în acest moment e să-și facă cetățenii conștienți de realitatea confruntării globale: establishmentul european ar trebui să-i explice cetățeanului filmul în care joacă, pentru că întreținerea confuziei, pe fondul războiului hibrid dus de Rusia și China, poate crea mase care reacționează politic într-un mod distructiv pentru UE.

Problema e că, în loc să facă asta, establishmentul european promovează – prin presă și prin experți ideologici de tot felul – una dintre cele mai periculoase idei pentru societatea occidentală: anume, că „Trump vrea să schimbe ordinea mondială” sau, și mai rău, „SUA vor să schimbe ordinea mondială”.

În realitate, lucrurile stau exact invers, iar noi, europenii, ar trebui să fim conștienți de complicata ecuație în care intră paradigma de putere mondială – conștienți dincolo de ceea ce liderii și „analiștii” noștri încearcă să ne vândă la piața comunicării.

Ceea ce a șocat, în primul rând, la zilele care au premers conferința de la München a fost „analiza” europeană a situației: dușmanul nostru, al Europei occidentale și libere, nu sunt Rusia și China, ci… SUA, care „vor să schimbe ordinea mondială”. Iar argumentele liderilor și „analiștilor” noștri configurează ideea că ordinea mondială care trebuie să rămână neschimbată e ca europenii să nu fie în stare să decidă și să se mobilizeze împotriva unui agresor precum Rusia, și să se bazeze numai pe SUA în problema apărării – iar exemplul cel mai bun este al Germaniei, care și-a demantelat Bundeswehr-ul în timpul guvernărilor social-democrate și a Angelei Merkel, invitând Rusia (contra cost, adică contra gaze) să înainteze, prin Ucraina, spre Vest.

Iată însă cum stau lucrurile cu „noua ordine mondială”:

Noua ordine mondială nu mai există de 20 de ani. Cea mai importantă declarație a lui Marco Rubio

Cea mai importantă declarație a lui Marco Rubio la München nu a fost „SUA sunt copilul Europei” (după care duioșii noștri „analiști” și-au dat ochii peste cap, pentru ca mai apoi să o conteste):

Cea mai importantă declarație a lui Rubio este că „greșelile postbelice” au slăbit atât SUA, cât și Europa, și „ele trebuie reparate împreună”.

Ca să înțelegem asta, trebuie să acceptăm ideea că vechea ordine mondială, postbelică, NU MAI EXISTĂ de 25 de ani.

Cum arăta vechea Ordine:

1. Lumea era bipolară: SUA și aliații lor, URSS și aliații lor.
   
2. SUA și URSS erau singurele puncte de raportare.
   
3. SUA și Europa Occidentală (adică lumea liberă) își protejau economiile (inclusiv prin măsuri bine gestionate de protecționism) în fața economiilor comuniste, excluzând orice dependență de acestea.
   
4. Esențial: instituțiile globale (ONU, OMS, OMC, AIE etc.) funcționau pentru că deciziile lor erau negociate între SUA și URSS, iar ceilalți nu aveau decât a le respecta.
   
5. Uniunea Europeană era preocupată de securitatea sa, cei 2% din PIB alocați apărării erau în afara oricărei discuții.

Vechea Ordine mondială s-a schimbat în ultimii 20 de ani și nimic din ea NU MAI FUNCȚIONEAZĂ AZI:

1. A apărut China, ca al doilea pol de putere, în timp ce Rusia, măcinată de corupție și de rămânerea în urmă a Economiei, încearcă să compenseze prin agresivitate militară ceea ce a pierdut ca putere geopolitică.
   
   A apărut așa-numitul „triunghi revizionist” China-Rusia-Iran (toate cele trei țări, cu ieșire la lumea liberă), al cărui deziderat explicit și formulat oficial este demantelarea hegemoniei Occidentului în materie de sistem social și crearea unei noi ordini globale. Așadar, NU SUA vor o nouă ordine globală, ci Rusia și China – America încearcă doar să adapteze Occidentul la noua realitate asiatică.
   
2. Punctele de raportare nu mai sunt două (SUA și URSS), ci și China + marile economii emergente, ca India și Brazilia, ale căror piețe și forță productivă rescriu ecuația comercială globală.
   
3. Și aici, cel mai important avertisment al lui Rubio la München: SUA și UE nu și-au mai protejat economiile în fața adversarului sistemic. Ba, dimpotrivă:
   – au devenit dependente de China și Rusia în ceea ce privește resursele necesare pentru noua economie (pământuri rare, cipuri, energie etc.).
   – s-au trezit în fața unei Chine care, prin Belt and Road Initiative, și-a întins tentaculele pe 360 de grade în comerțul global: porturi, infrastructură, logistică, proprietate asupra marilor resurse naturale etc.
   – s-au trezit cu economiile penetrate de avântul chinez – piața auto din care trăia UE e pur și simplu spulberată de companiile și investițiile chinezești.
   – s-au trezit în furtuna unui război hibrid dus de China și Rusia (fiecare împărțindu-și geografia globală), în care cele două se bazează tocmai pe libertatea occidentală, căci ele aplică interdicții dure în peisajul comunicării în propriile state.
   – SUA și China au creat un sistem logistic cu dublă utilizare (civil și militar) în Oceanul Arctic, de unde pot proiecta putere în toată emisfera nordică.
   
4. Instituțiile globale nu mai funcționează, asta și din cauza „orbirii” occidentale la modificările cu pași mici ale acestora: ONU a ajuns la fel de ineficientă precum ajunsese Organizația Națiunilor înainte de WWII, OMS e penetrată de China (de aia nici n-a putut nimeni protesta când China a respins inspecția la Laboratorul din Wuhan, de unde a scăpat virusul COVID), OMC (Comerțul global) nu mai funcționează de 20 de ani, de când China i-a încălcat prima oară regulile și a umplut piața globală cu prețuri de dumping și nimeni din Occident nu a pus atunci piciorul în prag.
   
5. Uniunea Europeană nu e în acest moment capabilă să se apere singură nici măcar de Rusia (140 de milioane de locuitori, față de 550 de milioane), și va mai dura mult până când se va pune pe picioare și militar, și industrial.
   
6. Pentru prima dată în istorie, China devansează, în anumite domenii tehnologice, chiar și SUA (nemaivorbind de Europa), iar ascensiunea AI în economii și în sectorul militar va face diferența în următoarele decenii.
   
7. Alături de Rusia extrem-orientală, China face jocurile în Indo-Pacific, prin înființarea de insule artificiale și folosirea Coreei de Nord ca proxi nuclear, inclusiv prin înarmarea la un nivel fără precedent în istorie.
   
8. Relația dintre SUA și UE trebuie întoarsă la PARTENERIAT între doi aliați puternici, inclusiv economic – noi, românii, avem zicala, aflată în ADN-ul de supraviețuire uman, „frate, frate, dar brânza e pe bani”.

Cum va arăta deci Noua Ordine Mondială, pe care leadershipul european refuză să o accepte și să se adapteze, și să lupte pentru a-și găsi sensul geopolitic, dincolo de tracțiunea pe care o asigură (încă) SUA pentru Occident?

Am mai spus-o: marea problemă dintre SUA și UE e NEÎNCREDEREA reciprocă: dacă mâine vine la putere AfD în Germania (cu înclinații filorusești – adusă de valul respingerii imigrației necontrolate) sau partidul lui Le Pen în Franța (cu aceleași caracteristici), sau chiar în pașnicele state nordice (partide de extremă dreapta, aduse de vânt din aceleași cauze): pe cine ar mai putea conta SUA în UE?

*

Vechea Ordine Mondială nu mai există de cel puțin 20 de ani, iar liderii noștri europeni și „analismul” geopoliticii europene insultă inteligența cetățenilor europeni și o țin, pe-a lor: Trump face și drege, MAGA face și drege etc – când, de fapt avem de-a face cu SUA care s-au trezit și ele în ceasul al 12-sprezecelea și dă alarma și pentru Europa.

Care să fie cauza acestei metode de a-ți trata popoarele – adică, la nivel concret, cetățenii – în fața noilor realități de care vor depinde, până la urmă, supraviețuirea democrațiilor noastre – capitalismul liberal de piață?

Eu, unul, încerc să găsesc o explicație din vara trecută încoace – iar concluzia la care am ajuns e foarte personală, adică subiectivă:

Mă uit, seară de seară – ca obligație profesională – la tot ce se discută în „analismul” geopolitic românesc, acolo unde sunt aduși de la părerologi de toată mâna la profesori universitari: te înspăimântă stupizenia ideilor și adânca neînțelegere a ecuației geopolitice actuale, de la inși de la care ar trebui să ai pretenții:

Unul (universitar trecut prin școli europene de top) zice că e iminent ca un stat precum Canada să intre în… UE. Altul vine cu ideea că șansa noastră e să găzduim arme nucleare în România… Altul încă plânge după dezastruoasele politici externe ale lui Obama și Biden (vorba vine, Biden – bătrânul nu mai știa de mult cine este și unde se află) – totul numai brobote și bazaconii care vădesc o profundă neînțelegere a modului cum funcționează lucrurile.

Părerea mea e că de vină pentru aceste fente după care sunt trimiși cetățenii europeni sunt fie incompetența și „lipsa de talent” în a înțelege lumea din jur, fie, mai degrabă, tot felul de „granturi”, „proiecte”, „studii” bine finanțate cu bani publici (europeni, desigur) pentru a cânta o melodie sau alta, sau orientări personale ideologice, apartenențe la grupuri ideologice ori, pur și simplu, comoditatea de-a adera la o tabără sau alta.

Dincolo de toate acestea, șansa noastră, a europenilor, e să ÎNȚELEGEM, dincolo de discursurile conjuncturale (uneori, ele însele parte din negocierile inclusiv transatlantice) ale liderilor și „analiștilor” noștri:

Trăim ani de istorie pură, iar abia înțelegerea ei ne situează, în mod obiectiv, în „tabăra” elitelor: nu politice, nu administrative, nu universitare: elita celor care, indiferent de poziția socială, înțeleg pe ce lume trăiesc și-și poziționează viața personală în funcție de acest înțeles.

Articolul a fost publicat inițial pe Curs de Guvernare.