Salutul lui Călin Georgescu: măcăne, are cioc, dar nu ne vine să credem că e rață
Un om politic care îl proslăvește pe Zelea Codreanu, care e înconjurat de noii legionari binecunoscuți, care participă la acțiuni alături de organizații interzise în școli pentru propagandă extremistă face, de două ori la rând, un semn similar cu salutul nazist, iar șocul public e atât de mare că ne ferim să admitem ce avem în față.
- Dar asta nu înseamnă că CCR se poate folosi de ce a adunat Parchetul General în dosar. Probele sunt doar versiunea procurorilor și nu pot fi folosite ca să restrângi drepturile cuiva fără ca o instanță să se pronunțe.
Lui Călin Georgescu, 62 de ani, fost candidat la funcția de președinte al României, i s-a comunicat miercuri, 26 februarie 2024, că e suspect pentru mai multe fapte, inclusiv pentru participarea la o organizație fascistă, pe care legea o consideră o infracțiune.
La ieșire, pe treptele Parchetului, Călin Georgescu a făcut un salut asemănător cu cel nazist. Gestul, cu mâna dreaptă la inimă și apoi zvâcnind sus, încremenind o clipă acolo, l-a repetat de două ori.
E același politician care a spus că:
- „Mișcarea Legionară a fost cea mai puternică esență și expresie de sănătate și de voință proprie venită din poporul român. A fost unică”.
- Că scopul suprem, idealul este „să murim pentru Cristos, pentru patrie”.
- Din păcate, crede el, poporul român este însă slab, este o „populație care nu a devenit popor” și de aceea are nevoie de lideri clarvăzători.
Același politician a spus că minoritățile etnice de la noi sunt tolerate, sunt egale cu „străinii”, împreună un soi de anexă care să fie recunoscători și umili că există lângă puritatea românească. „Nu România are nevoie de minorități, ci ei au nevoie de România, pentru că le dăm pământ și apă”, a conferențiat el.
Nu știm ce există în dosarul de la Parchetul General. Dar chiar și dacă sunt probe precum stenograme, mărturii sau plăți, ele nu pot fi invocate de către CCR pentru interzicerea la alegeri a lui Călin Georgescu.
Pentru că ele reprezintă „ce spun procurorii”, „ce acuză statul” și nimic din acestea nu e cu adevărat validat decât în fața unei instanțe. Iar instanța va cântări după ce ascultă și versiunea acuzatului. De aceea, natura unui proces în România este și acela de „cercetare judecătorească”, care are nevoie, față în față, de ambele ipoteze asupra realității.
Dacă CCR s-ar folosi de argumentele Parchetului ar lua un cadou otrăvit, primit pe valul indignării a unei părți din public. Iar o altă parte, cea a oamenilor care îl simpatizează, și e dreptul lor legitim, pe Călin Georgescu, au o indignare de semn opus.
Nu e nimic simplu în acest caz. Dar așa cum nu e treaba magistraților să ne placă nouă, cetățenilor și mulțimilor, la fel nu e treaba oamenilor să facă munca ușoară magistraților sau Curții Constituționale. Să-și facă meseria.
E fundamental ca lucrurile să fie făcute strict conform legii și Constituției, tocmai pentru că dacă măcăne și are cioc, pentru Dumnezeu, e o rață.
