Sancționarea sectorului nuclear rusesc: există soluții, chiar dacă nu simple. Raportul Dixi Group Ucraina

Miza sancțiunilor împotriva industriei energetice nucleare ruse nu e legată doar de reducerea resurselor din care Rusia își finanțează agresiunea militară împotriva Ucrainei. Prezența semnificativă a Rusiei în lanțurile energetice ale multor țări ale lumii este deja o problemă de securitate nucleară globală. Acțiunile Federației Ruse în sectoarele de petrol și gaze arată fără îndoială că pentru Kremlin orice cooperare în sectorul energetic este un instrument de șantaj politic. Confiscarea și destabilizarea centralei nucleare de la Zaporojie, cu implicarea reprezentanților companiei controlate de stat Rosatom, arată și componenta de terorism de stat a agresiunii rusești.

Grupul „Rosatom” are în structura sa peste 300 de companii, dintre care unele cooperează strâns cu complexul militar-industrial și furnizează materiale și tehnologii pentru producția de armament. Aceste companii, care în prezent nu fac obiectul vreunor sancțiuni, pot importa și bunuri cu dublă utilizare (dual-use) care pot fi deturnate pentru a satisface nevoile militare ale Kremlinului.

Soluția optimă ar trebui să includă măsuri de contracarare a industriei nucleare rusești în toate cele trei dimensiuni: activități de cercetare și participarea la organizații internaționale, contracte pentru centrale nucleare existente, proiecte noi în străinătate.

Adăugarea pe lista de sancțiuni a acelor organizații ale Rosatom care nu sunt direct implicate în exploatarea centralelor nucleare sau în asigurarea ciclului combustibilului nuclear ar trebui să devină o prioritate pentru aliații Ucrainei, pentru a evita amenințările privind securitatea nucleară a instalațiilor în care sunt implicați reprezentanți ai industriei nucleare ruse.

Un alt pas important este elaborarea și aprobarea planurilor de abandonare a combustibilului nuclear rusesc și a uraniului îmbogățit, care va permite rezolvarea problemei dependenței de Federația Rusă, ținând cont de specificul fiecărei instalații, de piața actuală și de condițiile politice. Aprobarea și acceptarea unui astfel de program sunt necesare în special la nivelul UE, ca o completare a REPowerEU.

Următorii pași importanți pe calea respingerii bunurilor și serviciilor rusești la scară globală ar trebui să fie controlul strict al exporturilor, cu extinderea listei de bunuri cu dublă utilizare pentru a bloca furnizarea de echipamente occidentale și tehnologii moderne către instalațiile construite și/ sau operate de „Rosatom” în Rusia și în străinătate.

Trei dimensiuni ale problemei nucleare rusești

O caracteristică importantă a dependenței multor țări de cooperarea cu Rosatom este faptul că activitățile companiei acoperă întregul ciclu de producție de combustibil nuclear, proiectare, construcție și exploatare a centralelor nucleare în multe țări ale lumii. De asemenea, compania de stat rusă desfășoară activități de cercetare științifică foarte active și își extinde agresiv prezența globală: pe piața mondială de proiectare nucleară, Rusia ocupă primul loc, iar la sfârșitul anului 2022 portofoliul de proiecte în străinătate include 34 de centrale în 11 țări. Acest lucru este ilustrat calitativ de studiul DiXi Group de anul trecut, care a analizat cele mai importante direcții pe care încearcă să le acopere „tentaculele” gigantului rus.

Prima dimensiune: activitatea de cercetare și participarea la organizații internaționale

Una dintre direcțiile de activitate internațională a Rosatom este cercetarea științifică. Proiectele sale cheie sunt dezvoltarea de reactoare cu neutroni rapizi și implementarea unui ciclu nuclear închis pe baza acestora. Rosatom a dezvoltat un program de dezvoltare a echipamentelor, tehnologiilor și cercetării științifice în domeniul utilizării energiei nucleare, care include implementarea mai multor proiecte:

• Dezvoltarea tehnologiilor pentru energia nucleară cu două componente cu ciclu închis de combustibil nuclear (”Energie nucleară cu două componente”)
• Crearea unei baze experimentale moderne pentru dezvoltarea tehnologiilor energetice nucleare cu două componente cu ciclu închis al combustibilului nuclear (”Bază experimentală”)
• Dezvoltarea tehnologiilor de fuziune termonucleară controlată și tehnologii inovatoare cu plasmă (”Tehnologii termonucleare și cu plasmă”)
• Dezvoltarea de noi materiale și tehnologii pentru sisteme energetice avansate („Noi materiale și tehnologii”)
• Proiectarea și construcția de unități de referință ale centralelor nucleare, inclusiv centrale nucleare de mică putere.

Principala direcție a cooperării internaționale în domeniul științific este participarea rușilor la proiectul internațional ITER de creare a unui reactor termonuclear experimental. Potrivit lui Rosatom, aprovizionarea cu echipamente și sisteme principale de reactoare de partea rusă reprezintă 9,09% din costul total al proiectului. Alte inițiative internaționale în care Rosatom încă are reprezentanți sunt proiectul INPRO al țărilor membre AIEA (dedicat reactoarelor nucleare inovatoare și ciclurilor de combustibil), Forumul Internațional Generația a IV-a și proiectul SNETP (platforma tehnologică pentru energie nucleară durabilă).

Activitățile multor organizații științifice și de cercetare care fac parte din structura companiei de stat Rosatom sunt strâns legate de complexul militaro-industrial rus. Aceste organizații sunt implicate în dezvoltarea, testarea și producția de muniție nucleară a țării, reparații majore, modernizarea și extinderea flotei civile de spărgătoare de gheață și submarine cu motoare nucleare.

Un alt aspect al „problemei ruse” este apartenența țării agresoare la organizațiile internaționale. Astfel, Federația Rusă face parte din Consiliul guvernatorilor AIEA, care este unul dintre cele două organisme de conducere ale agenției și are autoritatea de a revizui informațiile financiare, programul de activitate și bugetul AIEA, de a admite noi membri și de a aproba acorduri de garanție. În plus, țările membre AIEA au acces la software-ul și bazele de date unice ale Agenției pentru Energie Nucleară (NEA/OECP), la care calitatea de membru al Federației Ruse a fost suspendată din 11 mai anul trecut. Baza de date NEA/OECP este un set de modelare, analiză și seturi de date într-o gamă largă de discipline pentru efectuarea cercetării în industria nucleară.

A doua dimensiune: contracte legate de exploatarea centralelor nucleare

Țările Uniunii Europene sunt foarte dependente de Rusia pentru contractele existente în industria nucleară. În primul rând, prin furnizarea de combustibil nuclear sau de uraniu îmbogățit pentru producerea acestuia (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, Spania, Finlanda). În al doilea rând, prin construcția de noi unități nucleare (centrala Paks-2 în Ungaria).

Este de remarcat faptul că o serie de țări europene au făcut deja primii pași pentru a-și reduce dependența de Rusia în domeniul energiei nucleare. Astfel, în urmă cu mai bine de un an, compania suedeză Vattenfall și-a anunțat refuzul de a achiziționa un nou tip de combustibil pentru CNE Ringhals (centrala a testat funcționarea ansamblurilor TVS-K), iar conglomeratul CEZ (Republica Cehă) a semnat un contract cu Westinghouse Electric Company (SUA) și Framatome (Franța) pentru furnizarea de combustibil pentru CNE Temelin. De asemenea, la începutul lunii aprilie a acestui an, au apărut informații privind încheierea unui acord între CEZ și Westinghouse privind furnizarea de combustibil pentru unitățile electrice VVER-440 ale CNE Dukovany.

Pași similari în direcția diversificării aprovizionării cu combustibil nuclear au fost întreprinși de Bulgaria și Finlanda. Aceasta din urmă a oprit implementarea proiectului de construcție a CNE Khanhikivi-1 după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Bulgaria, la rândul ei, a semnat un contract cu Framatome pentru înlocuirea combustibilului rusesc în reactorul VVER-1000 al unității 5 a CNE Kozloduy în perioada 2025-2034 și un contract pe 10 ani cu Westinghouse Electric Suedia pentru trecerea unității 6 la combustibil american. Intențiile de a scăpa de dependența de un singur furnizor sunt anunțate în Slovacia și chiar în Ungaria.

Acordurile actuale cu Rosatom nu se limitează la construcția și exploatarea centralelor nucleare. Compania de stat deține peste 40% din piața mondială a serviciilor de îmbogățire a uraniului și 17% din piața combustibilului nuclear, cu planuri de a ajunge la 20%.

Capacitate primară de conversie (purificare și prelucrare chimică înainte de îmbogățirea propriu-zisă)

Sursa: World Nuclear Association

Potențialul mondial de îmbogățire a uraniului

Sursa: World Nuclear Association

Un studiu amplu despre expansiunea Rusiei în sectorul nuclear, publicat de revista Nature Energy, oferă o evaluare cantitativă a nivelului de cooperare cu Rusia. Conform concluziilor autorilor, două țări europene au fost incluse în lista țărilor cu un nivel ridicat de dependență: Ungaria și Spania. Iran, Belarus, India, China, Egipt și Turcia sunt în topul celor mai dependente țări.

A treia dimensiune: noi proiecte, acorduri de cooperare și memorandumuri de înțelegere

Expansiunea externă a Rosatom se bazează pe extinderea cadrului juridic internațional, care constă în încheierea de acorduri interguvernamentale și acorduri inter-departamentale. Pentru a consolida astfel de activități, compania de stat rusă își deschide propriile reprezentanțe străine, care iau forma unor centre regionale, birouri naționale și reprezentanțe comerciale. Responsabilă de această direcție în structura Rosatom este compania ”Rosatom – divizia internațională”, ale cărei activități vizează promovarea serviciilor și produselor Rosatom în străinătate, cercetarea piețelor, formarea unei imagini pozitive a companiei.

Rosatom continuă să se extindă chiar și după ce Federația Rusă a început ostilități la scară largă pe continentul european: de exemplu, în perioada 26-30 septembrie 2022, reprezentanții săi au participat la cea de-a 66-a sesiune anuală a Conferinței Generale a AIEA, care a avut loc la Viena. Reprezentanții Rosatom nu numai că au participat activ la evenimentele planificate, ci au semnat și noi documente internaționale: pe 27 septembrie 2022 a fost semnat un memorandum de înțelegere cu compania braziliană ENBPar, care este responsabilă de funcționarea unităților din centrala nucleară Angra.

Potrivit datelor Rosatom însăși, portofoliul de proiecte străine este de 34 de reactoare, iar estimarea financiară a comenzilor pentru următorii 10 ani este de 130-140 de miliarde USD. Construcția CNE Akkuyu în Turcia, cu o capacitate totală de 4800 MW, care va putea asigura o producție anuală de 35 TWh, adică 10% din consumul de energie electrică al Turciei, pare cea mai ambițioasă și mai periculoasă din această listă. Conform acordului interguvernamental semnat, proiectul ar urma să fie construit pe modelul BOO (build-own-operate), care prevede că partea rusă nu va realiza doar proiectarea și construcția centralei și întreținerea și exploatarea acesteia, ci ar deveni și proprietarul capacității în sine. Pentru aceasta, Rosatom a înființat o întreprindere separată JSC Akkuyu Nuclear în Turcia, care cooperează direct cu autoritățile de stat din Turcia, acționând ca investitor și client al proiectului.

Toate riscurile unei astfel de cooperări sunt descrise în studiul Centrului pentru Economie și Politică Externă (EDAM) încă din 2016, inclusiv problema schimbului de informații secrete între o țară membră NATO și Federația Rusă, care este necesar pentru a preveni posibilele amenințări teroriste și criminale. Continuarea proiectului după 24 februarie 2022 pare și mai riscantă, având în vedere faptul că pe 21 noiembrie 2022 Adunarea Parlamentară a NATO a recunoscut Federația Rusă ca stat terorist. În ciuda acestui fapt, proiectul CNE Akkuyu progresează rapid: Rosatom a anunțat că s-a ajuns la un acord cu ministrul turc al Energiei privind finalizarea construcției încă din trimestrul trei al anului 2023. Livrarea combustibilului nuclear pentru centrală va avea loc pe 27 aprilie 2023.

Compania își dezvoltă și alte domenii de activitate la nivel internațional. De exemplu, pe 21 februarie 2023, divizia de energie eoliană a Rosatom – JSC NovaWind – și Ministerul Energiei din Kârgâzstan au semnat un memorandum de înțelegere care prevede dezvoltarea cooperării în domeniul proiectelor de energie eoliană. Pentru mai multe informații despre activitățile secundare non-nucleare ale Rosatom, în special interesul său pentru litiu, a se vedea studiul DiXi Group.

Rezolvarea celor trei dimensiuni ale problemei nucleare rusești necesită o abordare pe mai multe fronturi. Cea mai eficientă e abordarea fiecăreia dintre aceste dimensiuni în mod separat. Direcția activității de cercetare este de așa natură încât ar trebui să însemne în primul rând decuplarea țării agresoare de accesul la evoluțiile tehnologiilor moderne. Cel mai dificil din punct de vedere al mecanismelor de sancțiuni este oprirea construcției de noi centrale, care nu numai că aduc venituri bugetului rus, ci reprezintă și o amenințare politică directă și chiar teroristă.

Problemă complexă – soluții complexe

Faptul că Rosatom a fost scutită până acum de sancțiuni îi permite să fie deosebit de activă pe plan internațional: să construiască și să opereze capacități energetice, să dezvolte proiecte comune de cercetare și să participe la lucrările AIEA ca membru cu drepturi depline. Multe companii din cadrul structurii Rosatom (co-)operează cu sectorul apărării și/sau sunt capabile să importe bunuri cu dublă utilizare care pot fi redirecționate pentru efortul de război.

Acțiunile armatei ruse la Cernobîl în primăvara anului 2022, ocuparea centralei nucleare Zaporojie cu participarea reprezentanților Rosatom, bombardarea teritoriilor adiacente centralei, care au dus la pierderea alimentării cu energie și la riscuri crescute de accident nuclear, atacurile regulate cu rachete asupra infrastructurii energetice a Ucrainei indică în mod clar că Rusia și companiile rusești nu sunt partenere demne de încredere și orice cooperare cu acestea trebuie evitată. Acțiunile Rosatom la centrala Zaporojie după ocupare sunt interpretate de experți ca participare directă la războiul împotriva Ucrainei. Angajații companiei ruse nu numai că intervin în funcționarea centralei, ci și coordonează acțiunile armatei, autorizează plasarea echipamentelor militare direct în spațiile de producție și obstrucționează activitatea misiunii AIEA.

Scopul nostru este să găsim o soluție optimă pentru a limita influența unui stat agresor asupra energiei nucleare la nivel global, fără a încălca siguranța exploatării centralelor nucleare și a provoca o penurie semnificativă de energie electrică în țările dependente de livrările sau serviciile rusești de combustibil nuclear. Conducerea Federației Ruse și oficialii companiei Rosatom trebuie să primească semnale clare că lumea civilizată este hotărâtă să refuze cooperarea cu statul agresor, ceea ce necesită un plan de acțiune consecvent pentru a reduce prezența Rusiei în industria nucleară globală.

Complexitatea structurii companiei de stat „Rosatom”, poziția sa de monopol în multe segmente ale industriei, imposibilitatea diversificării rapide a ofertei de resurse și servicii obligă la introducerea unei abordări selective a sancțiunilor. Pentru aceasta, este necesară clasificarea entităților afiliate Rosatom, evidențiind structurile care sunt încă indispensabile pentru funcționarea instalațiilor de energie nucleară în Occident.

Această abordare implică:

1. Sancțiuni personale și restricții asupra structurilor individuale Rosatom. Creșterea pas cu pas a presiunii și introducerea de sancțiuni depinde de măsura în care anumite companii și organizații au legătură cu operarea centralelor nucleare în afara Federației Ruse, participă sau cooperează cu industria de apărare a Federației Ruse, au posibilitatea să importe bunuri cu utilizare dublă care pot fi redirecționate în continuare către industria militară. Clasificarea acestor entități în vederea introducerii de sancțiuni specifice ar trebui să includă astfel de criterii.
2. Suplimentarea REPowerEU cu un plan de acțiune în etape pentru reducerea dependenței UE de compania Rosatom, cu definirea unor condiții specifice pentru interzicerea serviciilor, materiilor prime sau echipamentelor rusești în exploatarea centralelor nucleare, cu o interdicție a cooperării ulterioare cu companiile rusești.
3. Blocarea proiectelor Rosatom în străinătate pentru a preveni răspândirea influenței țării agresoare. Pentru aceasta, în primul rând, este necesar să se introducă publicarea listei de parteneri (în special companii occidentale) din contractele actuale ale Rosatom legate de exploatarea și întreținerea centralelor nucleare, proiecte de cercetare, eliminarea combustibilului nuclear uzat, aprovizionarea cu uraniu, serviciile pentru îmbogățirea acestuia etc. În al doilea rând, trebuie întărit controlul exporturilor la nivelul fiecărei țări, trebuie extinsă lista de bunuri cu dublă utilizare care interzise la export către Federația Rusă, precum și să se creeze un organism paneuropean pentru a controla aplicarea acestor sancțiuni.

Sancțiuni preventive

Primul pas în direcția limitării sectorului nuclear civil rusesc a fost impunerea de sancțiuni personale de către Marea Britanie și parțial de către SUA asupra managerilor de top ai Rosatom. Următorul pas logic este excluderea companiei care reprezintă statul agresor și participă la acțiunile sale ilegale de la accesul la tehnologiile occidentale moderne și includerea în lista de sancțiuni a tuturor companiilor din grupul Rosatom care sunt angajate în cercetare științifică în domeniul nuclear.

Un număr mare de entități care fac parte din structura Rosatom nu participă direct la operarea instalațiilor de exploatare sau la asigurarea ciclului de producție, furnizare și eliminare a combustibilului nuclear uzat. În același timp, absența acestor companii de pe listele de sancțiuni occidentale e o amenințare pentru că permite aprovizionarea industriei militare rusești cu materii prime și echipamente electronice.

Pe baza datelor din surse deschise, DiXi Group a întocmit o listă de 37 de organizații care fac parte din structura Rosatom și lucrează în domeniul cercetării științifice (vezi Anexa). În căutarea informațiilor din surse deschise, am acordat o atenție deosebită rapoartelor privind legăturile unei anumite persoane juridice cu complexul militar-industrial al Federației Ruse (în prezent sau în trecut) și implicarea în exploatarea sau construcția de centrale nucleare. Entitățile juridice din această listă ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni pentru a reduce riscul ca acestea să furnizeze bunuri în scopuri militare și să excludă Rusia de la acces la tehnologiile moderne în sfera nucleară și energetică.

Chiar dacă este imposibil să se introducă simultan sancțiuni semnificative împotriva industriei nucleare ruse din cauza riscurilor semnificative pentru producția de energie din UE și țările G7, aliații Ucrainei ar trebui să introducă restricții preventive împotriva companiilor și organizațiilor care fac parte din structura Rosatom și nu sunt direct legate de funcționarea instalațiilor existente. Acest lucru va continua să îngreuneze expansiunea internațională a Rusiei și va contribui la întărirea izolării țării agresoare, în special în cooperarea științifică și de cercetare.

Declinul rolului Federației Ruse și al sateliților săi în AIEA merită o atenție specială. UE a refuzat să finanțeze proiecte AIEA de care beneficiază direct Rusia sau Belarus, precum și să trimită experți la reuniunile AIEA care vor avea loc în aceste țări; o decizie similară, conform informațiilor noastre, a fost adoptată de SUA. Următorii pași includ îndepărtarea reprezentanților Federației Ruse și ai Belarusului din funcțiile de conducere în AIEA, privarea acestora de accesul la date legate de energia nucleară ucraineană și de dreptul de vot în luarea deciziilor relevante, refuzul de a mai trimite invitații la evenimente organizate de către AIEA, precum și refuzul AIEA să organizeze evenimente în Federația Rusă sau în Belarus.

Un alt pas important este închiderea reprezentanțelor regionale ale Rosatom, care contribuie și ele la expansiunea activă în multe țări la nivel global.

„Protocolul nuclear” la Planul de acțiune REPowerEU

Pentru a elimina riscul deficitului de energie după începerea agresiunii pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei, UE a elaborat planul RePowerEU – un set de măsuri și politici pentru eficiență energetică, reducerea cererii de energie, accelerarea tranziției verzi și diversificarea aprovizionării cu energie. Planul de acțiune s-a aplicat prin introducerea prevederilor din REPowerEU în planurile de redresare și reziliență (PNRR) ale statelor membre UE.Citeste continuarea pe Contributors.ro