Sarbatorile de Paste printre romanii din Castellon

Deasupra restaurantului Bucuresti din Castellon, la etajul 1, intr-o bucatarie cu muscate la geam din care ies tot felul de mirosuri care-ti innebunesc simturile, o romanca pregateste in sambata mare mielul pentru masa de Pasti. Vopseaua pentru incondeiat oua fierbe pe aragaz, iar in cuptor este friptura de miel imbalsamata in vin si condimentata cu tot felul de mirodenii.

Paula Ilinca traieste in Castellon din anul 2000. E al 9-lea paste pe care-l face in Spania, a fost mai greu in primii ani, cand era singura, fara familie, nu erau atat de multi romani si n-aveau magazinele romanesti. Acum poti sa gasesti si varza murata la ei, si prapor pentru drob.

„Cu carnea de miel este mai greu, in supermarket sau la magazinele de carne este scumpa, gasesti un kilogram la 13 si 15 euro, poti sa gasesti la oferta in anumite zile la 8 euro, dar destul de rar”, spune Paula. „Fratele meu a venit la sotia lui cu mielul din Romania, in cala avionului, a dat parca 18 de lei noi pe kilogramul de carne, cred ca e o afacere mult mai buna”, zambeste Paula.

Drob, oua incondeiate, friptura de miel, pasca si cozonaci

A inceput dis-de-dimineata sa gateasca, a pregatit drobul, sarmalele si ciorba, asa cum a invatat la Badeni de la mama ei ca se pregateste orice gospodina pentru zilele de Pasti. „Salata boeuf si cozonaci nu fac, mi-au spus fetele ca fac ele si sa nu-mi mai bat capul si cu asta”. Nici nu prea are timp, astazi si-a luat liber de la casa din Villareal unde face curatenie de obicei sambata, n-ar fi avut vreme sa pregateasca nimic pentru Pasti altfel. Mai are de inrosit ouale, „sa mai pun o masina la spalat si la 9 diseara trebuie sa plec la munca, nu pot sa ma duc la slujba de inviere, dar se duc copiii sa aduca lumina.”

Drob si oua incondeiate Foto: HotNews.ro

Paula a ingrijit o familie de batrani spanioli din 2002. „Sotul seniorei a murit acum 2 ani, nu fac decat sa dorm cu ea si sa luam cina impreuna cateodata, ne-am apropiat foarte tare in atatia ani, m-a ajutat cu actele si asa am reusit sa-mi aduc toti copiii aici.” In cei 9 ani de cand traieste in Spania, Paula spune ca poate sa numere pe degete noptile in care a dormit acasa cu familia ei. „E greu sa nu dormi in patul tau, dar asta este.”

Toti cei 4 copii sunt in Castellon. „La putina vreme dupa ce am venit eu aici, a venit ginerele, sotul fetei celei mari. Am lucrat impreuna la fabrica de ciment din Fieni si incepusera disponibilizarile, si intr-o doara i-am spus la telefon ca poate ar fi bine sa incerce sa-si gaseasca ceva de munca aici.” Intai a venit el, apoi fiica cea mare si nepoata care nu implinise un an.

Paula mai inroseste un ou, mai trage un ochi in cuptor sa vada daca e gata friptura. „M-a sunat mama astazi sa-mi spuna ca ar fi vrut sa ne trimita oua de rata, stie ca-i plac Alinei, dar n-a mai gasit in sat la femeia de la care lua.”

Au fost probleme cu vizele cand a venit Alina, fata ei cea mare, nu luai viza Schengen asa usor daca erai cetatean roman. Alina a venit cu viza de India pana in Germania, si de-acolo cu un autocar care a adus-o pana in Castellon. „Cateodata uitam cat de greu a fost inceputul, si cat ne-am chinuit in primii ani, poate de fiecare Paste ar trebui sa stam si sa povestim nepotilor si sa ne amintim prin ce am trecut. Sau poate ca e mai bine ca ei sa nu stie cum ne-am chinuit.”

Fata si baiatul cel mic au venit pentru prima data in vacanta in Spania in vara lui 2002. Le-a placut. Paula le-a spus ca intai trebuie sa-si termine scoala in tara si apoi, daca mai vor sa vina, ii asteapta. Costi si-a dat bacalaureatul, Simona n-a terminat decat clasa a 10-a. S-a indragostit de Gabi, tatal baietelului ei si n-a mai asteptat sa mai treaca inca doi ani pana sa vina in Castellon. S-au casatorit si la scurt timp l-au nascut pe Alejandro, primul membru al familiei nascut in Spania.

In 2007, sotia baiatului cel mare al Paulei a venit si ea in Castellon. In tara era croitoreasa si castiga foarte putin, avea doua fetite acasa, iar sotul ei intrase in somaj tehnic. La scurt timp a venit si el in Spania si din 2007 muncesc aici si vor sa-si aduca si fetitele.

Prima zi de Pasti

In prima zi de Pasti, la ora pranzului, din strada puteai auzi Maria Tanase. Masa din sufragerie era plina: cosul de oua inrosite in mijloc, covrigi de la cofetaria Transilvania, aperitive, drob si salata boeuf. „Am luat si cozonac si pasca tot de la Transilvania, muncesti prea mult la cozonac si oricum n-as mai fi avut vreme sa gatesc.”

Cativa prieteni, doua perechi de fini pe care copiii Paulei i-au cununat sau le-au botezat copiii si membrii familiei s-au asezat in jurul mesei de pasti. Au povestit cat au stat la slujba de inviere din Piata “Recinto de Ferias” care s-a tinut la ora 11 noaptea ora Spaniei, ca sa fie la aceeasi ora cu slujba din Romania.

La slujba de inviere

Intr-un colt de masa, dupa ce a pus in farfurii la toata lumea, Paula vine si-mi spune: „Ce s-ar mai fi bucurat si sotul meu, Vasile, dumnezeu sa-l odihneasca, sa-i vada adunati pe toti la masa. A venit intr-una din veri in Spania si i-a vazut pe toti asezati la casa lor, si cand s-a intors in Romania s-a prapadit de la caldura, a facut infarct. N-a vrut sa se mute aici cu noi, mi-a spus ca cine mai are grija de mama si de gospodarie?”.

Paula se gandeste la pensie si la posibilitatea de a se intoarce in Romania. Vrea sa-l vada pe fiul cel mic la casa lui, si-apoi o sa se hotarasca daca pleaca sau nu in tara. „M-as duce pentru mama care are 96 de ani si nu stiu cat o s-o mai duca. Pe de alta parte la ce sa ma intorc, toti copiii si nepotii sunt aici. Dar de-abia mi-am bagat actele de pensie, la asta o sa ma gandesc mai incolo.”