Scandalul azilelor ilegale din Bihor. Cum explică instanța că a respins arestarea lui Viorel Pașca: „Instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați”

Probele din dosarul azilelor ilegale din Bihor nu au demonstrat că Viorel Pașca, liderul Asociației Dumbrava, a recrutat victimele, așa cum acuză DIICOT, ci instituțiile statului au fost cele care au trimis „o parte importantă” a persoanelor vulnerabile în respectivele centre, potrivit motivării hotărârii Tribunalului București, publicate de G4Media.

• În 2 iulie, Tribunalul București a respins propunerea procurorilor DIICOT privind arestarea preventivă a celor cinci membri ai familiei Pașca și a coordonatoarei asociației, instanța dispunând măsura controlului judiciar în cazul acestora.
• Decizia Tribunalului nu este definitivă. Curtea de Apel București este cea care va soluționa eventualele contestații formulate de procurori și inculpați.

Puși sub acuzare pentru infracțiuni de crimă organizată, Viorel Pașca, soția, cei trei fii și femeia care coordona activitatea la asociație au primit control judiciar. Magistratul Tribunalului București care a luat această decizie a apreciat că nu se justifică arestarea preventivă cerută de DIICOT.

Tribunalul București argumentează că persoanelor cazate în casele familiei Pașca li se asigurau hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces, chiar dacă într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, potrivit motivării publicate de G4Media.

În motivarea deciziei, judecătorul spune că unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială au fost cele care au trimis mare parte dintre pacienți la Bihor, pentru că instituțiile de stat nu au găsit alte soluții pentru a le asigura protecția.

„Din materialul probator administrat până în prezent rezultă că o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locațiile administrate de inculpați nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceștia, ci au fost direcționate către acele locații chiar de instituții publice (unități medicale, servicii de ambulanță, autorități ale administrației publice locale ori servicii publice de asistență socială), instituții care, confruntate cu persoane aflate în situații extreme de vulnerabilitate socială și medicală, nu au identificat alte soluții efective pentru protecția acestora.

În acest sens, judecătorul observă că instituțiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locațiile administrate de inculpați, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autoritățile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecție.

Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfășurată de inculpați ar fi fost, prin ea însăși, licită ori justificată și nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpații să fi urmărit obținerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare.

Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravității abstracte a infracțiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esențiale că activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale”, se arată în motivarea Tribunalului. 

„Prezenta cauză nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană”

La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, judecătorul a făcut trimitere la întregul material probator administrat în cauză, „inclusiv la acele împrejurări care infirmă imaginea unei activități desfășurate exclusiv în condiții degradante”.

„Deși locațiile administrate de inculpați nu funcționau cu respectarea cadrului legal aplicabil furnizării serviciilor sociale și nu îndeplineau standardele impuse de legislația specifică, persoanele cazate beneficiau de spații amenajate pentru locuire dotate cu paturi speciale, noptiere, grupuri sanitare și televizoare, aspecte care relevă existența unor spații de cazare, de curățenie și igienă corespunzătoare. De asemenea, persoanelor cazate le erau asigurate, în mod constant, hrană, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale”, mai subliniază tribunalul în motivare.

Judecătorul subliniază că „aceste împrejurări nu sunt de natură să înlăture suspiciunea rezonabilă și nici concluziile rezultate din celelalte probe privind existența unor deficiențe serioase referitoare la administrarea tratamentului medicamentos, lipsa personalului calificat, insuficiența supravegherii ori nerespectarea standardelor prevăzute de legislația în materia serviciilor sociale, însă relevă că prezenta cauză nu corespunde ipotezei unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, împrejurare ce diminuează intensitatea pericolului concret pe care l-ar genera lăsarea inculpaților în libertate”:

„Evaluând ansamblul probelor administrate, judecătorul constată că prezenta cauză nu relevă situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces”.

Acuzațiile DIICOT

Viorel Pașca este acuzat de către anchetatori de exploatarea a sute de persoane persoane vulnerabile. Conform autorităților, gruparea condusă de acesta a obţinut de pe urma oamenilor sume imense de bani din donaţii, pensii, indemnizaţii şi alte ajutoare şi beneficii sociale. 

„Persoanele vătămate, aduse din multiple unități spitalicești și direcții de asistență socială din mai multe județe, au fost plasate în imobile situate pe raza comunelor Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni, sub aparența oferirii unor servicii de îngrijire de specialitate, tratament și asistență socială de către liderul grupării, persoană fizică care nu deținea capacitatea legală, organizatorică și profesională  necesară pentru o astfel de activitate, așa cum stipulează Legea nr. 292/2011 privind asistența socială. Actul normativ prevede că, pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditați în condițiile legii, precum și faptul că serviciile sociale, indiferent dacă sunt acordate de furnizori de servicii sociale publici sau privați, pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt licențiate în condițiile legii.

Pe parcursul întregii perioade, victimele au fost menținute într-o stare de dependență și aservire, fără să le fie asigurate condițiile minime necesare protejării sănătății, demnității și integrității lor fizice și psihice, întrucât nu au beneficiat de îngrijire constantă și adecvată stării medicale și diagnosticului psihiatric, nu au fost supravegheate permanent, iar tratamentul medicamentos necesar afecțiunilor de care sufereau fie nu le-a fost administrat, fie le-a fost administrat în mod necorespunzător, discontinuu, fără respectarea indicațiilor medicale și de către un personal necalificat și insuficient”, a anunțat DIICOT după descinderile din Bihor.

Avocatul lui Pașca spune că acesta este „categoric nevinovat”.