Science Report: Terra va rămâne fără oxigen peste circa un miliard de ani. Deșeurile nucleare ar putea fi folosite pentru explorarea spațiului. Chiar a oferit Spania cea mai veche dovadă a lui Homo sapiens în Europa?

​Terra va rămâne fără oxigen peste circa un miliard de ani ● Deșeurile nucleare ar putea fi folosite pentru explorarea spațiului ● Chiar a oferit Spania cea mai veche dovadă a lui Homo sapiens în Europa?

Terra va rămâne fără oxigen peste circa un miliard de ani

Dispariția oxigenului va duce la dispariția vieții cu mult înainte ca Soarele să provoace evaporarea oceanelor, eveniment care se preconiza că se va întâmpla peste circa două miliarde de ani. Un studiu publicat în revista Nature Geoscience și semnat de specialiști din SUA și Japonia, susțină însă că Terra își va pierde oxigenul în maxim 1,08 miliarde de ani +/- 0,14 miliarde de ani, revenind la nivelul de dinaintea Marii Oxigenări de acum circa 2,4 miliarde de ani.

Cercetătorii au realizat în jur de 400.000 de ani simulări computerizate, luând în calcul schimbările pe care le va suporta Soarele în viitor, precum și scăderea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă pe măsură ce acesta va fi descompus în urma creșterii valorilor temperaturilor. Mai puțin dioxid de carbon, mai puține organisme capabile de fotosinteză, din ce în ce mai puțin oxigen.

Conform estimărilor, nivelul de oxigen va scădea de peste un milion de ori față de valorile de azi, revenind la valorile de existente în perioada arheozoică. Descoperirea are implicații uriașe și în tentativele noaste de a descoperi viață pe altă planete. Durata existenței oxigenului pe o planetă se reduce la circa 20-30% din existența acesteia, iar asta înseamnă că viața are un interval relativ scurt în care să se dezvolte și să atingă nivelul unei inteligențe superioare.

Până una alta, concluzia este una inevitabilă. Anume că Terra va deveni în viitorul îndepărtat o planetă a forrmelor de viață anaerobe, așa cum a fost la începuturi.

Deșeurile nucleare ar putea fi folosite pentru explorarea spațiului

Agenția Spațială Europeană și-a dat acordul pentru finanțarea cu 20 de milioane de euro a unui program prin care să dezvolte baterii capabile să ofere energie pe termen lung și care să fie folosite în viitoarele misiuni spațiale. Acestea vor avea la bază americiu-241, un element chimic radioactiv, rezultat în urma dezintegrării radioactive a plutoniului.

Americiul nu a mai fost folosit niciodată până acum ca sursă de energie, însă poate deveni o importantă materie primă în dezvoltarea unor baterii capabile să suplinească lipsa energiei solare, susțin specialiștii ESA. Astfel de baterii s-ar dovedi esențiale în misiunile lunare, în special pe timpul nopților, sau în cele care vor studia zone aflate dincolo de planeta Jupiter, zone în care panourile solare s-ar dovedi inutile.

Deși oferă mai puțină energie per gram decât plutoniul, americiul este mai ieftin și se găsește în cantități mai mari. ESA preconizează că în maximum trei ani va avea și primele prototipuri de baterii pe bază de americiu, iar acestea ar putea intra în uz la finalul deceniului.

Până în prezent, ESA folosea baterii pe bază de plutoniu, create în colaborare cu Rusia. Dată fiind întreruperea colaborării prin prisma ultimelor evenimente, ESA va investi în crearea acestor baterii de tip nou, unele pe care și NASA le-ar putea lua în calcul.

O lume dispărută a fost descoperită cu ajutorul celui mai vechi ADN identificat vreodată

Două milioane de ani, atât au cele mai vechi mostre de ADN identificate în probe de permafrost din nordul Groenlandei. Ele sunt cu un milion de ani mai vârstnice decât cel mai vechi ADN recuperat până în prezent, cel din resturile fosile ale unui mamut siberian.

O echipă formată din 40 de cercetători din Franța, Suedia, Norvegia, Germania, Marea Britanie, Danemarca și SUA a reușit să recupereze 41 fragmente de ADN din mostre de sol afla la circa 100 de metri adâncime. Surpriza a venit în momentul în care specialiștii au identificat ADN provenind de la specii de arbori sau specii animale despre care nu se știa că ar fi existat în nordul Groenlandei.

Este vorba despre plopi, molizi sau tisă, alături de ADN animal provenind de la reni, gâște polare sau mastodonți. Astfel de animale nu ar putut supraviețui la o asemenea latitudine însă, din câte se pare, clima era mult mai blândă în nordul Groenlandei decât se crezuse până acum.

Dacă unele mostre de ADN au putut fi asociate cu specii actuale sau, prin corelație, cu unele dispărute, există și fragmente de ADN care nu au putut fi asociate cu nimic cunoscut. Iar asta arată că biodiversitatea era mult mai bogată decât se estimase, și numărul speciilor care populau Terra în Pleistocen este încât departe de a fi cunoscut.

Chiar a oferit Spania cea mai veche dovadă a lui Homo sapiens în Europa?

Descoperită în 1887, într-o peștere din apropiere de Banyoles, un oraș din nord-estul Spaniei, mandibula în cauză a fost considerată încă de la început drept o urmă fosilă pur neanderthaliană. O concluzie care este contrazisă azi de un studiu publicat în revista Journal of Human Evolution de un grup de paleoantropologi de la Universitatea Binghamton din Statele Unite.

Datările efectuate de-a lungul timpului a oferit o vârstă a acesteia de aproximativ 45.00-66.000 de ani, ceea ce o plasează într-o perioadă de timp în care Homo sapiens, teoretic, nu ar fi existat în Europa. Mai mult, absența bărbiei, o trăsătură definitorie a speciei noastre, a fost un argument în plus pentru a fi catalogată ca neanderthaliană.

Specialiștii americani afirmă însă că analizele lor nu au relevat trăsături neanderthaliene, iar concluzia este una cel puțin bizară. Mai exact, fie mandibula aparține unui individ hibrid, neanderthal-sapiens, fie aparține unui hibrid dintre Homo sapiens și o specie umană necunoscută. Un fapt mai mult decât ciudat, având în vedere că în niciunul dintre siturile paleolitice de acum 60.000 de ani din Europa nu au apărut alte fosile decât cele ale Omului de Neanderthal.

Mandibula a fost comparată cu cea descoperită în România, la Peștera cu Oase, cea care, fapt dovedit genetic, a aparținut unui individ din specia H. sapiens, dar care avea un strămoș neanderthalian cu numai patru, maximum șase, generații în urmă. Acestea prezintă unele similarități dar, comparativ cu mandibula spaniolă, cea din România posedă bărbie.

Cercetătorii spun că speră să obțină o mostră de ADN care să confirme originea individului. Până la rezultatul ăsta, noi vă recomandăm să priviți totuși cu reticență studiul cu pricina. Nu de alta, dar s-au mai văzut și cazuri de oameni de știință care se lasă duși de valul gloriei, iar Europa de acum circa 60.000 de ani, foarte posibil să nu fi fost atât de plină de hibrizi misterioși sau specii necunoscute pe cât se spune mai nou.

Sursa foto: profimediaimages.ro