Scurt istoric al societății de clasificare “Registrul Naval Român”

Existența mărilor și oceanelor precum și a apelor interioare a permis apariția și dezvoltarea încă din antichitate a transportului pe apă si a construcţiilor de nave. Evoluția acestui transport a impus și creșterea încrederii în capabilitatea navelor de a naviga în siguranță printr-o evaluare tehnică a lor pe timpul construcției și în exploatare.

În Anglia secolului XVIII, dezvoltarea economiei capitaliste bazată în mare parte pe materii prime aduse din colonii cu o flotă comercială imensa, a făcut posibilă apariția premiselor de clasificare a navelor. Totul a început în cafeneaua lui Edward Lloyd din Londra, frecventată de comercianți, asiguratori și alte persoane implicate în transportul maritim. Proprietarul cafenelei i-a ajutat să facă schimb de informații oferindu-le un registru cu toate datele și informațiile pe care le-a cules despre navele comerciale. În 1760, 11 reprezentanți ai acestora s-au întâlnit și au hotărât să înființeze Register Society și să editeze publicația Registrul navelor, care să ofere atât asiguratorilor cât și comercianților, informații despre caracteristicile și starea tehnică a navelor pe care le asigurau și închiriau, în vederea aprecierii nivelului de siguranță a transportului de persoane și mărfuri. În 1764 această societatea a reușit să publice-primul Registru al navelor în care starea tehnică a corpurilor navelor era clasificată pe o scară cu litere (A indicând starea cea mai bună) iar cea a accesoriilor navei (catarge, tachelaje și alte echipamente) era clasificată pe o scară numerică (1 indicând starea cea mai bună). Ulterior respectiva societate a luat numele proprietarul cafenelei numindu-se Lloyd’s Register.

Această societate, a constituit modelul după care s-au creat restul societăţilor de clasificare (Bureau Veritas în 1828, Registro Italiano Navale în 1861, American Bureau of Shipping în 1862, Det Norske Veritas în 1864, Germanisher Lloyd în 1867, Nipon Kaiji Kyokai în 1899, Russian Register în 1913). Unele societăți de clasificare au preluat în denumirea lor termenul de registru având în vedere că publicația acestora, Registrul navelor reprezintă sinteza activității lor.

Pe teritoriul României, cu ieșire la Marea Neagră și udat de fluviul Dunărea pe 1.075 km (din totalul său de 2.857 km), dezvoltarea transportului naval a determinat ca unele activităţi specifice de clasificare a navelor să apară într-o formă incipientă, încă de la jumătatea secolului al XlX-lea. Subordonate etapelor de dezvoltare şi organizare ale marinei comerciale române, astfel de activităţi au evoluat treptat, iar în 1946, prin Decretul-lege 383, a fost înfiinţată Direcţia Construcțiilor Navale, având ca sarcini, printre altele, ”întocmirea prescripțiilor oficiale pentru construcția și exploatarea vaselor comerciale”.

ÎNFIINȚAREA “REGISTRULUI NAVAL ROMÂN”

Evoluţia ascendentă aconstrucţiilor şi transporturilor navale maritime şi fluviale din ţara noastră a impus ca în 1955 să se înființeze un serviciu special al Direcției Generale a Navigației Civile, denumit Registrul Maritim şi Fluvial care avea în atribuţiile sale avizarea proiectelor tehnice ale navelor, supravegherea construcţiei, reconstrucţiei şi reparării navelor, inspectarea navelor aflate în exploatare, măsurarea tonajului navelor maritime şi de navigaţie interioară şi eliberarea tuturor documentelor necesare pentru navigaţie, inclusiv a certificatelor de tonaj respective, atât în baza legislaţiei române, cât şi în conformitate cu convenţiile internaţionale privind siguranţa navelor şi navigaţiei. Se poate afirma că au fost puse bazele activităţilor sistematice de clasificare a navelor.

Dezvoltarea în continuare a industriei şi transporturilor navale a făcut necesară organizarea activităţilor de clasificare a navelor la un nivel calitativ superior, prin organizarea în 1965 a unei direcţii independente bugetare din cadrul Ministerului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene, denumită Registrul Naval.

Prin H.C.M. 1358 din 1968, respectiva direcţie se transformă într-o întreprindere economică denumită Registrul Naval Român (RNR), cu atribuţiuni specifice unei societăți de clasificare:

• elaborarea de reguli şi instrucțiuni privind construcția și clasificarea navelor pe baza programelor de cercetare și dezvoltare;
• avizarea documentațiilor tehnice de construcție a navelor în conformitate cu aceste reguli şi instrucțiuni;
• supravegherea tehnică și clasificarea pe baza acelorași reguli şi instrucțiuni a construcţiei, reconstrucţiei şi reparării navelor;
• supravegherea tehnică şi certificarea materialelor şi echipamentelor destinate navelor conform respectivelor norme;
• publicarea periodică a registrului navelor clasificate.

Aceste atribuții se regăsesc în criteriile de recunoaştere a societăților de clasificare impuse pe plan internațional de către Rezoluția IMO A.789(19) din 1995 și în cadrul Uniunii Europene de către Regulamentul nr. 391/2009.

Prin aceeași H.C.M., se atribuie RNR și activitatea de supraveghere tehnică și certificare a navelor sub pavilion român în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale la care țara noastră a aderat, adică i se delegă o atribuţie de autoritate a statului român.

• ORGANIZARE, DEZVOLTARE, ACTIVITĂȚI ȘI REALIZĂRI

Imediat după constituire, cu greutăţile inerente oricărui început, RNR a acordat, cum era şi firesc, o atenţie deosebită stabilirii regulamentului şi formelor proprii de organizare, pentru trecerea la desfăşurarea unei activităţi efective de elaborare a unor reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor, de avizarea a documentațiilor tehnice de construcție a navelor şi de supraveghere tehnică a acestora fie în timpul construcţiei, fie în exploatare.

În principiu, structura organizatorică a RNR prezentată în figura 1, s-a păstrat de-a lungul existenţei sale.

Înţelegându-se corect faptul că activităţile de supraveghere tehnică ale navelor sunt activităţi de bază, care justifică existenţa şi asigură dezvoltarea oricărei societăţi de clasificare, acestea au fost puse pe primul plan condiţionând întreaga evoluţie ulterioară a RNR.

Înfiinţarea RNR în 1968 ca unitate economică, şi apoi înfiinţarea inspectoratelor sale în cadrul şantierelor navale şi porturilor ţării, a consolidat activitatea de supraveghere, precum şi toate celelalte activităţi.

Astfel înfiinţarea primelor inspectorate RNRla Constanţa, Brăila, Giurgiu, Drobeta-Turnu Severin în 1968 şi la Galaţi şi Olteniţa în 1969 a permis asigurarea supravegherii tehnice la construcţiile de nave noi şi nave în exploatare, practic în toate şantierele şi porturile din ţară din acei ani.

Începuturile acestor activităţi s-au concretizat în preluarea treptată de către RNR a supravegherii tehnice a navelor fluviale, a cargourilor de 4500 tdw şi a altor nave maritime ce se construiau în acea perioadă pentru flota noastră.

Ca urmare a programului prioritar de dezvoltare a construcţiilor navale adoptat de tara noastră pentru dezvoltare şi modernizare a flotei, a dezvoltării şantierelor şi porturilor existente, construirii de noi şantiere şi porturi, intensificării activităţii de asimilare în ţară a unui număr tot mai mare de materiale, echipamente şi instalaţii navale, RNR şi-a asigurat dezvoltarea corespunzătoare a primelor sale inspectorate şi, totodată, a înfiinţat noi inspectorate la Reşiţa şi Braşov în 1973, Tulcea şi Iaşi în 1974, Mangalia – 1975, precum şi a 14 sectoare de activitate (în perioada 1973—1985) în diferite oraşe ale ţării (Cluj, Satu Mare, Timişoara, Piatra Neamţ, Piteşti, Moreni, Ploieşti, Tîrgu Mureş, Sibiu, Bacău, Botoşani etc), unde inspectorii RNR și-au desfășurat activitatea în peste 300 întreprinderi cu profil naval, așa după cum se poate vedea în harta din figura 2.

Dacă în perioada 1965—-1968 numărul navelor maritime supravegheate şi având clasa RNR se ridica la 73, reprezentînd cca. 147.000tdw (cargouri, nave tehnice şi un mineralier) după două decenii de existenţă a RNR numărul acestora a ajuns la 691, totalizând 4,2 milioane tdw de diverse tipuri şi mărimi, dintre care pot fi menţionate petrolierele de 150.000 tdw, vrachierele şi mineralierele de 55.000 tdw, 65.000 tdw, și 165.000 tdw, navele Ro-Ro, nave liner, cargouri, supertraulere, nave de aprovizionare, remorchere, drăgi, nave de pasageri, macarale plutitoare etc, asa cum rezultă din statistica făcută în 1990 și prezentată în tabelul 1, situându-ne în primele 20 de locuri din lume ca număr de nave și tonaj brut clasificate.

Toate navele maritime construite in santierele navale din Romania au fost realizatete in conformitate cu regulile RNR si regulile conventiilor internationale in vigoare la data constructiei lor. Navele maritime construite sub supraveghere RNR au indeplinit si regulile OSCE si IACS ceea ce le-a prmis sa participe la transportul international de marfuri.

Din aceeaşi statistică rezultă că în anul 1990 numărul total al navelor de navigație interioară construite sub supravegherea tehnică RNR se ridica la 2777 — nepropulsate, totalizând 1,993 milioane tone capacitate de transport şi 1344 nave autopropulsate, totalizând 221,8 mii CP, situându-ne pe locul 2 în Europa ca număr de nave și capacitate de transport clasificate.

Multe din aceste nave se regăsesc prezentate în „Albumul tipurilor de nave supravegheate de RNR”.

Pentru export s-au construit sub supraveghere tehnică a RNR peste o sută de nave, dintre care se pot menţiona barje tip Europa II, împingătoare de 2400 CP şi cargouri de 2400 tdw, pentru Cehoslovacia, cargouri de 4800 tdw şi tancuri petroliere de 5000 tdw pentru China, cargouri de 2400 şi 4500 tdw şi tancuri de 5000 tdw pentru Cuba, nave fluviale (barje şi împingătoare) pentru Iugoslavia, cargouri pentru Bulgaria.

În paralel cu activitatea de supraveghere tehnică, s-a desfăşurat activitatea de avizare tehnică a proiectelor de nave conform regulilor RNR, avizându-se un număr mare de proiecte. Este semnificativă participarea şi aportul RNR la avizarea unor proiecte din ce în ce mai complexe cum ar fi: nava portcontainer de 340 TEU, nava ferry-boat, vrachiere de 18.000 tdw, 55.000 tdw, 65.000 tdw și 165.000 tdw, petroliere de 35.000 tdw, 85.000 tdw și 150.000 tdw, remorcher de 12.000 CP, platforme fixe de foraj etc. Au fost avizate numeroase proiecte pentru asimilarea şi producerea în ţară a motoarelor navale, precum şi a instalaţiilor şi echipamentelor navale.

Pe aceeaşi linie s-a încadrat activitatea de avizare de către RNR a normelor tehnice şi standardelor destinate produselor navale.

Pentru punerea în valoare a zăcămintelor petrolifere din platoul continental al Mării Negre, încă din anul 1976, RNR a supravegheat construcţia primei platforme autoridicătoare pentru foraj marin Gloria, împreună cu ABS, la şantierul Galaţi, după o documentaţie elaborată de compania americană „Offshore Company”. În continuare, RNR a supravegheat şi clasificat în mod exclusiv alte 6 unităţi de acelaşi tip, care încă funcţionează în condiţii bune în diverse zone maritime.

În afară de unităţile mai sus menţionate, începând cu anul 1980, RNR a asigurat aprobarea proiectelor de construcţie, transport și instalare a picioarelor unităţilor fixe din Marea Neagră. Aceste proiecte au fost elaborate de institute româneşti specializate, conform regulilor DNV, API, DOT etc. In funcţie de proiectele respective, RNR a asigurat ulterior supravegherea materialelor de fabricaţie și a componentelor la întreprinderi româneşti cum ar fi: TUG Ploieşti, IMUT Moreni şi IMUC Bucureşti, construcţia picioarelor la Şantierul din Mangalia, precum şi supravegherea transportului şi instalarea pe locație. Acum, în Marea Neagră funcţionează 13 unităţi fixe de foraj construite sub supravegherea RNR.

În cadrul activităţilor desfășurate in largul Marii Negre, RNR a asigurat de asemenea aprobarea, supravegherea şi clasificarea unui sistem pentru extragerea şi stocarea petrolului din mare, care cuprinde un petrolier de 35.000 tdw numit „Buştenari” şi un sistem de amarare plutitor care a funcţionat în bune condiţii timp de aproape 5 ani.

Pentru menţinerea stării tehnice a navelor româneşti aflate în exploatare, la nivelul cerut de sigurarţa navigaţiei, inspectorii RNR au inspectat anual în medie un număr de 2500 nave maritime şi fluviale în perioada 1975—1980, iar în perioada 1980—1985 un număr de 3500 nave.

Calitatea serviciilor prestate de inspectorii RNR la navele maritime a convins in anul 1987 primul armator strain sa transfere prima nava la clasificarea cu RNR.

In 1991 au fost infiintate primele inspectorate RNR in porturi importante ale lumii, indeplinindu-se astfel ultima cerinta ca RNR sa poata deveni membru al Asociatiei Internationala a Societatilor de Clasificare (IACS).

La cererea armatorilor NAVROM, I.P.O. Tulcea, precum şi NAVIMPEX, inspectorii RNR s-au deplasat în diferite zone de navigaţie în afara ţării, unde au efectuat inspecţii la diferite nave de transport şi nave de pescuit şi au eliberat, funcţie de starea tehnică a lor, certifi-cate de clasă şi statutare.

Deşi RNR a avut competenţă în asigurarea supravegherii construcţiei containerelor încă din anul 1968, activitatea în acest domeniu a început să se materializeze începând din anul 1974 prin supravegherea efectuată la întreprinderea producătoare de containere din Iaşi. Această activitate a fost extinsă ulterior la alte întreprinderi din România (IMUT Moreni, Şantierul Naval Constanţa şi l.M.Târgu-Mureş).

Pentru supravegherile containerelor, RNR a fost autorizat de către Guvernul român, conform cerinţelor Convenţiei internaţionale privind siguranţa containerelor (CSC). In total, RNR a supravegheat şi certificat conform CSC aproape 92000 containere. De asemenea, RNR a fost autorizat să asigure, în conformitate cu cerinţele UIC, supravegherea containerelor destinate Căilor Ferate Române.

Ulterior RNR a efectuat supravegherea unui important număr de containere destinate exportului, acţionând în numele Germanischer Lloyd.

De asemenea, RNR a supravegheat construcţia metalică a podurilor peste canalul Dunăre – Marea Neagră, a podurilor dunărene, a altor poduri metalice peste diferite râuri din ţară, precum şi construcţia metalica de la ,,Casa Republicii”.

O altă contribuţie importantă a RNR, poate fi consemnată în domeniul asimilării de produse, materiale şi echipamente noi, destinate industriei navale, în scopul reducerii importurilor. Anual a participat la avizarea proiectelor tehnice, normelor tehnice şi caietelor de sarcini, la urmărirea realizării calităţii pe etape tehnologice, la probele de laborator şi de stand la peste 200 de materiale şi produse destinate construcţiilor de nave.

Începând din anul 1975 o altă activitate importantă în cadrul RNR a fost şi supravegherea tehnică a unor produse şi instalaţii complexe industriale, nenavale, destinate exportului (un important număr de fabrici de ciment, echipament de minerit, echipament hidroelectric; şi metalurgic, recipiente sub presiune, căldări, turbine de abur, maşini termice şi electrice, cabluri electrice, instalaţii tehnologice, instalaţii de ridicare şi manipulare, diferite produse semifinite (materiale laminate, forjate, turnate,) etc).

În activitate de supraveghere tehnică pe care RNR a desfăşurat-o s-a urmărit în permanenţă asigurarea unei bune conlucrări cu şantierele navale, întreprinderile producătoare, institutele de proiectare, în vederea prevenirii apariţiei defecţiunilor produselor supravegheate, îmbunătăţirii unor soluţii constructive, tehnologiilor de fabricaţie etc.

Pentru îndeplinirea obiectivelor sale principale în prima etapă, imediat după constituire, Registrul Naval Român a acordat o atenţie deosebită elaborării regulilor proprii pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime şi de navigaţie interioară. În acest scop, încă de la organizarea ce a avut loc în anul 1968 a RNR ca unitate economică, s-a constituit un serviciu cu sarcini specifice de elaborare a regulilor.

Pentru că o asemenea activitate presupunea resurse imense de cercetare şi dezvoltare, aceasta s-a desfășurat în cadrul unei colaborări cu societăţile de clasificare din fostele state socialiste (OSTC). De asemenea, această activitate s-a realizat și printr-o colaborare strânsă cu institutele de învăţământ superior (Universitatea Galați, Politehnica București, Institutul de Construcții București etc) şi cu institutetele de cercetare şi proiectare din domeniul naval din ţară (ICEPRONAV, ICPTTc, etc).

Cu greutăţile inerente oricărui început, până în anul 1970 s-a scos prima ediţie tipărită a Regulilor pentru clasificarea şi construcţia navelor maritime. Deşi editată în condiţii tipografice foarte modeste, a fost realizată cu pricepere şi pasiune de puţinii specialişti de care dispunea RNR pe atunci, precum şi de către o serie de colaboratori externi voluntari, entuziasmaţi de existenţa acestei unități.

Această ediţie a fost urmată de încă şase ediţii: 74, 78, 82, 86, 90 şi 95 care, pe lângă redactarea şi tipărirea tot mai îngrijită, au cunoscut şi îmbunătăţiri de fond privind conţinutul cerinţelor. In paralel cu regulile menţionate au fost elaborate şi editate, de asemenea, Regulile pentru echipamente, conforme convenţiilor internaționale, ale navelor maritime, precum şi Regulile pentru instalaţiile de ridicare ale acestora. Acest ansamblu de reguli din 1974 a fost editat nu numai în limba română, ci şi în limba engleză.

În anul 1973 a fost elaborată prima ediţie de Reguli pentru clasificarea şi construcţia navelor de navigaţie interioară, urmată de ediţia din anul 1983 şi ediţia din anul 1992.

Anual, prin suplimentele la Regulile menţionate, cerinţele tehnice ale RNR au fost completate şi îmbunătăţite. În paralel cu Regulile RNR, de-a lungul anilor au fost elaborate şi cca. 30 acte normative conţinând prescripţii suplimentare la Reguli.

De asemenea în anul 1992 a fost scoasă prima ediţie de reguli pentru construcţia platformelor de foraj marin.Citeste continuarea pe Contributors.ro