Scurte considerații teoretice cu privire la necorelările legislative din cadrul programului guvernamental RURAL INVEST

RURAL INVEST este un program guvernamental multianual de susținere a întreprinderilor din agricultură, acvacultură, pescuit și industria alimentară. Scopul său este reprezentat de facilitarea accesului la finanțare, prin acordarea de garanții de stat, în cuantum de până la 90% din valoarea creditului pentru credite de investiții și credite/linii de credit pentru capital de lucru. Programul a fost aprobat prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2022, ca măsură de sprijin post-pandemie.

Implementarea programului este reglementată de acte subsecvente: Ordinul ministrului finanțelor nr. 1073/2022, care a aprobat Convenția de implementare a Programului RURAL INVEST și a mandatat Fondul de Garantare a Creditului Rural (în continuare ”FGCR”) să acorde garanții în numele și contul statului, precum și Ordinul comun al ministrului finanțelor și ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 2119/274/2022, prin care a fost aprobată Procedura de acordare a garanțiilor de stat și convențiile de garantare și implementare pentru RURAL INVEST.

FGCR acționează așadar ca mandatar al statului, având rolul de a acorda garanțiile de stat, de a monitoriza creditele garantate, de a gestiona cererile de plată a garanțiilor și de a iniția recuperarea sumelor plătite de stat

Desfășurarea programului este similară cu alte scheme de garantare de tip IMM Invest: banca finanțează beneficiarul eligibil, statul (prin Ministerul Finanțelor) garantează o parte din credit, iar beneficiarul primește și un grant (ajutor de stat sub forma subvenției de dobândă/comisioane). Dacă beneficiarul nu își execută obligațiile de plată, garanția de stat acoperă pierderea parțial, urmând ca statul (prin ANAF) să recupereze ulterior de la beneficiar suma plătită cu titlu de garanție către instituția care a finanțat creditul. FGCR încheie convenții de garantare cu băncile participante și monitorizează utilizarea finanțărilor garantate în conformitate cu schema de ajutor de stat aprobată.

Scadența anticipată a creditului este mecanismul prin care banca declară creditul integral exigibil înainte de termenul prevăzut inițial, de regulă ca urmare a neplății ratei/ratelor creditului de către debitor. În momentul declarării scadenței anticipate, întregul credit devine exigibil, debitorul fiind obligat să îl plătească integral.

Din perspectiva băncii finanțatoare, declararea scadenței anticipate marchează momentul nașterii riscului de credit: faptul că debitorul nu și-a executat obligația principală – și anume de a plăti ratele creditului – indică o probabilitate ridicată ca banca să nu poată încasa integral soldul creditului, conform contractului. Prin urmare, banca va proceda la punerea în aplicare a tuturor măsurilor de protecție disponibile – atât declanșarea executării silite asupra garanțiilor și a oricăror bunuri ale debitorului, cât și, în cazul unui credit garantat de stat, la declanșarea mecanismului de garantare.

În practică, băncile includ în contractele de credit clauze care le permit să declare creditul scadent anticipat după un anumit număr de zile de restanță (adesea 60 sau 90 de zile de întârziere la plată). Declararea scadenței anticipate este notificată debitorului, acesta fiind somat să achite de îndată toate sumele datorate. Astfel, pentru băncile participante în programul RURAL INVEST, declararea scadenței anticipate a unui credit garantat de stat generează vocația că o mare parte din pierdere să fie acoperită de garanția statului, prin mecanismul cererii de plată adresate FGCR.

Este important de subliniat că mecanismul de garantare se declanșează la inițiativa băncii: aceasta trebuie să formuleze o cerere de plată a garanției de stat către FGCR, însoțită de documentația justificativă (contractul de credit, dovada încercărilor de recuperare a sumelor restante de la debitor etc.). Doar după parcurgerea procedurii de analiză și aprobare a acestei cereri de către FGCR, Ministerul Finanțelor va plăti băncii valoarea garanției. Ulterior, statul devine creditor al debitorului principal pentru suma plătită și urmează să își recupereze creanța prin intermediul ANAF. În mod ideal, din perspectiva băncii, acest mecanism ar trebui să asigure o acoperire a creditului acordat după producerea riscului.

Cu toate acestea, în cazul programului RURAL INVEST există un decalaj între momentul contractual al riscului (scadența anticipată declarată de bancă) și momentul procedural la care banca poate efectiv obține plata garanției de stat.

Legislația secundară a Programului RURAL INVEST stabilește în detaliu condițiile și termenele în care o bancă poate depune cererea de plată a garanției de stat către FGCR. Aceste prevederi, cuprinse în Procedura aprobată prin Ordinul nr. 2119/274/2022 (Anexa nr. 2 la Ordin, în continuare ”Procedura”), prevăd la art. 34 alin. (6) că banca nu poate solicita garanția acordată de stat mai devreme de 30 de zile de la momentul în care a fost declarată scadența anticipată a creditului.

Astfel, deși declararea scadenței anticipate produce, în aceeași zi, exigibilitatea întregii obligații și ar justifica, din perspectiva contractului de credit, demersuri imediate de executare a garanției acordate de stat, art. 34 alin. (6) din Procedură prevede un termen de 30 de zile de la declararea scadenței anticipate, înainte ca banca să poată proceda la depunerea cererii; abia după împlinirea acestui termen banca poate transmite către FGCR cererea de plată, moment de la care curge termenul de 85 de zile în care FGCR trebuie să soluționeze cererea.

Totuși, există situații în care natura creditului acordat implică o necorelare legislativă, deoarece în cazul contractelor de credit de tip revolving momentul scadenței integrale coincide chiar cu scadența finală a creditului. În aceste cazuri, scadența integrală se poate declara numai la maturitatea finală a facilității, urmând ca doar din acel moment să curgă termenul minim de 30 de zile prevăzut de art. 34 alin. (6) din Procedură. Așadar, deși din punct de vedere contractual banca a declarat scadența anticipată la maturitate, din punct de vedere procedural dreptul de a depune cererea de plată la FGCR se naște după împlinirea termenului de 30 de zile de la declararea scadenței anticipate.

În acest cadru, durata contractului de garantare (care este aceeași cu durata contractului de credit) nu poate fi interpretată ca un impediment absolut care să oblige banca să depună cererea înainte ca aceasta să devină admisibilă potrivit art. 34 alin. (6). Dacă riscul acoperit prin garanția statului ia naștere chiar la scadența finală, atunci chiar dacă data până la care contractul de garantare a fost valabil coincide cu acea zi, dreptul procedural de a depune cererea se naște abia după împlinirea termenului minim de 30 de zile prevăzut de art. 34 alin. (6).

Prin urmare, o interpretare potrivit căreia cererea de plată poate fi depusă doar până la data menționată ca fiind data de încetare a contractului de garantare, iar orice cerere ulterioară ar trebui considerată tardivă, nesocotește necorelarea legislativă pe care o evocăm.

În concluzie, Programul RURAL INVEST prezintă o necorelare legislativă între momentul la care se poate formula cererea de plată către FGCR și momentul în care contractele de garantare își încetează efectele. De aceea, a condiționa valabilitatea cererii de plată de transmiterea acesteia până la termenul determinat de încetare a contractului golește de conținut art. 34 alin. (6) din Ordinul nr. 2119/274/2022, însă indică în același timp faptul că legiuitorul nu a avut în vedere particularitățile anumitor tipuri de credite atunci când a reglementat mecanismul de garantare.

Un articol semnat de Mircea-Bogdan Popescu, Partner (bpopescu@stoica-asociatii.ro) – STOICA & ASOCIAȚII.

Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII