Se incinge cazaciocul
In plin scandal Oltchim, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Oleg Malghinov, face o vizita la Ministerul Economiei. Reprezentanti ai ambasadei au declarat pentru Gandul ca vizita nu are legatura cu Oltchim. Este un lucru rar ca insusi ambasadorul unei tari sa se deplaseze la un minister. A facut-o si ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, intr-o situatie de criza, cand l-a vizitat pe Ioan Rus la ministerul de interne putin timp inainte sa-si anunte demisia. Prin urmare, e de presupus ca erau chestiuni urgente. Vocea Rusiei, postul cvasi-oficial de la Moscova, vede insa in vizita ambasadorului expresia „unui interes economic din partea rusă în privinţa Oltchim” si semnele unei „batalii geostrategice”.
In paralel, are loc vizita stranie a lui Dan Diaconescu la ambasada SUA la Bucuresti. Ar fi fost primit nu catre ambasadorul Gitenstein, ci de un reprezentant al misiunii diplomatice. Totusi, vizita alimenteaza speculatiile pe tema implicarii americanilor intr-un joc intern mai complicat.
Activarea ambasadorului rus Malghinov se petrece in contextul unor ostentative actiuni si declaratii pro-rusesti facute de inalti oficiali romani. Toate acestea au determinat Vocea Rusiei sa proclame cu ceva timp in urma faptul ca USL vireaza spre Est. Pentru a-si argumenta teza virajului executat de USL spre Est, postul de radio consemneaza declaratiile premierului Victor Ponta facute pe data de 22 septembrie, la sarbatorirea a 30 de ani de la infiintarea fabricii de tevi TMK-Artrom. La ceremonie a fost prezent si ambasadorul rus Oleg Malghinov. Pe site, postul subliniaza o anumita afirmatie: „Mi-aş fi dorit, domnule ambasador, ca şi la Oltchim să fi avut un mare investitor din Rusia. Nu s-a putut de data aceasta”.
Ce nu analizeaza Vocea Rusiei de aici incolo este tocmai aceasta dorinta exprimata de premierul Ponta. De ce un mare investitor din Rusia pentru Oltchim, si nu din America, Germania sau Marea Britanie? Ce vor intelege marii investitori occidentali cand un premier din UE afirma raspicat ca, in cazul unei privatizari strategice, preferintele sale se indreapta catre „un mare investitor rus”? Ce sta la baza optiunii sale, ce o fundamenteaza? Poate ar fi cazul ca Victor Ponta sa justifice, sa explice noile sale preferinte in materie de investitori strategici. Stim ca o mare companie ruseasca, TISE, si-a exprimat interesul pentru Oltchim, dar ca a renuntat subit. Va face Victor Ponta lobby pentru rusii de la TISE?
Declaratiile pro-rusesti ale premierului Ponta nu sunt singulare si nici nu par intamplatoare. Pe data de 3 septembrie, ministrul de externe, Titus Corlatean, anunta practic schimbarea de strategie totala a Bucurestiului in abordarea relatiilor cu Moscova. „Trebuie sa ajungem sa cultivam contacte politice relevante pe linie guvernamentala, incepand cu ministrul de externe si mergand pana la nivel premierilor” a declarat Corlatean, la Reuniunea Anuala a Diplomatiei Romane.
Vedem, asadar, intensificarea relatiilor guvernamentale romano-ruso la nivel politic, economic dar si cultural. Ministerul culturii organizaza in perioada septembrie-noiembrie 2012 „Zilele culturii romane in Federatia Rusa”. Ministrul Puiu Hasotti, a luat parte la ceremonia de deschidere, desfasurata luni la Sankt-Petersburg, alaturi de viceministrul Culturii din Rusia, Alla Manilova. De notat gestul diplomatiei ruse de a nu-l intampina pe Hasotti la nivel de omolog, ceea ce poate insemna ca noii aliati de la Bucuresti mai trebuie sa lucreze la „normalizarea relatiilor”.
Toate aceste declaratii si actiuni pro-rusesti indica o schimbare de agenda in politica externa romaneasca, anuntata de Andrei Marga inca de la inceputul guvernarii USL. Inainte sa ajunga pentru scurt timp seful diplomatiei, Marga pledase, la audierea in comisiile parlamentare. pentru „normalizarea” relatiilor cu Rusia si isi exprimase admiratia fata de Vladimir Putin, despre care a spus: „este un om foarte competent, ar fi bine ca liderii din Europa si de la noi sa fie la fel de competenti”.
In contrast, pe durata referendumului pentru demiterea presedintelui Basescu, liderii USL, Crin Antoenscu si Victor Ponta au avut o serie de iesiri violent anti-europene si anti-occidentale. Antonescu a spus ca principalul sau adversar la prezidentiale ar fi „Departamentul de Stat al SUA” . La randul sau, Ponta s-a dezlantuit impotriva unor lideri europeni ca Angela Merkel, Jose Durao Barroso, Viviane Reding etc, comparandu-i cu „comisarii sovietici” sau cu „Inalta Poarta”. Antena 3, principalul organ de propaganda al USL, si-a intensificat la randul ei mesajele anti-americane si anti-europene , pomovand in schimb teza nationalist-comunista a „nemestecului in treburile interne”.
La capatul referendumului, prima grija a presedintelui Traian Basescu a fost sa reafirme in termeni neechivoci orientarea spre Vest a Romaniei si sa ceara o monitorizare trimestriala a parteneriatelor strategice in tentativa de a risipi astfel confuzia instalata in cancelariile occidentale. „Directia este Vest”, a spus presedintele Basescu la inceputul lunii septembrie, dar de atunci pana astazi toate drumurile Guvernului Ponta par sa duca spre Est.
Sigur ca si guvernele anterioare au vorbit din varful buzelor despre nevoia „normalizarii” relatiilor cu Rusia. Fostul ministru de externe, Teodor Baconschi, spera sa aranjeze o vizita a omologului sau, Serghei Lavrov la Bucuresti, care n-a avut insa niciodata loc. Festivale romanesti de film in Rusia s-au organizat si sub conducerea fostului ICR, insa aceste actiuni culturale au implicat doar interactiunea cu parteneri privati, nu angaja nici un fel de contacte guvernamentale, cu atat mai putin la nivel inalt.
Declaratii sau gesturi publice pro-rusesti n-au existat pana la instalarea Guvernului Ponta. Dimpotriva. Externele au ignorat discret insistentele Moscovei de a fi reabilitata statuia soldatului sovietic intr-un parc din Iasi. Apoi, presedintele Traian Basescu s-a remarcat prin declaratii fie ostile, fie protocolare. In materie de actiuni, evidenta implicare a Bucurestiului in alegerile din Republica Moldova, care au adus la putere fortele Aliantei pentru Integrare Europeana, au sporit iritarea Moscovei fata de puterea de la Bucuresti, fiind pusa in fata riscului de a pierde si mai mult teren intr-o zona considerata fief rusesc traditional. Tensiunile au atins apogeul in 2010, cand Romania si Rusia au facut un adevarat ping-pong cu diplomati expulzati reciproc sub acuzatia de spionaj.
Desigur ca marea miza a acestei batalii geostrategice este controlul resurselor si a industriilor prelucratoare in ceea ce unii numesc „lupta pentru supravietuire energetica”. In aceasta mare batalie, Romania nu este decat un mic front, cu mize financiare evident simbolice in raport cu altele dar, fiind tara care gazduieste scutul american anti-racheta, deznodamantul luptei va avea o mare importanta simbolica si geostrategica. O infrangere a Occidentului in aceasta mica tara din Estul Europei ar insemna o mare victorie pentru Rusia si ambitiile ei de mare putere.