Se prefigureaza o schimbare politica la Chisinau – bineinteles, foarte probabil cu acordul Moscovei   

Vladimir Voronin si-a pierdut controlul vinerea trecuta in timpul primei sesiuni parlamentare convocate dupa alegerile anticipate din Republica Moldova. Presedintele in functie al tarii, e drept, in postura interimara, pentru ca cele doua mandate constitutionale pe care le putea detine s-au incheiat, l-a injurat, literalmente, in ruseste, pe Vlad Filat, presedintele PLDM, unul dintre cele patru partide care au format Alianta pentru Integrare Europeana.

AIE detine majoritatea in noul Parlament, cu 53 de mandate din totalul de 101, dar nu are in prezent cele minimum 61 de voturi necesare pentru a alege un nou presedinte al tarii. La putin timp dupa incident, deputatii comunisti au parasit sala, in timp ce noua majoritate l-a ales pe Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, in functia de speaker al Parlamentului de la Chisinau.

O victorie deocamdata mai degraba simbolica, pentru ca cele mai multe parghii de putere raman inca sub controlul Partidului Comunist. E insa vorba de un prim pas important. Daca ne luam dupa calculul hartiei, AIE nu are cum sa obtina cele 61 de voturi pentru Marian Lupu, candidatul oficial al coalitiei la functia de presedinte. Sa ne amintim ca, dupa prima runda electorala, comunistii nu au reusit in cele doua tururi de scrutin din Parlament sa obtina nici macar un singur vot suplimentar, doar atat le era necesar, pentru ca dispuneau deja de 60 de mandate, pentru a alege un nou presedinte.

Asa s-a ajuns la alegeri anticipate si la noul context politic. Problema e ca prevederile constitutionale nu permit organizarea altor alegeri anticipate in acelasi an, ceea ce inseamna ca, teoretic, am putea avea in urmatoarele 6 -7 luni o situatie politica in continuare extrem de confuza, in care se va da o batalie dura pentru putere intre Partidul Comunist si AIE.

Motivele de ingrijorare ale lui Voronin

Desi lucrurile sunt departe de a fi clarificate din acest punct de vedere, cartile pe care le detine Voronin nu mai par deloc la fel de redutabile ca in trecut. De aceea el are si toate motivele sa fie extrem de ingrijorat si iritat, iar cariera lui politica pare sa se afle destul de aproape de final. Planul sau initial era acela de pastra pentru el pozitia de speaker si de a pune in fruntea statului un presedinte de paie, in speta Zinaida Greceanii, pe care sa-l controleze in totalitate. Un proiect cu sanse infinitezimale de realizare in noile conditii.

Principalul motiv de ingrijorare pentru Voronin il aflam din influentul ziar moscovit Kommersant care, citand surse din interiorul administratiei prezidentiale, vorbeste despre intentia Kremlinului nu numai de a se distanta de liderul comunist de la Chisinau, dar si de a stabili contacte cu AIE.

Dupa intalnirea recenta de la Soci, despre care Moscova a tinut sa sublinieze destul de apasat ca a avut loc la cererea lui Vladimir Voronin, Dmitri Medvedev nici macar nu l-a insotit pe acesta la traditionala conferinta de presa care are loc dupa astfel de evenimente. Comunicatul oficial rus a fost unul sec si lapidar, mentionand faptul ca s-au discutat chestiuni legate de declinul comertului bilateral si probleme regionale, in particular Transnistria.

Acestea sunt semnale importante care au fost intelese cu siguranta si de Voronin, dar si de structurile de putere de la Chisinau, care se vor dovedi in noile conditii cu siguranta mult mai rezervate in a da curs instructiunilor primite de la liderul comunist, asa cum au facut-o atunci cand au reprimat violent manisfestatiile din iunie de la Chisinau sau cand au impus restrictii sau au recurs la intimidari pe fata la adresa jurnalistilor moldoveni si straini, cu precadere romani. Acest clivaj psihologic e de regula fatal pentru orice putere autoritara precum cea instaurata de Partidul Comunist in Republica Moldova in ultimii 8 ani.

Pe de alta parte, implicit, daca nu chiar deja explicit in culise, Moscova a transmis probabil mesaje si catre noua majoritate. Poate nu catre toate partidele, dar cu buna probabilitate catre Marian Lupu, un fost speaker al parlamentului, care a devenit recent liderul Partidului Democrat, dupa o demisie rasunatoare din Partidul Comunist.

Marian Lupu, un politician extrem de calculat

Si iata-l acum in postura de candidat la presedintia tarii. Exista toate indiciile ca Marian Lupu este figura cheie in AIE care poate obtine, intre altele, binecuvantarea Moscovei pentru accesul deplin al acesteia la putere.

De altfel, e putin probabil ca acest politician extrem de calculat sa se fi rupt de Partidul Comunist fara a avea garantii asiguratoare. Poate chiar garantii comune nu numai de la Moscova, ci si din Occident, mai ales din Statele Unite. Probabil nu e intamplator faptul ca Vladimir Socor, un fin cunoscator atat la mediilor politice americane, cat si al spatiului ex-sovietic, anticipa inca din 26 iunie, intr-un comentariu pe marginea scenei politice de la Chisinau, ca Marian Lupu are toate sansele sa joace in viitor un rol de prim plan si ca in paralel presa de la Moscova acorda o atentie speciala aceluiasi personaj politic.

Oricum, tot ceea ce s-a intamplat ulterior nu a facut decat sa confirme aceste evaluari si sa infirme un alt scenariu avansat in urma cu doua luni, care vorbea despre un aranjament al comunistilor prin care Partidul Democrat, la a carei conducere fusese numit imediat Marian Lupu, urma doar sa rupa voturi de la opozitie.

De fapt, Rusia nu il agrea de mai multa vreme pe Vladimir Voronin, mai ales dupa ce acesta a facut cateva volute alternand declaratiile de apropiere fata UE si Moscova si mai ales dupa ce a respins planul Cozac privind Transnistria.

Integrarea europeana, Romania si parteneriatul strategic cu Rusia

Liderul comunist era vazut doar drept cea mai putin proasta varianta in raport cu liderii radicali din opozitie precum Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului. Si, chiar daca in timpul incidentelor post-electorale din Republica Moldova rusii l-au sprijinit declarativ pe Voronin, a devenit clar si la Moscova ca regimul instituit de acesta se discreditase total si pe plan intern, si pe plan extern.

In mod evident, nu mai era sustenabil nici macar pe termen mediu. In aceste conditii, Marian Lupu oferea o solutie de compromis scoasa, hocus-pocus, din palarie. O solutie cu o fata mult mai civilizata, care sa marcheze o schimbare de imagine in interior combinata cu o deschideri catre Occident, catre UE mai ales, fara a pune fundamental in discutie influenta Rusiei la Chisinau.

E relevant faptul ca, imediat dupa constituirea AIE, Marian Lupu a vorbit despre trei directii politice majore pe care noua coalitie si le propunea: integrarea tarii in UE, normalizarea relatiilor cu Ucraina si Romania si, foarte important, partenariatul strategic cu Rusia.

Cum vor decurge lucrurile in continuare e inca greu de spus. S-ar putea ca, posibil prin influenta Rusiei, Marian Lupu sa obtina voturile necesare pentru a deveni presedinte sau sa se mearga pe o linie mai complicata prin care AIE sa preia treptat parghii importante de influenta care sa-i permita sa obtina in mod ferm puterea, respectiv functia de presedinte si guvernul, in urma unor noi alegeri anticipate in primavara anului viitor.

Din multe puncte de vedere, numele de Alianta pentru Integrare Europeana poate fi inselator. Sansele unei integrari apropiate a Republicii Moldova in Uniunea Europeana sunt cvasi-nule. Fie si datorita faptului ca apetitul membrilor UE pentru extindere s-a diminuat dramatic in ultimii 2-3 ani.

Varianta unirii cu Romania

Singura varianta teoretica ar fi aceea a unirii Republicii Moldova cu Romania, formula care cu greu ar capata un accept international in actualele conditii in care nici marile puteri europene si nici americanii nu vor sa-si compromita relatiile cu Rusia. Nemaivorbind de faptul ca e putin probabil ca solutia unirii sa fie foarte tare aplaudata chiar peste Prut.

Ceea ce inseamna ca noua putere care se prefigureaza la Chisinau va fi in primul rand una care sa ofere o fata mai civilizata pe plan intern si extern, care sa dezvolte relatii bune, chiar apropiate cu Bucurestiul si cu Uniunea Europeana, si mai putin una in masura sa promoveze decizii radicale de genul unei rupturi cu Moscova, asa cum s-a intamplat de exemplu in Georgia, sau un demers de unire cu Romania.

Cei care se asteapta la asa ceva vor fi cu siguranta dezamagiti insa, in mod realist, acestea sunt limitele de joc. De care liderii AIE sunt cu siguranta constienti pentru ca le-au fost cu buna probabilitate comunicate in culise si dintr-o parte si din alta. Daca suntem insa realisti e totusi un prim pas important.

Dincolo de unele asteptari supralicitate, aceasta pare sa fie maximum ceea ce se poate obtine in actualul context politic international.