Semnalele de alarmă în primii doi ani ai copilului. Medicii explică ce simptome te trimit direct la camera de gardă

Un bebeluș se trezește de mai multe ori pe noapte, regurgitează după masă sau plânge mai mult decât se așteptau părinții. Un copil mic face febră în sezonul virozelor, mănâncă mai puțin câteva zile ori nu dobândește o abilitate în același timp cu alți copii de vârsta lui. Pentru un părinte care se află la primul copil, fiecare dintre aceste situații poate ridica aceeași întrebare : e ceva grav sau o etapă normală?

Teama este firească. În primii ani de viață, copilul nu poate explica ce simte, iar părinții trebuie să interpreteze semne pe care uneori le văd pentru prima dată. Problema apare atunci când orice abatere de la ceea ce au citit sau au văzut online devine un motiv de alarmă, iar familia nu mai reușește să distingă între o situație care poate fi monitorizată acasă și una care necesită intervenție medicală.

Pe 31 octombrie, la ARCUB București, conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”, organizată de Totul Despre Mame, îi reunește pe dr. Raluca Tocariu, dr. Ilinca Tranulis, dr. Ilinca Gonța, psihologul și psihoterapeutul Alina Ioana Pop și jurnalista Eli Roman. Vom discuta despre semnele care impun consult medical și îngrijirea zilnică a copilului, despre somnul copilului în primii ani de viață, burnout parental și construirea unei rețele de sprijin pentru familie. Părinții pot afla ce este firesc în primii doi ani, ce merită urmărit cu atenție și când este momentul să ceară ajutorul unui specialist. Detalii și bilete AICI.

„Anxietatea părinților crește exponențial în ultimul timp”, spune dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru și consultant în lactație certificat IBCLC. Din experiența sa de cabinet, o parte dintre temerile părinților sunt alimentate de standarde nerealiste și de comparațiile cu alte familii.
„Modelele noastre sunt reel-urile de pe social media, care sunt toate frumoase și idealizate. Noi nu mai vedem cum cresc copiii în jurul nostru”, explică medicul.

Anxietatea aceasta se traduce prin nevoia de repere medicale clare, pentru a nu ajunge să trateze fiecare comportament obișnuit ca pe o posibilă urgență.

Ce îi sperie pe părinți, deși poate fi perfect normal

În primele săptămâni de viață, nou-născutul trece printr-o perioadă de adaptare, iar comportamentele sale pot părea neobișnuite pentru adulții care nu au mai îngrijit un bebeluș. Respirația neregulată, strănutul, sughițul, descuamarea pielii, micile erupții cutanate, regurgitațiile sau schimbările de aspect și frecvență ale scaunelor sunt printre motivele frecvente de îngrijorare. „Un nou-născut nu este un adult în miniatură”, subliniază dr. Raluca Tocariu, medic primar neonatologie și șef al Secției Neonatologie I de la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”.

Potrivit medicului, și plânsul este adesea interpretat ca un semn că ceva nu este în regulă. În realitate, la această vârstă, plânsul este una dintre principalele forme de comunicare ale copilului. În primele șase săptămâni, durata medie a plânsului sau a agitației poate ajunge la aproximativ două ore pe zi, pentru ca ulterior să scadă, în jurul vârstei de 10-12 săptămâni, la aproximativ o oră pe zi.

Alimentația este o altă sursă importantă de neliniște. Părinții se întreabă dacă bebelușul primește suficient lapte, dacă se atașează corect la sân, dacă regurgitațiile sunt normale sau dacă scăderea inițială în greutate ar trebui să îi alarmeze. În astfel de situații, o singură observație nu este suficientă pentru a trage o concluzie.

„La un nou-născut sănătos evaluăm copilul în ansamblu: eficiența suptului, semnele de foame și sațietate, starea generală, numărul de scutece ude, evoluția greutății și curba de creștere”, explică dr. Raluca Tocariu.

Același principiu se aplică și în cazul somnului. Un bebeluș care se trezește frecvent noaptea, adoarme la sân sau are nevoie să fie ținut în brațe nu are automat o problemă de somn. Dr. Ilinca Gonța, medic rezident neonatologie la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” și consultant în somnul copiilor, atrage atenția că expresia „doarme bine” nu înseamnă neapărat că un copil doarme multe ore sau că nu se trezește deloc noaptea. Trezirile pot apărea în perioade de creștere, în timpul dobândirii unor abilități motorii sau pe fondul anxietății de separare. „Ceea ce contează este imaginea de ansamblu: copilul se dezvoltă bine, starea lui în perioada de veghe e bună, se hrănește corespunzător”, spune medicul.

Cu alte cuvinte, nu trebuie analizat fiecare episod separat de context. Un copil care doarme mai puțin decât altul, dar este vioi, curios, se hrănește corespunzător și se dezvoltă bine poate avea pur și simplu alte nevoi de somn.

Comparațiile cu alți copii și informațiile de pe internet întrețin anxietatea

Părinții au astăzi acces la o cantitate uriașă de informații despre creșterea copiilor. Pot găsi rapid liste de simptome, tabele cu ore de somn, grafice de dezvoltare și relatări ale altor familii. Accesul la informație poate fi util, dar devine o problemă atunci când reperele sunt transformate în reguli rigide, iar experiențele altora sunt folosite pentru a evalua fiecare etapă din viața propriului copil.

Un bebeluș care nu doarme cât scrie într-o aplicație, un copil care începe să meargă mai târziu decât un prieten de aceeași vârstă sau unul care mănâncă mai puțin decât fratele său pot părea, în ochii părinților, semnele unei dezvoltări problematice. „Limitele normalului sunt foarte largi”, explică dr. Ilinca Tranulis. Un copil poate dobândi mai devreme unele abilități și mai târziu altele, fără ca acest lucru să indice automat o problemă. Evaluarea trebuie să țină cont de dezvoltarea în ansamblu, nu de o singură achiziție.

Medicul atrage atenția că părinții tind să compare un anumit aspect al dezvoltării, fără să observe toate celelalte lucruri pe care copilul le face deja. Există, desigur, praguri de dezvoltare după care este recomandată evaluarea de specialitate, însă faptul că o abilitate apare mai târziu nu înseamnă automat că există o problemă gravă.

Și în cazul somnului, reperele pot deveni o sursă de presiune. Ferestrele de veghe, orele de culcare și durata somnurilor sunt utile pentru orientare, dar nu pot fi transformate în obiective pe care fiecare copil trebuie să le atingă zilnic. „Problema apare atunci când un reper orientativ devine o regulă rigidă”, spune dr. Ilinca Gonța. În loc să urmărească exclusiv tabelele, părinții ar trebui să observe comportamentul copilului, semnele de oboseală și felul în care acesta se reglează.

Când nu este cazul să aștepți: semnele care justifică ajutor medical urgent

A face diferența între o variație normală și o problemă medicală nu înseamnă să minimalizăm simptomele sau să evităm consultul de teama de a părea exagerați. Există semne care trebuie evaluate rapid, mai ales la sugari și la copiii foarte mici.

Dr. Ilinca Tranulis enumeră printre semnalele de alarmă febra foarte mare care nu scade după administrarea corectă a antitermicelor, starea generală foarte proastă și dificultățile de respirație. Părinții trebuie să fie atenți dacă observă că micuțul respiră cu efort, dacă i se afundă spațiile dintre coaste, dacă i se mișcă nările în timpul respirației sau dacă șuieră. Dacă nasul a fost curățat, dar copilul continuă să respire greu, situația necesită evaluare medicală.

Vărsăturile repetate reprezintă un alt motiv de îngrijorare, mai ales dacă micuțul nu poate păstra nici măcar cantități mici de lichide și nu reușește să se rehidrateze. În acest caz, medicul recomandă prezentarea urgentă la camera de gardă.

O atenție deosebită trebuie acordată și erupțiilor violacee care nu dispar la apăsare. Dr. Ilinca Tranulis explică faptul că o asemenea erupție poate indica o afecțiune gravă, inclusiv o infecție meningococică. Părinții nu ar trebui să aștepte să vadă dacă aceasta trece, ci să solicite imediat ajutor medical.

În cazul nou-născuților, dr. Raluca Tocariu atrage atenția asupra dificultăților de respirație, colorației albăstrui persistente, febrei, refuzului repetat al alimentației, somnolenței neobișnuite și dificultății de a trezi copilul pentru masă. Aceste semne nu trebuie puse automat pe seama adaptării la viața extrauterină.

Pentru problemele de somn, dr. Ilinca Gonța recomandă evaluarea medicală atunci când apar și alte manifestări, precum dificultăți de alimentație, stagnare ponderală, respirație pe gură, sforăit, transpirații abundente în timpul somnului sau agitație persistentă.

Un reper important este și schimbarea stării obișnuite a copilului. „Dacă părintele spune: «Copilul este altfel decât de obicei» îl credem și încercăm să investigăm mai mult”, subliniază dr. Ilinca Tranulis.

Cum pot părinții să decidă când au nevoie de medic

Una dintre cele mai utile schimbări este trecerea de la întrebarea „Este normal?” la o evaluare mai atentă a contextului. Părintele trebuie să observe cum se comportă copilul în general, dacă se hrănește, cum respiră, dacă este vioi între episoadele de boală și dacă manifestarea respectivă persistă sau se agravează.

Un copil care are o viroză, de exemplu, poate avea febră și poate fi mai puțin activ. Dacă după administrarea corectă a tratamentului recomandat starea generală se îmbunătățește, acesta este un semn încurajator. În schimb, dacă rămâne foarte apatic, respiră cu dificultate sau nu poate păstra lichide, este nevoie de evaluare rapidă.

La fel, o noapte cu treziri frecvente nu indică automat o problemă de sănătate. Dacă însă somnul dificil se asociază cu durere evidentă, probleme de respirație, alimentație deficitară ori stagnare în greutate, cauza trebuie investigată.

Pentru întrebările care nu descriu o urgență, medicul pediatru poate ajuta familia să stabilească dacă este suficientă monitorizarea sau dacă sunt necesare investigații.

Dr. Raluca Tocariu recomandă și limitarea avalanșei de sfaturi primite din surse diferite. Un copil nu are nevoie de un program rigid impus de aplicații și nici de intervenții preventive fără indicație medicală. Rutina poate fi utilă, însă trebuie adaptată nevoilor copilului, iar medicamentele, suplimentele și remediile nu ar trebui administrate doar pentru că au fost recomandate de cunoscuți sau promovate online.

Conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”.

Vino să afli care este dezvoltarea normală, ce merită urmărit cu atenție sporită și când este momentul să ceri ajutorul unui specialist. Rezervă-ți locul la conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”.

Cinci specialiști, cinci teme esențiale

• Dr. Raluca Tocariu, Medic Primar Neonatologie, Șef Secție Neonatologie I, Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu”
• Dr. Ilinca Tranulis, Medic pediatru, consultant în lactație certificat IBCLC și autor de carte
• Dr. Ilinca Gonța, Medic Rezident Neonatologie, consultant în somnul copiilor
• Alina Ioana Pop, Psiholog și psihoterapeut, specializată în burnout parental
• Eli Roman, Jurnalistă, ONG-istă, ambasador/fundraiser Asociația SAMAS

Pentru că un copil nu are nevoie de un părinte perfect. Are nevoie de un părinte care are informații corecte, sprijin și resurse pentru a merge mai departe.

Agenda conferinței

10:00 | Sosirea și înregistrarea participanților

10:30 | Primele săptămâni acasă. Ce este normal și când trebuie să ne îngrijorăm?
Dr. Raluca Tocariu

11:45 | Pauză

12:00 | Primii doi ani, fără panică. Cum îngrijim copilul mic zi de zi
Dr. Ilinca Tranulis

12:45 | Pauză

13:00 | Somnul bebelușului. Ce putem schimba și ce trebuie să acceptăm?
Dr. Ilinca Gonța

13:45 | Pauză

14:00 | Nu trebuie să fii un părinte perfect. Cum supraviețuiește părintele primilor doi ani
Alina Ioana Pop

14:45 | Pauză

15:00 | De la experiența personală, la construirea unui „sat” de sprijin 

Eli Roman

Vino cu întrebările tale. Pleacă cu răspunsurile care te vor liniști.

Bilete AICI.