Semnele care anunță perimenopauza la femei și cele mai eficente soluții pentru a gesionat anxietatea comună în această perioadă

Pentru multe femei de peste 40 de ani, episoadele de anxietate apărute aparent fără motiv pot coincide cu debutul perimenopauzei, perioada de tranziție hormonală care precede menopauza propriu-zisă. Aproximativ jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 45 și 65 de ani raportează, în acest interval, modificări ale stării de dispoziție, potrivit statisticilor. 

Unul dintre cele mai ample proiecte de urmărire a sănătății femeilor, studiul Women’s Health Across the Nation (SWAN), realizat în SUA, a analizat evoluția fizică și emoțională a mii de participante de-a lungul tranziției către menopauză. Conform datelor colectate, simptomele anxietății sunt menționate în 21% dintre consultațiile din timpul perimenopauzei timpurii și în 20% din cele din faza târzie. După instalarea menopauzei, procentul scade la 18%, iar la femeile care urmează tratament hormonal, la 16%.

Ce este perimenopauza 

Perimenopauza este perioada de tranziție către menopauză, când activitatea ovarelor se reduce, iar producția de estrogen și progesteron scade treptat. Ciclurile menstruale pot varia devenind mai scurte, mai lungi sau neregulate și pot apărea o serie de simptome fizice și emoționale care influențează viața de zi cu zi.

Această etapă poate începe spre mijlocul decadei a patra de viață sau chiar mai târziu, spre finalul celei de-a cincea. La unele femei, tranziția este scurtă, de doar câteva luni, în timp ce la altele se poate întinde pe mai mulți ani.

Durata medie a perimenopauzei este de aproximativ patru ani, însă poate varia de la câteva luni la opt ani sau mai mult. Deși nivelurile hormonale sunt în scădere, ovulația poate continua ocazional, așa că sarcina este încă posibilă în această perioadă.

Perimenopauza se încheie atunci când menstruațiile lipsesc complet timp de 12 luni consecutive, moment în care se consideră că a fost atinsă menopauza propriu-zisă.

Modificările hormonale care declanșează anxietatea

În timpul perimenopauzei, nivelul de estrogen începe să varieze de la o zi la alta. Această instabilitate hormonală poate afecta felul în care funcționează creierul. Estrogenul influențează activitatea unor substanțe chimice care țin de dispoziție, atenție, somn și reacțiile la stres. Printre ele se află serotonina și dopamina.

Când estrogenul scade, se reduce și serotonina. Acest lucru poate însemna mai puțină răbdare, mai multă iritabilitate sau o neliniște greu de explicat. În unele zile, starea se poate schimba brusc, fără un motiv clar.

Cercetările din ultimii ani au scos la iveală că aceste variații hormonale pot modifica felul în care creierul reacționează la stres. În paralel, nivelul cortizolului, hormonul stresului, poate crește. Cu cât cortizolul rămâne mai mult timp ridicat, cu atât poate accentua stările de neliniște, oboseala, senzația de agitație sau de lipsă de control.

Nu toate femeile trec prin aceste stări în același fel. Cele care au avut depresie postnatală sau sindrom premenstrual sever sunt mai sensibile la schimbările hormonale și pot resimți mai acut efectele perimenopauzei.

Semnele care anunță perimenopauza

Pentru unele femei, anxietatea poate fi singurul simptom al perimenopauzei. Însă, în mod normal, perimenopauza debutează cu dereglări menstruale. Ciclurile devin imprevizibile: pot apărea mai devreme sau mai târziu decât de obicei, pot fi mai scurte, mai lungi, mai abundente sau aproape absente. Multe femei observă și alte simptome, precum bufeurile și uscăciunea vaginală, chiar din fazele inițiale.

Pe măsură ce scade nivelul estrogenului, reacțiile corpului variază. Unele femei au doar menstruații neregulate, fără alte modificări. Altele resimt și bufeuri, insomnie, schimbări bruște de dispoziție sau episoade de anxietate.

Simptomele frecvente ale perimenopauzei includ:

• menstruații neregulate sau absente;
• sângerări mai abundente sau mai slabe decât în mod obișnuit;
• anxietate, iritabilitate, depresie;
• scăderea libidoului;
• bufeuri, transpirații nocturne;
• uscăciune vaginală și disconfort în timpul actului sexual;
• urinare frecventă sau nevoia urgentă de a urina;
• tulburări de somn;
• dificultăți de concentrare, oboseală mentală.

Manifestările anxietății în perimenopauză

Anxietatea din timpul perimenopauzei se poate manifesta în mai multe feluri. Unele femei simt o tensiune constantă, altele nervozitate, agitație sau o stare de neliniște greu de controlat. Pot apărea probleme de concentrare, insomnie, griji exagerate, dificultăți de relaxare, încordare musculară, senzație de oboseală fără motiv sau blocaj mental.

În unele cazuri, aceste stări evoluează spre atacuri de panică: amețeli, dureri în piept, bătăi rapide ale inimii, senzația de sufocare sau frică intensă, chiar dacă nu există un pericol real. Simptomele fizice pot include transpirație excesivă, greață și senzație de gol în stomac.

Există puține studii care analizează direct anxietatea asociată perimenopauzei, dar tulburările de dispoziție, inclusiv depresia și anxietatea, sunt frecvente în această perioadă. Multe femei raportează că se simt mai anxioase decât înainte, chiar dacă nu au avut niciodată tulburări mintale.

Un studiu realizat pe femei cu vârste între 40 și 60 de ani a arătat că 11,4% dintre ele prezentau anxietate în perioada reproductivă, iar procentul a crescut la 18% în timpul perimenopauzei.

Factorii care intensifică anxietatea

Există mai mulți factori care pot accentua stările de anxietate în această perioadă. Primul este dezechilibrul hormonal. Estrogenul influențează unele substanțe chimice din creier, cum sunt serotonina și dopamina, care reglează starea emoțională. Când nivelul estrogenului variază, reacțiile emoționale devin mai puternice și mai greu de controlat.

Tulburările de somn afectează între 40 și 60% dintre femeile aflate în tranziția către menopauză. Acestea pot fi cauzate atât de scăderea estrogenului și progesteronului, cât și de simptome precum bufeurile, transpirațiile nocturne și nevoia de a urina în timpul nopții. Somnul întrerupt slăbește capacitatea de a gestiona stresul și poate agrava iritabilitatea, dificultățile de concentrare și anxietatea.

Bufeurile și transpirațiile nocturne pot declanșa simptome fizice asemănătoare cu cele ale unui episod de anxietate: bătăi rapide ale inimii, valuri de căldură, roșeață în obraji, transpirație excesivă. Pentru unele femei, teama de a trece prin astfel de episoade în public sau la serviciu devine o sursă de anxietate.

Transpirațiile nocturne afectează adesea calitatea somnului. Femeile se trezesc din această cauză de mai multe ori pe noapte, și rămân treze ore întregi din cauza grijilor. 

Un alt factor este contextul de viață. Perimenopauza apare frecvent într-o perioadă de tranziții personale: copiii pleacă de acasă, apar schimbări în carieră, părinții îmbătrânesc și au nevoie de îngrijire. Toate aceste presiuni se adaugă la stresul biologic și pot face ca anxietatea să fie mai puternică și mai greu de gestionat.

Cum poate fi evaluată anxietatea în perimenopauză

Nu există un test unic care să confirme anxietatea asociată perimenopauzei, dar există instrumente standardizate de evaluare psihologică, cum ar fi chestionarul GAD-7. Acesta este folosit de specialiști pentru a înțelege intensitatea simptomelor și dacă este nevoie de tratament.

Testele hormonale nu sunt necesare pentru a confirma perimenopauza. Nivelurile de estrogen, progesteron și FSH se modifică constant în această etapă, iar rezultatele pot fi înșelătoare. Totuși, în unele cazuri, medicul poate solicita analiza FSH (hormonul foliculostimulant) pentru a verifica dacă valorile sunt crescute, un semn că organismul se apropie de menopauză.

Un nivel ridicat al FSH poate indica instalarea perimenopauzei, dar o singură valoare nu este suficientă pentru diagnostic. Hormonii urcă și coboară imprevizibil în această perioadă, iar rezultatele pot fi influențate și de alte afecțiuni sau medicamente.

Soluții anti-anxietate

Gestionarea anxietății în această etapă implică o combinație de abordări medicale, psihologice și legate de stilul de viață. Alegerea soluției depinde de intensitatea simptomelor și de istoricul personal al fiecărei femei.

Tratament medicamentos

În cazurile în care anxietatea este persistentă sau afectează semnificativ viața de zi cu zi, medicul poate recomanda:

• Antidepresive de tip SSRI sau SNRI, care sunt frecvent folosite în tulburările de anxietate și au dublu efect: reduc simptomele psihice și pot ameliora și unele manifestări fizice ale perimenopauzei (de exemplu, bufeurile);
• Terapie hormonală (THS) – poate fi utilă pentru unele femei care au atât simptome fizice (menstruații neregulate, bufeuri, uscăciune vaginală), cât și simptome emoționale. Nu este recomandată în toate cazurile și decizia se ia individual, în funcție de vârstă, riscuri și istoricul medical;
• Somnifere sau anxiolitice, pe termen scurt, în situații punctuale, dar nu ca soluție de bază pe termen lung.

Psihoterapie

Terapia cognitiv-comportamentală este eficientă pentru tratarea anxietății și a reacțiilor disproporționate la stres. Oferă strategii concrete pentru a înțelege și a corecta tiparele de gândire care alimentează neliniștea și panica. Uneori, este suficientă ca abordare unică. Alteori, este combinată cu tratamentul medicamentos.

Schimbări ale stilului de viață

Anumite ajustări pot reduce nivelul general de reactivitate psihică:

• Mișcare regulată: exercițiile fizice moderate, făcute constant, reduc simptomele anxietății și ajută la stabilizarea somnului;
• Program de somn: o rutină clară de culcare și un program constant reduc riscul de treziri nocturne și sprijină echilibrul neurochimic;
• Reducerea consumului de alcool, cofeină și nicotină, mai ales seara, poate preveni agravarea simptomelor de agitație și insomnia;
• Alimentație echilibrată, cu proteine, grăsimi sănătoase și carbohidrați complecși pentru a susține stabilitatea glicemiei, care are legătură directă cu starea emoțională.