Și acum ce urmează? Variantele lui Trump și ale regimului de la Teheran după declararea eșecului negocierilor de la Islamabad

Ochii sunt acum în primul rând pe Donald Trump. După anteriorul impas al discuțiilor, cel de la Geneva, din februarie, președintele a atacat. Cum este situația de astăzi diferită. 

După finalul fără rezultat a negocierilor de pace SUA – Iran, Ministerul de Externe iranian a spus, într-un comunicat: „Pierderea grea a marilor noștri bătrâni, a celor dragi și a compatrioților noștri a făcut ca răspunsul nostru de a urmări interesele și drepturile națiunii iraniene să fie mai ferm ca niciodată”. Asta în timp ce JD Vance se îndrepta spre o bază militară de la Islamabad, a armatei pakistaneze, ca să decoleze spre SUA.

Iranienii l-au trimis la Islamabad și pe președintele Băncii Centrale, dar și parlamentari radicali 

Iranienii au venit la Islamabad cu o delegație mare. „Neobișnuit de numeroasă”, după cum a observat într-o analiză Iran International, publicație din exil. 

În delegație s-au regăsit curente moderate și radicale, observă publicația. Un soi de politica iraniană a momentului, pe scurt: „Delegația i-a inclus nu numai pe președintele Parlamentului, Mohammad-Bagher Ghalibaf, și aliații săi politici, ci și pe Ali-Akbar Ahmadian, secretarul Consiliului de Apărare, și pe tehnocrați mai moderați, precum guvernatorul Băncii Centrale a Iranului, Abdolnaser Hemmati. Iar prezența lui Mahmoud Nabavian – un parlamentar de linie dură cunoscut pentru opoziția sa fermă față de negocierile cu Occidentul – a generat o surpriză deosebită”. 

Un eșec cu multe dintre cărți pe masă

De asemenea, s-au înregistrat premiere în media de stat iraniană. Un regim muqawama, un regim de rezistență revoluționară, așa cum e declarat Iranul, nu face, în mod tradițional, cedări. 

Acum însă, voci din mass-media oficială au indicat precedente istorice, menționând că mai mulți imami șiiți s-au angajat în dialog sau cooperare cu adversarii lor, sugerând că negocierea, în sine, nu este incompatibilă cu principiile ideologice.

Eșecul negocierilor este, în acest context, eșecul în fața a ceea ce are aparent acum mai reprezentativ Iranul, ca establishment. În ce măsură regimul își permite, cu adevărat, o reluare a conflictului se poate întrezări abia în zilele care vin.

Rețeaua criminală a Iranului

Ce va face Donald Trump? Va continua discuțiile de pace sau va trata episodul de la Islamabad așa cum a tratat impasul de la Geneva, de la sfârșitul lui februarie? După anteriorul eșec, președintele SUA a dezlănțuit războiul.

Iranul e, însă, în Orientul Mijlociu, marea putere de dincolo de Golful Persic. Rezistența sa a fost probată. Din Orientul Mijlociu și până în Africa, Iranul a consolidat de-a lungul deceniilor un regim autocrat, precum și o rețea de complicități criminale. Robert D. Kaplan descria „o adevărată hartă a rețelei Al-Qaeda, precum și a unor grupuri disparate care se ocupă cu contrabanda cu hașiș și alte produse ilegale. Într-adevăr, Iranul a aprovizionat Hamas pe cale maritimă din Golful Persic până în Sudan, apoi pe cale terestră prin Egipt”.  

Sprijinul public pentru război scade și în Israel

Influența nocivă la care niciun regim iranian nu a renunțat până acum, este unul dintre motivele pentru care reacțiile din Israel au rămas neliniștite pe înainte, pe parcursul și după negocierile de la Islamabad. „Statele Unite își permit luxul de a se retrage din conflictul din Iran. Israeliții nu au același noroc”, spune ziaristul Haviv Rettig Gur.

Israelienii se tem că Iranul transmite, practic, următorul mesaj: „Dacă am reușit deja să-i facem pe americani să cedeze din cauza prețurilor la benzină, atunci acesta trebuie să fie momentul în care America va interveni cu forță împotriva israelienilor pentru a-i determina să se oprească complet.”

Există, în societatea israeliană și un puternic curent contra spiritul beligerant întruchipat de premierul Netanyahu. Iar acest curent începe să se manifeste și pe tema războiului din Iran, unde opinia publică din Israel era masiv favorabilă. 

„Entuziasmul copleșitor manifestat de respondenții evrei în primele două săptămâni s-a estompat rapid, de la 74% la început dintre respondenții evrei care susțineau „cu tărie” războiul, la doar 50% care susțin acum cu tărie continuarea războiului”, observă Dahlia Scheindlin în Haartez.  

Speranța că dincolo de cortină a fost mai bine

Ar putea să mai fie o șansă, susțin mai mulți comentatori: ca reacțiile publice să exprime simplificat o realitate care, în culisele negocierilor, să fi fost mult mai nuanțată. 

„Sperăm că ceea ce am văzut public a fost doar o demonstrație de forță și că s-au înregistrat progrese reale în culise, iar asta este ceva ce vom afla abia în zilele următoare”, a declarat Ross Harrison, cercetător principal la Institutul pentru Orientul Mijlociu, pentru Al Jazeera.  

Poporul iranian a plătit prețul războiului și „nu se va întoarce la status quo ante dinainte de război” crede Harrison. Dar tot el spune: „Sunt foarte puține șanse de a ajunge la un acord dacă ceea ce am văzut în public s-a întâmplat și în privat”.