Sibieni in America (I)

Andrea si Flavius, doi sibieni get-beget au plecat in la mijlocul lunii martie in America. Stau in San Frncisco, la sora lui Flavius, iar aventurile lor in America le puteti citi in paginile ZIARULUI. Cei doi au primit printr-un „miracol” viza de sedere in SUA pe 10 ani.

Dorinta lor e sa vada cum traiesc americanii sa viziteze Las Vegas-ul si sa mearga pentru cateva zile la Hollywood. La plecare au spus ca nu vor sta decat trei luni. Vom vedea daca planurile lor se vor schimba pe parcurs.

„Sa stiti ca dupa multe aventuri, am ajuns cu bine. Sa incep cu aventurile, sau mai bine zis cu ghinioanele de care am avut parte. Deci, sambata la ora 7 ne aflam in autogara asteptand autobuzul sa ne duca la Bucuresti. Ne-a anuntat ca sunt caderi de stanci pe Valea Oltului si ca e blocat drumul.

Deja eram disperata, nu stiam pe cine sa sun sa ne duca. Pana la urma ni s-a spus ca va veni autobuzul si ca va merge pe Valea Prahovei. Zis si facut, la 17.30 era acolo autobuzul. Am crezut ca am scapat.

Inainte de Brasov a inceput o ninsoare si tiruri care urcau au ramas blocate, au derapat, s-au intors de-a curmezisul. Asa ca am ramas acolo blocati. Noroc ca nu a durat foarte mult, intr-o ora jumate s-a dat drumul circulatiei. In loc sa ajungem in Bucuresti la ora 23, am ajuns la ora 2 noaptea.

Noi trebuia sa fim in aeroport la ora 4. Am zis ca e OK, ajungem. Dar cand il sun pe varul mamei, cel care trebuia sa ne duca de la autogara din Bucuresti la aeroport, dupa ce vorbisem in prealabil cu el ca intarziem un pic, cand il un, are telefonul inchis. Asta imi mai lipsea. Normal ca am intrat in panica.

Eu mai aveam 500.000 lei si taxiul sigur ne jupuia pana acolo. Am sunat-o pe mama, a incercat si ea sa dea de varu-su, si pana la urma si-a deschis telefonul. Asa ca pana la urma am ajuns cu bine. Dar au fost trei ceasuri rele, intotdeauna sunt trei. Dar totul e bine cand se termina cu bine.

A, sa nu uit sa va spun ca vamesul de la romani de la control pasapoarte m-a intrebat „cum de esti asa tanara si ti-a dat viza pe 10 ani?”. Cand i-am zis ca si sotul meu tot pe 10 ani a primit, si-a iesit din minti, de zici ca eram de vina.

Si mi-a zis „Pai ai dat mita, normal, nu-mi zi tu mie ca ti-a dat asa, pe ochi frumosi!”. Am vrut sa-i zic ca doar ticalosii de romani iau mita, nu si americanii, dar poate il enervam mai tare.

A urmat Flavius, si de el s-a luat, dar nu legat de viza, ci ca de ce prima pagina din pasaport, aia cu poza, este undeva jos un cod personal, si cica de ce nu e lasat spatiu liber intre cifre si litere. I-a zis lui Fla „Era beat ala cand ti-a facut pasaportul, sau tu lucrezi la pasapoarte si tu ti l-ai facut”.

Ce nebun, auzi! Acum ma umfla rasul, dar atunci nu imi prea ardea sa rad”.

(va urma)

V-am pupat!

Andreea si Flavius

In urmatoarea scrisoare, Andrea si Flavius descriu momentele prin care au trecut in Frankfurt, unde vamesii i-au cautat pana in sosete, sa vada daca nu cumva au ceva ascuns.