Sila, dispretul si frica

„Tu ce faci, fa/ma, Doina, aicea? Aveai chef de niste inundatii?”, a intrebat-o cam flescait Victor Ponta pe Doina Pana, care tocmai se pravalea in barca. „Pai nu aveam chef, dar..”. Nu apelativul utilizat de primul ministru catre un ministru socheaza in scena de mai sus. Fa sau ma, chiar n-are importanta. Nici macar ridicolul sublim al imaginilor cu un prim ministru si doi ministri carati pe sus cu barca de niste jandarmi nu bate sila nesfarsita care se revarsa din atitudinea premierului. Priviti cele doua imagini din articol. Vom intelege si mai bine de unde atata sila.

Ziua de sambata, 19 aprilie, il gaseste pe Victor Ponta plimbandu-se lipsit de griji cu barca prin Delta Dunarii. Posteaza pe Facebook niste imagini si ganduri simpatice. Vedem un premier cu burta in sus, in vacanta, cu familia. Printr-o curioasa ironie a sortii, in seara zilei de sambata, adica in noaptea de inviere, ploile inunda Teleormanul. Pe mosia fostului baron Dragnea, azi primvicepremier, apare peste noapte o mica Delta, inecand niste gospodarii.

Premierul n-avea cum sa plece chiar in prima zi de Pasti din Delta Dunarii. Patruns de un fior liric, o descrie fff fermecat pe pagina de Facebook, chiar in ziua de dinaintea potopului din Teleorman: „Cine a ales Delta ca destinatie zilele acestea a fost fff inspirat. Soare, pasari, verde tot si o ciorba de peste fara egal! De fapt Delta este mereu, pe orice vreme si in orice companie, un loc fabulos!”.

N-ai cum sa intelegi din prima ce-s alea inundatii cand te rasfeti cu burta plina, inconjurat de ape si ciripit de paserele in Delta Dunarii. Apoi, cum putea lasa Ponta coltul de rai pentru Delta lui Dragnea, plina cu mal, noroaie si rahati din fosele revarsate prin curti bantuite de oameni disperati. Putea? Nu putea.

Asa ca s-a urnit abia luni spre Bucuresti. Odata ajuns la Palatul Victoria, nu i-a mai ramas decat sa se bucure ca sistemul merge si fara el. Cu sentimentul datoriei implinite, a bagat pe FB o postare linistita ca apele Deltei: „Multumesc celor din teritoriu care au ramas la datorie de Pasti. Prin interventia din aceste zile dovediti eficienta. Avem un sistem al statului gata sa intervina in situatii de urgenta”.

A treia zi dupa potop, Ponta se vede, totusi, sililt sa se pogoare printre muritorii luati de ape, in Delta lui Dragnea din Teleorman. Are, n-are chef de inundatii, da bine la popor putina compasiune transmisa live, pe toate posturile, din mijlocul baltilor. Chiar daca sistemul a functionat si au fost putini morti per total (patru), tara trebuie sa-l vada ca se implica personal, ca rezolva rapid, pana in august, probleme pe care vreme de 12 ani cat a condus Consiliul Judetean, prim-vicepremierul sau, Liviu Dragnea, nu le-a dat de cap.

In consecinta, isi pune un costum cacaniu si o pereche de cizme de cauciuc, care-l fac sa semene putin cu vanatorul de crocodili de pe Discovery. Cu o armata de televiziuni dupa el, arata fix ca la filmarile unui nou episod din „Pericole pe Nil”. Sa inceapa show-ul.

Abia acum noteaza diferenta intre Delta mirifica, cu soare, pasari si ciorba de peste si Delta puturoasa de pe mosia lui Dragnea, cu babe urland si rahati plutind prin curti. Cum sa nu te intrebi ce mama dracului cauti tu aici cand era atat de frumos dincolo? Cum sa nu-ti iei la misto ministrii treziti, ca si tine, din somnul dulce de Pasti? Ia spune fa/ma Doino, aveai tu chef de niste inundatii? N-avea, normal, ce intrebare tampita.

Urmariti cu atentie toate filmele cu Ponta prin ulitele si casele inundate din Teleorman. Ca prin miracol, nici un strop nu-i murdereste costumasul cacaniu. Paseste cu grija prin ape ca barza, face rapid stanga-mprejur cand e avertizat ca se indreapta spre o fosa desfundata. Prefera, in general, barca pneumatica impinsa de cei sase jandarmi sau carata pe sus ca lectica.

Sila e a lui Ponta, dispretul vine de la Dragnea. Fostul baron de Teleorman contempla din barca fara jena dezastrul la care a contribuit vreme de peste un deceniu cu neapsarea sa. N-a ridicat un dig desi inundatii au mai fost in acelasi loc in 2005, adica pe la jumatatea mandatului sau de jupan al judetului.

Cand trebuie, de voie, de nevoie, sa lucreze pentru noi, ceilalti, si nu pentru beneficiul lor, o fac in sila, fara mare tragere de inima. Se vede de la o posta ca le displace profund. Si Nastase afisa involuntar dezgust pe chip cand se freca de multime. In general, cand isi pierd timpul cu poporul au aerul ca ne fac o mare concesie, deranjati fiind de la altele mai importante.

Iar frica, frica deja patologica s-a instalat in oasele premierului. In joia dinaintea Pastilor, majoritatea parlamentara a dat un rateu major, UDMR si UNPR lasandu-l putin in offside PSD-ul lui Ponta in razboiul sau cu Traian Basescu. Oprea e tot mai obrazinc, Kelemen nu-i prea controleaza pe maghiarii lui, DNA-ul salta tot mai multi baroni. Fara sprijinul celor doua partide, Ponta se ineaca la prima motiune. L-a inundat frica. Toate deciziile si actiunile sale din ultima vreme sunt luate sub imperiul groazei ca, la o adica, pierde tot. Tot dintr-o frica vecina cu nebunia s-a refugiat in Ministerul Apararii, sub pretextul stupid ca se teme sa nu fie ascultat.

Sila, dispretul si frica conduc azi din Palatul Victoria iar cand deschidem televizorul aflam ca dragostea, grija si devotamentul.

Sila, dispretul si frica nu se prea vad insa in aceste zile din cauza mega-productiei de televiziune, care-l prezinta pe barbatul in costum cacaniu in rol de erou salvator, pe Dragnea in zbirul administratiei si spaima primarilor iar pe fa/ma Doina intr-un ministru incantat ca are parte de un premier cu un vocabular atat de ales, practic incapabil sa reproduca interjectia vulgara fa, poate i-a scapat cel mult un prietenos si elegant ma.