Singuri acasa: satul lui Cosbuc a fugit in tara lui Don Quijote

Copiii lor au calculatoare si merg la schi in Austria. Invata spaniola de la telenovele si viseaza sa se faca fotbalisti si cintareti. 648 de locuitori din Hordoul lui Cosbuc au plecat in Spania. Adica o treime din sat. Unii n-au ajuns de Craciun acasa, la familie.Toti barbatii in putere, femeile tinere si chiar copiii lor au luat drumul tarii lui Don Quijote. Au intors spatele satului dintre ape si munti, cel adunat pe pamint putin, sarac si aspru si au plecat sa munceasca pe plantatiile spaniole.

I-am gasit pe copii in casa de peste drum de cea a lui Cosbuc. Ioana, Paula, Nicu, Daniel si Nelu se joaca la calculatorul cu ecran extraplat, povestesc sau mai trag cite un fotbal in curte. Doar Paula are parintii in sat. Ai Ioanei au plecat acum mai bine de cinci ani in Spania. Ea si fratele ei Nelu stau cu bunica, in casa mica din curte, in cea mare, renovata, cu termopane nu sta nimeni. E in clasa a VIII-a, merge in fiecare vacanta in Spania, la parinti, a invatat un pic de spaniola de la televizor, si inca un pic de la spanioli. Se descurca. Nu-i place in Spania, e doar pentru vacante. Acasa se simte bine. Dar parca mai stie ce inseamna ca se simte bine?

„Ni se mai face dor…”

“ Mi-e dor de ei mai ales de sarbatori. In timpul scolii mai uitam. Ne luam cu treba, cu bunica prin curte. Dar cum e acum de Craciun, de Anul Nou… Ei ne dau telefon foarte des. Dar nu e… nu e ca si cum ar fi cu noi. Insa ne-am obisnuit. Sint multi copii ca noi. Aproape toti au parintii in Spania. Citiva doar mai sint cu ei acasa. De ziua mea, sau a lui frate-miu ni se face mai dor…” Se rusineaza si nu mai vrea sa vorbeasca despre asta. Ioana nu stie nici o poezie de-a lui Cosbuc. Stie sa foloseasca computerul, vorbeste pe messenger cu parintii si vrea sa se faca jurnalista. Pe ai ei ii asteapta sa se intoarca definitiv acasa. E convinsa ca asa se va intimpla.

Carnetelul

Baietii sint imbujorati de la fotbal. Nicu, Nelu si Daniel vor sa se faca fotbalisti. Fiecare vrea sa joace la alta echipa. Au stabilit. Se mai joaca si la calculator, jocul ala cu impuscat gaini, fiecare are acasa asa ceva. Mai si invata ceva carte. Dar nici ei nu stiu nicio poezie scrisa de vecinul lor. Nicu incearca sa ingaime ceva in spaniola, sa arate ce stie. A citit dintr-un “carnetel” (vrea sa spuna dictionar, ne explica Ioana) cind era la parinti in Spania. Ar vrea ca in loc de franceza la scoala sa invete spaniola. Invatatoarea spune ca n-ar fi posibil. Nimeni dintre dascali nu stie spaniola.

Ce sa-mi aduci tu mie?

Copiii nu stiu ce sa-si doreasca de la anul care vine. Nu indraznesc sa-si cheme parintii acasa, pentru ca asta ar insemna, si au priceput prea bine, mai putini bani. Nu le e bine nici fara ei. Nici in Spania nu le place. Atunci cum? Nu mai vor sa vorbim despre asta. Cu sania? Nu… n-au fost la sanius anul acesta. Paula a fost cu ai ei la schi in Austria si la Borsa. Iar bunica este acum in excursie in Laponia. Bunicul are firma de materiale de constructii, a facut casa parohiala si acum da o masa de sarbatori la caminul cultural. Mama e invatatoare. Ii mai pune sa cinte cintece de demult si sa recite poezii. Dar asta la serbari. Ea selecteaza o melodie pe computer si spune zimbind ca vrea sa devina cintareata. De muzica usoara.

Iarna pe ulita

Ulita lui Cosbuc e pustie, de-a stanga si de-a dreapta stau reci si pustii casele bine tocmite ale unor oameni de acum instariti. Case falnice, cu ferestre termopan si la grajduri. Casa lui Cosbuc pare izolata in chiar centrul satului. Frumoasa, cu ziduri albe si lemnarie de stejar, pastreaza masuta la care a invatat Cosbuc sa scrie, leaganul in care a fost alintat, covoarele tesute de Maria, mama poetului, pelerina si palaria lui, dar si calimarile in care muia pana de scris.

Fotografiile de pe pereti stau linistite, ca la ele acasa, aerul natural si calm al casei stravechi contrasteaza izbitor cu strada, cu peisajul pe care-l cuprinde ferestruica de lemn. Satul de afara e prosper. A pornit pe drumuri straine si asa cauta prin lume, de mai bine de zece ani. Fara sa stie cine mai este, incotro se indreapta si ce vrea de fapt. Satul lui Cosbuc e singur.

Satul e bine, dar nu mai e acasa

Ii gasesc si pe batrini la caminul cultural. Preotul si “preuteasa”, primarul pesedist si patronul care da masa, nora lui invatatoare si tot corul bisericesc maninca ciorba de perisoare, friptura si beau vin. Femeile cinta de se mai incalzeste raceala caminului cultural. Primarul Anghel e mindru de comuna lui, a asfaltat toate strazile, a facut casa parohiala, un pod si a scos pentru ai lui 68% la europarlamentare. Sint plecati multi in Spania, dar de gospodarii si de copii are cine “griji”. “Satul e bine, multam lui Dumnezeu, sintem pe calea cea buna. Avem ce ne trebuie, baietii nostri din Spania trimit de toate, acum nu ne putem plinge. Ati vazut ce case avem? Nu stam rau deloc. De cind sint eu primar n-am avut probleme deosebite.” Plecarea celor mai tineri si in putere oameni ai lui nu inseamna pentru primar o problema deosebita.

Ape repezi curg

Preotul spune ceva legat de asezarea satului. “Este asa cum scria Cosbuc, la noi nu e pamint. Satul e adunat intre munti. Se inunda in fiecare primavara, in 2001 s-a inundat de Craciun, ca asa trece Hordou prin chiar vatra satului si tot ce se aduna de pe munti vine la vale de umple satul cu apa. Noroc ca sint casele de piatra, bine tocmite, nu-s de lut, ca le-ar lua valul.” Mai indrazneste sa spuna si ceva despre copii. “Cind am venit eu aici in sat faceam cam cincizeci de botezuri pe an. Acum am botezat opt, in anul care o trecut. In Spania s-o nascut unu.”

Romania singura

Satul lui Cosbuc e amortit ca un trup de care tocmai s-a desprins o mina. Pare ca nu simte durerea. Au trecut anii, au crescut copiii, au venit banii, s-au ridicat casele. A ramas asa. Ceva anormal a devenit normal. Au gasit singuri calea spre supravietuire. Au lasat familiile, satul, ce era al lor, si-au lasat totul. 648 de oameni in putere au plecat in celalalt capat al continentului ca sa faca bani. Este singurul gind care le-a ramas insurubat in cap. Despre dor, cintec, casa, foc, ninsoare, iarna pe ulita, mere coapte, mama, nu vorbeste nimeni. E stabilit. Bogat pe dinafara dar gol pe dinauntru, satul lui Cosbuc este emblematic pentru toata Romania. Romania singura si debusolata, incremenita in prezent, rupta de trecut si fara un viitor clar.