Sistemul de sanatate este in colaps. Cum il readucem pe linia de plutire?

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca sistemul medical romanesc se afla intr-o stare jalnica: spitalele sunt slab dotate, lipsa banilor ii pune pe blonavi in situatia de a aduce aproape totul de acasa, iar salariile in sanatate sunt extrem de mici. Unde este problema si cum o putem rezolva? scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

• Cum stam cu finantarea

Anul trecut, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a avut venituri curente de 13,1 miliarde lei, si cheltuieli curente de 17,3 miliarde lei, deficitul ajungand astfel la aproape un miliard de euro.

Daca mai adaugam si bugetul Ministerului Sanatatii in valoare de aproximativ un miliard de euro ajungem la concluzia ca statul roman aloca acestui domeniu circa 5 miliarde euro, respectiv 3,9% din PIB sau 230 euro pe cap de locuitor, Romania aflandu-se pe unul din ultimele locuri in Europa din acest punct de vedere.

Mai mult, la sfarsitul anului trecut, datoriile angajatorilor la CNAS erau de 1,3 miliarde euro, in top aflandu-se companiile de stat cu pierderi, gen CFR, SNLO si altele.

• Cati romani contribuie si cati beneficiaza de servicii medicale

In 2010, numarul persoanelor care plateau CASS a fost de 6,7 milioane, in timp ce 21,5 milioane beneficiau de servicii medicale. Din 2011, prin includerea in sistem a pensionarilor cu pensii mai mari de 740 lei, numarul contributorilor a crescut cu doua milioane, astfel incat, in prezent, circa 8,8 milioane de adulti platesc asigurari, iar 8,7 nu platesc, dar toti beneficiaza de servicii medicale in aceeasi masura.

• Adevarul este ca se fraudeaza…

Potrivit sefului CNAS, fraudele din sistemul de sanatate – generate in principal de faptul ca doctorii sunt “stimulati” de companiile producatoare de medicamente sa prescrie medicamente scumpe, desi au alternative mai ieftine – se ridica la circa 400 milioane euro, bani care intra in cea mai mare parte in buzunarele producatorilor.

Intre 2006 si 2010, importurile de produse farmaceutice au crescut cu 71%, ajungand anul trecut la 2,1 miliarde euro, deficitul comercial generat pe acest segment fiind de 1,5 miliarde euro, sau 16% din totalul deficitului comercial inregistrat anul trecut.

• Cum putem reechilibra sistemul. Cateva idei

In acest moment, indiferent ca platesc sau nu contributii, sau ca aceste contributii sunt mai mici sau mai mari, toti romanii primesc acelasi pachet de servicii medicale a carui valoare medie este de 200 euro pe an, de peste 10 ori mai mica decat in Vest.

La fel cum se intampla si cu sistemul de pensii, nici sistemul medical nu se poate sustine singur, ceea ce inseamna ca Sanatatea se afla practic in faliment, deficitul fiind acoperit prin realocarea unor fonduri.

• Iata cateva masuri care ar readuce sistemul pe linia de plutire:

1. Statul finanteaza sistemul, dar nu il controleaza decat intr-o mica masura. Anual, sute de milioane de euro (bani publici) sunt sifonati prin tot felul de metode, iar inainte de a cere mai mult de la contribuabili, guvernul ar trebui sa elimine risipa.

2. Toata lumea trebuie sa plateasca asigurari de sanatate, indiferend de nivelul veniturilor si/sau de situatia sociala in care se afla. Sistemul este subfinantat, dar lucrurile nu au cum sa se schimbe atat timp cat aproape 9 milioane de adulti nu platesc asigurari, insa beneficiaza de asistenta medicala.

3. Ar trebui introdus un pachet minim de servicii medicale de care toti romanii sa beneficieze indiferent de nivelul contributiilor, iar accesul la servicii aditionale sa se faca prin intermediul unui sistem privat de asigurari de sanatate. Astfel, de la un anumit nivel in sus, cine plateste mai mult, primeste mai mult. Sistemul privat de asigurari poate functiona pe principiul Pilonului II de pensii, prin virarea unui procent din contributiile care acum merg la CNAS.

4. Privatizarea masiva a spitalelor, astfel incat sistemul public sa ramana in principal drept un furnizor de servicii medicale pentru acei romani care din diverse motive nu au acces la servicii private.

Probabil unii vor intelege mai greu faptul ca trebuie sa plateasca pentru un serviciu la care pana acum aveau acces gratuit (acces platit de fapt de catre altii), dar uneori reforma trebuie facuta cu forta, indiferent de reactiile celor obisnuiti sa beneficieze de servicii pe care altii le platesc.

Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.