Sistemul de urgențe, aglomerat de non-urgențe. O țară vecină taxează pacienții care vin fără o problemă gravă. Este o soluție de luat în calcul în România? 

„Dacă vrei ca pacientul să își facă triajul singur, atunci trimite-l la Facultatea de Medicină. Educația medicală a populației este importantă, dar nu poate înlocui evaluarea medicală”, spune Raed Arafat, într-un dialog cu HotNews, despre presiunea asupra sistemului de urgențe. 

• Medicii de urgențe reclamă numărul mare de pacienți care vin cu probleme ce pot să fie rezolvate și în altă parte
• În Italia, Bulgaria sau Lituania, un pacient care ajunge la spital fără o problemă medicală considerată urgentă poate fi pus să plătească o taxă pentru a fi consultat.
• Dar o astfel de măsură ridică o întrebare, atrage atenția, într-un dialog cu HotNews, Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, instituție în subordinea căreia se află Unitățile de Primiri Urgență ale spitalelor: cum te asiguri că, de teama costurilor, un pacient vulnerabil nu amână tocmai consultația care îi poate salva viața?
• Articolul este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public. Textul a fost scris de Alina Neagu (HotNews – România), Martina Bozukova (Mediapool – Bulgaria), Juste Anceviciute (Delfi – Lituania), Fran Sánchez Becerril (El Confidencial – Spania), Mike Konstantopoulos (EfSyn – Grecia), Ines Martinez Velasco (OBCT – Italia) și Natascha Ickert (Der Standard – Austria). 

La fel ca România, și alte țări europene se confruntă cu supraaglomerarea Unităților de Primiri Urgențe și cu deficit de personal medical, mulți pacienți prezentându-se la camera de gardă pentru afecțiuni care nu reprezintă urgențe reale. 

HotNews a explicat pe larg această situație în prima parte a articolului despre situația sistemului de urgență. 

În alte țări, soluția adoptată pentru a reduce din presiunea asupra urgențelor a fost un sistem de coplată. 

În Italia, de exemplu, oamenii pot apela numărul unic de urgență 112 pentru a fi preluați cu ambulanța sau se pot prezenta direct la camera de gardă a spitalului.

În practică, toată lumea are acces la sistem, însă dacă medicii stabilesc că pacientul nu are o afecțiune cu adevărat urgentă, acesta trebuie să plătească o taxă modică pentru consultație, de aproximativ 25 de euro.

În schimb, dacă starea pacientului este urgentă și gravă, costurile sunt acoperite integral de Sistemul Național de Sănătate. Acesta este finanțat din taxe și impozite, astfel că nu este necesară plata unei asigurări medicale. 

Serviciile medicale de urgență sunt disponibile și pentru turiști și cetățenii străini.

În anul 2023, camerele de gardă ale spitalelor din Italia au înregistrat 18,6 milioane de prezentări, dintre care aproximativ 60% au fost încadrate la codurile alb sau verde, adică reprezentau urgențe minore sau non-urgențe. Italia are o populație de aproximativ 59 de milioane de locuitori.

Numărul foarte mare de pacienți veniți la Urgență face ca aproximativ o treime dintre aceștia să aștepte mai mult decât ar fi normal pentru a fi consultați, uneori chiar câteva ore.

Situația din România:

Semnificația codurilor de prioritate

• 🟥 Cod roșu – urgență majoră, viața pacientului este pusă în pericol dacă nu se intervine imediat.
• 🟨 Cod galben – pacient în stare critică, risc major de agravare dacă nu se intervine.
• 🟩 Cod verde – pacient cu funcțiile vitale stabile, a cărui viață nu este pusă în pericol, dar are nevoie de investigații și tratament medical.
• 🟦 Cod albastru – non-urgență, 120 de minute timp recomandat de preluare
• ⬜ Cod alb – non-urgență, 240 de minute timp recomandat de preluare
• ⬛ Cod negru – deces

Coplată pentru non-urgențe și într-o țară vecină cu România

Și în Bulgaria, la fel ca în Italia, dacă pacientul se află într-o situație de urgență medicală reală, toate investigațiile și tratamentele efectuate în cadrul compartimentului de urgență sunt gratuite.

Dacă, în urma triajului și a examinării medicale, se stabilește că nu există o urgență medicală, spitalele pot percepe și o taxă pacientului, în conformitate cu regulamentele interne.

Această practică nu este însă uniformă în toate spitalele din Bulgaria și depinde, de obicei, de politica fiecărei unități sanitare. 

Sistemul din Bulgaria seamănă mult cu cel din Lituania. Și în această țară, în cazul în care se constată, în urma evaluării de la UPU, că nu pacient nu reprezintă o urgență reală, dar el solicită totuși să fie consultat în compartimentul de primiri urgențe, consultația poate fi acordată contra cost.

Riscul ca „oamenii vulnerabili să amâne prezentarea la urgență din cauza costurilor”

De-a lungul anilor, și în România au fost discutate diverse posibile soluții în încercarea ca numărul pacienților care vin la Urgență să fie limitat, amintește Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, într-un dialog cu HotNews. Instituția condusă de Arafat are în subordine toate Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din România. 

Una dintre măsurile despre care s-a vorbit și în România a fost coplata, arată șeful DSU: „S-au discutat mai multe variante. Spre exemplu, s-a propus ca pacienții care vin la UPU pe picioarele lor sau cei care nu rămân internați să plătească o coplată.”

Dar în opinia lui Raed Arafat, nici măcar un medic nu poate să distingă o urgență de un pacient care nu are nimic grav, înainte ca pacientul să fie evaluat din punct de vedere medical.

„Un pacient cu infarct poate ajunge la UPU pe picioarele lui. Faptul că a venit pe picioarele lui nu înseamnă că nu este o urgență. Un pacient cu șoc anafilactic poate fi tratat rapid și poate pleca acasă după câteva ore. Faptul că nu a fost internat nu înseamnă că nu a avut o urgență”, explică Raed Arafat, în dialogul cu HotNews. 

Există însă un „risc uriaș” în eventualitatea în care s-ar introduce coplata, spune Arafat: „Acela ca oamenii vulnerabili să amâne prezentarea la urgență din cauza costurilor”. 

Accesul la servicii medicale de urgență, consideră șeful DSU, „este minimul lucru pe care orice țară civilizată trebuie să-l ofere populației.”

„Nu înseamnă că sunt oameni care nu au ce căuta la Urgență”

„Dacă nu avem doar pacienți încadrați la cod galben și roșu (urgențe grave – n.red.), nu înseamnă că sunt oameni care nu au ce căuta la Urgență”, afirmă Raed Arafat, în dialogul cu HotNews. 

„Atunci când vorbim despre pacienți încadrați la codul verde (urgențe medii – n.red.), acestea nu sunt cazuri care vin în urgență nejustificat”, explică șeful DSU. „ Sunt pacienți care, și dacă se duc în altă parte, sunt trimiși tot la UPU. Sunt pacienți care nu se află într-un pericol vital imediat, dar care au nevoie de investigații și tratament: radiografie, ecografie, CT, analize, suturi sau tratamentul unei fracturi.”

„Ei nu au cum să aștepte o săptămână să-i vadă un doctor, nici să aștepte să meargă în altă parte să își facă investigațiile pe banii lor nu au cum. Sunt urgențe. Numai că nu sunt urgențe cu risc vital imediat. Dar ele sunt obligatoriu de tratat”, adaugă Raed Arafat.

„De exemplu, o plagă care trebuie suturată e cod verde. Asta nu are cum să fie făcută în alta parte. Nu este o urgență cu risc vital, dar nici nu este o problemă care poate fi amânată o săptămână până la o programare. La fel, o fractură poate fi clasificată drept cod verde, în funcție de starea pacientului”, mai spune Raed Arafat. 

„Dar toate acestea trebuie să se facă în UPU”, este concluzia șefului DSU. 

De ce nu e suficient ca pacientul să meargă la medicul de familie 

Codurile albastru și alb – urgențe minore – reprezintă, împreună, cam 15% dintre pacienții care vin la UPU.

Teoretic, o parte dintre ele ar putea fi tratate de medicii de familie sau de medicii specialiști, în policlinici. 

În practică, însă, problema este accesul la aceste servicii.

Raed Arafat dă exemplul unui pacient cu pneumonie, care „nu are nevoie doar de o rețetă. Poate avea nevoie de radiografie, analize și alte investigații. Dacă medicul de familie nu îl poate programa rapid sau nu are acces direct la investigațiile necesare, pacientul ajunge, în cele din urmă, tot la UPU.”

În plus, unele investigații imagistice nu pot fi prescrise direct de medicul de familie, ci doar de medicul specialist, pentru care pacientul primește bilet de trimitere de la medicul de familie, apoi așteaptă să prindă o programare la consultație la specialist. Apoi, pentru analize și investigații cu bilet de trimitere de la specialist, așteaptă din nou un loc liber – uneori zile, alteori săptămâni, alteori luni. 

„Pacienții s-ar duce, poate, în altă parte, dar nu au unde. Încercați să vă programați la medicul de familie sau într-o policlinică, la un medic specialist. Pentru un om cu o problemă acută, fiecare etapă suplimentară poate însemna zile sau săptămâni de așteptare”, spune Raed Arafat. 

Iar în tot acel timp, starea pacientului se poate agrava și, în final, el ajunge tot la UPU, însă într-o stare mult mai gravă, arată șeful DSU. 

„Și atunci populația, când are o problemă acută de sănătate, are un singur loc unde să vină: Unitatea de Primiri Urgențe.”

„Tentația de a merge la Urgență devine firească” 

Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, confirmă că, pentru un pacient, drumul către Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului începe, de multe ori, nu neapărat pentru că are o urgență majoră, ci pentru că nu are unde să meargă în altă parte. 

În timp ce medicii de urgență reclamă numărul mare de pacienți care ajung la spital pentru probleme care  ar putea fi rezolvate și în alte locuri, Gănescu spune că discuția trebuie purtată din cealaltă parte: „Înainte de a întreba de ce vine pacientul la Urgență, trebuie discutat despre ce alternative are.”

Pentru milioane de români care nu plătesc asigurare medicală, „UPU este locul în care pot primi îngrijire medicală indiferent de acest lucru”, arată reprezentantul pacienților. 

Apoi, UPU este și locul unde ajung cei care trăiesc în localități fără acces la servicii medicale, cei care au nevoie de investigații pe care nu le pot obține rapid și cei care se simt rău seara, în weekend sau de sărbători, când „mare parte din sistemul medical nu funcționează”, mai arată Radu Gănescu. 

În opinia activistului pentru drepturile pacienților, aglomerația din Unitățile de Primiri Urgențe nu poate fi explicată doar prin obiceiurile sau educația bolnavilor. 

În localitățile mici, lipsa accesului la servicii medicale îi împinge pe oameni către spitalele mari din centrele universitare. Pacienții ajung, cel mai adesea, la București, Târgu Mureș, Iași, Timișoara sau alte orașe unde există infrastructura necesară.

„Un pacient care se trezește sâmbătă seara cu dureri în piept nu are, în mod realist, prea multe alternative. Poate fi o problemă minoră, un atac de panică sau o infecție, dar poate fi și debutul unei afecțiuni grave”, arată președintele asociației de pacienți. În lipsa unui serviciu medical disponibil imediat, UPU rămâne singura ușă deschisă.

Aceeași problemă apare și în cazul investigațiilor. Dacă pentru o analiză, o ecografie, o radiografie sau o investigație imagistică (RMN sau CT), pacientul trebuie să aștepte săptămâni sau luni, atunci „tentația de a merge la Urgență devine firească”, spune Radu Gănescu. „Acolo, chiar dacă așteaptă câteva ore, are șansa ca toate investigațiile să fie făcute în aceeași zi”. 

„Dacă nu ai unde să te duci, te duci la Urgență”, este concluzia lui Radu Gănescu. 

Medicul de la urgență trebuie să descopere ceea ce nu se vede 

Pentru Raed Arafat, ideea transformării UPU într-un serviciu destinat exclusiv codurilor roșu și galben este una „periculoasă”. 

Medicina de urgență are tocmai rolul de a identifica acele cazuri care par inițial banale, dar ascund o afecțiune gravă, explică șeful DSU. 

„Dacă vedem manualele și pregătirea medicului de urgență, el nu este un medic care se ocupă doar de urgențele critice, cum cred unii. Se ocupă și de restul problemelor, având un rol major să depisteze unde cazul este la limită, unde cazul poate să se agraveze, ce e ascuns, să descopere lucrurile ascunse. Iar mulți dintre pacienții care vin, care aparent nu au probleme mari, după ce i-ai investigat și i-ai consultat, descoperi că au probleme foarte serioase și necesită internare.”

Raed Arafat își amintește de cazuri în care pacienți trimiși inițial acasă s-au întors cu accidente vasculare cerebrale sau hemoragii subarahnoidiene. 

Într-un alt caz, o tânără cu dureri de cap persistente fusese plimbată între medici fără să i se facă o investigație imagistică. Un CT (computer tomograf) a evidențiat o tumoră mare, situată în spatele globului ocular. Erau cu ani în urmă, când medicii din Urgență nu aveau voie să facă CT fiecărui pacient care acuza dureri de cap. Între timp, lucrurile s-au schimbat. 

Pentru medicul de urgență, acesta este motivul pentru care un simptom aparent banal nu poate fi tratat superficial. „Rolul lui este să caute ceea ce se ascunde în spatele simptomului și să se întrebe ce se poate întâmpla dacă pacientul este trimis acasă fără să fie evaluat complet.”

„Dacă vrei ca pacientul să își facă triajul singur, îl trimiți la Facultatea de Medicină”

Din acest motiv, pacienții nu au de unde să știe, atunci când se simt rău, dacă este cazul să meargă la medicul de familie sau la UPU, consideră șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.

„Nu poți să îi ceri unui pacient să își facă triajul singur”, spune Raed Arafat.

Sau, adaugă el, „dacă vrei ca pacientul să își facă triajul singur, atunci trimite-l la Facultatea de Medicină.”  

„Educația medicală a populației este importantă, dar nu poate înlocui evaluarea medicală”, mai spune șeful DSU. 

Există, adaugă el, soluții care pot ajuta. 

„Dar pacientului nu i se poate cere să distingă singur între o problemă de sănătate minoră și una care îi pune viața în pericol”.

Ce poate face totuși România pentru a reduce presiunea asupra unităților de urgențe? Citește ultima parte a seriei despre sistemul de urgențe din România: Raed Arafat despre una dintre probleme care sufocă spitalele românești. „Victima propriului succes”