„În loc să înceapă cu medicul de familie, vin aici”. 5 milioane de români ajung, în fiecare an, în Unitatea de Primiri Urgențe a unui spital, fără ca toți să aibă o urgență majoră / Ce probleme apar 

Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din România sunt aglomerate permanent. Și nu doar de urgențe. Durerile, febra și diverse probleme ale pacienților cronici se adaugă cazurilor critice. Pentru mulți pacienți, UPU este singurul loc unde știu că pot fi consultați, investigați și, la nevoie, internați, indiferent de oră, zi sau statutul de asigurat. Este o soluție pentru oameni, însă ce înseamnă asta pentru sistem și pentru medicii urgentiști? 

• La Spitalul „Bagdasar Arseni”, unul dintre cele mai mari spitale de urgență din București, un medic urgentist consultă și ia decizii pentru 40-50 de pacienți într-o gardă de 24 de ore.
• Fenomenul nu este specific doar României. În Austria, Grecia, Spania, Italia, Bulgaria și Lituania, spitalele se confruntă cu aceeași întrebare: cum poate fi redusă presiunea asupra Urgențelor fără ca pacienții care au cu adevărat nevoie să fie descurajați să vină? 

• Articolul este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public. 
• Textul a fost scris de Alina Neagu (HotNews – România), Martina Bozukova (Mediapool – Bulgaria), Juste Anceviciute (Delfi – Lituania), Fran Sánchez Becerril (El Confidencial – Spania), Mike Konstantopoulos (EfSyn – Grecia), Ines Martinez Velasco (OBCT – Italia) și Natascha Ickert (Der Standard – Austria). 

Aproximativ 5 milioane de români ajung, în fiecare an, să fie tratați în Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor de urgență. Raportat la o populație de aproape 20 de milioane de locuitori, înseamnă că aproximativ unul din patru români trece anual pe la „Urgență”. 

Datele au fost transmise de Departamentul pentru Situații de Urgență, instituția în subordinea căreia se află Unitățile de Primiri Urgență ale spitalelor de urgență din toată țara, la solicitarea HotNews. 

Dar în unele țări occidentale, proporția pacienților care vin o dată pe an la UPU ajunge chiar și la jumătate din populație, spune Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, într-un dialog cu HotNews.

„Mereu aglomerație”

„La noi este mereu aglomerație”, spune dr. Amalia Hangiu, medic urgentist cu o experiență de 25 de ani și coordonatoarea Unității de Primiri Urgențe a Spitalului „Bagdasar Arseni” din București, într-un dialog cu HotNews.

„Dacă lucrezi în mediul ăsta, ori te obișnuiești și rămâi, ori pleci. N-ai cum să fii între”, adaugă ea.

În ziua când echipa HotNews a vizitat Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, aproape toate paturile de la UPU – compartimentul de urgențe majore și cel de urgențe minore – erau ocupate. La Triaj, pe holul de la UPU și în curtea spitalului, alți pacienți așteptau, pe scaune sau în picioare, să fie consultați.

Iar pe măsură ce acești bolnavi erau preluați și evaluați de medicii urgentiști, holul se aglomera cu alți pacienți. Un flux continuu, o presiune încontinuu pe medici. 

40-50 de pacienți consultați de un medic în 24 de ore

Dr. Amalia Hangiu era medicul de gardă. A venit la spital sâmbătă dimineață și urma să plece acasă 24 de ore mai târziu, duminică dimineață.

Alături de ea, alți 3 medici și 2 medici rezidenți. De dimineață, de la ora 8:00, când Amalia Hangiu și colegii ei au intrat în gardă, și până la ora 19:00, când echipa Hotnews a părăsit spitalul, la UPU au venit 85 de pacienți: 30 dintre ei urgențe majore (de cod roșu și galben), alți 54 urgențe de cod verde – urgențe medii, precum fracturi sau diverse dureri sau stări de rău, și un singur pacient de cod albastru – urgență minoră.

Cum rezidenții nu iau decizii medicale de unii singuri, cei 4 medici de gardă au avut o medie de peste 20 de pacienți consultați și evaluați de fiecare dintre ei, în ziua respectivă, de dimineață și până la ora 19. Dar sunt abia la jumătatea gărzii, care durează până duminică dimineață, la ora 8 :00.

„Astăzi a fost, până acum, mai bine. Dar uneori se întâmplă ca zilele să fie mai lejere, iar nopțile să fie foarte dense, cu mulți pacienți. Se întâmplă și ca raportul să fie invers, cu mai mulți pacienți noaptea decât ziua”, explică dr. Amalia Hangiu, în dialogul cu HotNews. 

De regulă, fiecare medic ajunge la o medie de 40-50 de pacienți consultați într-o gardă de 24 de ore, adaugă ea. 

„Numărul pacienților care vin într-o gardă variază, dar niciodată nu sunt sub 170. Uneori se ajunge la 190 – 200 de pacienți”, arată medicul urgentist.

Medicii care lucrează în Unitatea de Primiri Urgențe a acestui spital s-au organizat în patru echipe, iar fiecare dintre ei face gardă o dată la 4 zile. 

În cursul săptămânii, mai spune Amalia Hangiu, e „un pic mai bine”, pentru că în UPU lucrează mai mulți medici, împărțiți în ture de dimineață și de după-amiază, plus linia de gardă. Dar chiar și așa, fiecare dintre ei ajunge să vadă un număr mare de pacienți într-o zi, de ordinul zecilor.

Semnificația codurilor de prioritate

• 🟥 Cod roșu – urgență majoră, viața pacientului este pusă în pericol dacă nu se intervine imediat.
• 🟨 Cod galben – pacient în stare critică, risc major de agravare dacă nu se intervine.
• 🟩 Cod verde – pacient cu funcțiile vitale stabile, a cărui viață nu este pusă în pericol, dar are nevoie de investigații și tratament medical.
• 🟦 Cod albastru – non-urgență, 120 de minute timp recomandat de preluare
• ⬜ Cod alb – non-urgență, 240 de minute timp recomandat de preluare
• ⬛ Cod negru – deces

Când pacientul nu mai găsește altă ușă

La baza fenomenului stă, în opinia medicului, o combinație între accesul dificil la medicii de familie și la medicii specialiști, dar și lipsa de educație medicală. Pentru a merge la medicul de familie e nevoie de programare, iar timpul efectiv de așteptare până la consultație poate varia între o zi și una-două săptămâni. 

Apoi, dacă problema nu este de competența medicului de familie, ci a unui medic specialist – cardiolog, neurolog, diabetolog etc. – medicul de familie dă un bilet de trimitere către acesta. Iar pacientul așteaptă din nou, între câteva săptămâni și câteva luni, pentru a fi văzut de medicul specialist. 

În cazul analizelor și investigațiilor, lucrurile se complică și mai mult. Unele dintre ele pot fi prescrise, pe bilet de trimitere, doar de medicul specialist, nu de medicul de familie, după ce vede pacientul. Iar programarea la analize în baza biletului de trimitere poate dura alte săptămâni sau luni, după consultația propriu-zisă la medicul specialist. 

Timpii de așteptare pentru investigații imagistice decontate de Casa de Asigurări de Sănătate – ecografie, computer tomograf (CT) sau RMN – pot ajunge și la 3-6 luni sau mai mult.

Sunt investigații care, în Unitatea de Primiri Urgențe a unui spital, se pot face pe loc, spune dr. Amalia Hangiu.

Ea a constatat că, în ultimii ani, „s-a schimbat ceva” în felul în care românii aleg sau sunt nevoiți să meargă la spital. Nu doar urgențele grave ajung la ușa UPU, susține ea. Ci și pacienți ale căror probleme ar putea fi rezolvate de medicul de familie, de medicul specialist sau într-un centru de permanență – centre unde medicii de familie asigură asistență medicală în afara programului de lucru din cabinetele lor, ca un fel de gărzi. 

Pacienții cu cod de urgență verde și albastru – care nu reprezintă urgențe majore – au ajuns să depășească, în multe zile, numărul urgențelor grave, încadrate la cod roșu și galben, mai spune medicul.

„Sunt în număr din ce în ce mai mare. În urmă cu câțiva ani, erau, să zicem, cam la egalitate.”

Urgențele minore depășesc numărul pacienților critici

Dr. Silvia Nica, medic coordonator al Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar, cel mai mare spital din București și din țară,  spune, la rândul ei, că numărul pacienților încadrați ca urgențe minore – cod verde, albastru și alb – îl depășește, și la spitalul unde ea lucrează, pe cel al pacienților critici – cod roșu și galben.

„Pentru sănătatea populației noastre, e bine că se întâmplă asta. Adică nu ne dorim să avem atât de mulți pacienți severi cu cod roșu sau cu cod galben”, spune dr. Silvia Nica, într-un dialog cu HotNews.

Dar, în același timp, „acești pacienți de cod verde și de cod albastru pun o presiune foarte mare pe structurile de primiri urgențe. Unii dintre cei de cod verde sunt pacienți care, da, e mai bine că au ajuns la spital.” 

„Dar cei mai mulți ar putea, din punct de vedere medical și corect, să se adreseze medicului de familie și nu să vină la spital”, afirmă șefa Unității de Primiri Urgențe de la Spitalul Universitar. 

Cifrele comunicate de Spitalul Universitar, la solicitarea HotNews, confirmă spusele medicului Silvia Nica. În luna iulie, Unitatea de Primiri Urgențe a celui mai mare spital din țară a tratat 221 de urgențe de cod roșu, 2.426 de urgențe de cod galben, 6.289 de urgențe de cod verde și 1.471 de cazuri de codul albastru și cod alb (urgențe minore). 

În plus, dr. Silvia Nica spune că, deși nu are cifre care să susțină acest lucru, ea și colegii săi au observat că numărul pacienților care nu plătesc asigurare de sănătate și care vin la urgențe este în creștere în ultima perioadă.

Pacienții care „nu ar trebui să vină aici”

Medicii susțin că aglomerația din UPU se datorează și unor pacienți care, în mod normal, „nu ar trebui să vină aici”.

Oamenii „nu au obiceiul să facă programare la un medic până când lucrurile nu se agravează. Iar când se agravează, vin în urgență”, spune dr. Amalia Hangiu. 

Una dintre principalele categorii care se adresează UPU e reprezentată de pacienții cronici, în special persoane în vârstă, a căror stare se acutizează, la un moment dat, din cauză că boala lor nu este monitorizată corect, la timp, de medicul de familie și de medicul specialist, arată și dr. Silvia Nica, șefa Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar. 

„Fie că nu sunt monitorizați foarte riguros, fie că ei nu sunt complianți la tratament sau la regimul igieno-dietetic care le-a fost recomandat”, completează dr. Amalia Hangiu. 

În cazul pacienților cronici, „inclusiv efectele tratamentului luat pe termen lung ar trebui să fie monitorizate –  funcția rinichilor și a ficatului au nevoie să fie monitorizate atunci când pacientul ia medicamente pe termen lung”, arată medicul.

În multe cazuri, însă, acest lucru nu se întâmplă, iar mulți pacienți ajung la UPU „când problema se agravează”, spune dr. Amalia Hangiu.

În zilele foarte calde de vară, mulți pacienți hipertensivi ajung la UPU cu tensiune mare dintr-un motiv banal: din cauză că se deshidratează. 

„Uneori, problema pornește de la lucruri simple: nu au băut suficientă apă, au ieșit afară în arșița amiezii, nu și-au respectat tratamentul sau dieta. În loc să înceapă cu medicul de familie sau cu cardiologul, unii cer direct investigații. Vin aici și ne cer să le facem ecografie cardiacă.”

Coordonatoarea UPU „Bagdasar Arseni” este de părere că pacientul ar trebui să vorbească din timp cu medicul de familie, iar acesta să îl trimită la specialist „înainte ca situația să se agraveze”.

„Locurile la UPU sunt, totuși, limitate”

La UPU vin și persoane fără adăpost, care au nevoie de un loc unde „să treacă noaptea”. „Ei spun că nu au unde, cu toate că există adăposturi ale primăriei. Însă acolo nu îi primesc dacă au consumat alcool. La spital vin și spun că se simt rău sau că îi doare ceva și îi primim.”

De asemenea, vin pacienți în vârstă, care nu mai au pe nimeni și nu se mai pot îngriji. Sunt situații când vecinii lor sună la ambulanță. „Uneori rămân o lună, două, până găsim unde să îi ducem, prin asistența socială, pentru că acasă nu pot merge, nu se mai pot îngriji și nu are cine să aibă grijă de ei. Dar până atunci, rămân la noi”, povestește dr. Amalia Hangiu.

Vin, de asemenea, și pacienți trimiși aici din cămine de bătrâni, după ce starea lor se agravează. „Sunt zile când vin peste 10 astfel de pacienți la UPU. De multe ori, degradarea stării lor pornește de la faptul că nu beau apă, se deshidratează. Un lucru aparent simplu. Dar este un amănunt care contează foarte mult. De aici pornește o cascadă de complicații”, spune și Silvia Nica, șefa Unității de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar, în dialogul cu Hotnews. 

O altă cauză care aglomerează Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor din București este că spitalele din afara Capitalei „pun pacienți în ambulanță și îi trimit aici. Noi trebuie să îi primim, conform unui Ordin de ministru ce prevede că, dacă un spital nu are capabilitățile de a acorda anumite îngrijiri medicale, transferă pacientul la un spital superior”, explică dr. Silvia Nica. 

Dar, adaugă șefa Urgenței de la cel mai mare spital din țară, „locurile la UPU și în spital sunt, totuși, limitate. Iar noi, personalul medical, nu suntem infiniți, fizic, pentru a primi oricât de mulți pacienți.” 

Există inclusiv cazuri când, în secțiile din spital, nu mai sunt paturi libere pentru pacienții care necesită internare, iar bolnavii rămân blocați la UPU, fiind îngrijiți de medicii de aici, pe lângă urgențele care continuă să vină. 

Pacienții pe care medicii îi suspectează că „vor să sară peste etape”

La UPU vin și pacienți tineri: „Mai ales în sezonul călduros, după ce se lasă seara și cât de cât răcoarea, abundă pacienții tineri cu vârsta între 20 și 30 de ani”, spune coordonatoarea Unității de Primiri Urgențe de la Spitalul Universitar. 

Pe lângă cazurile cu adevărat grave, „avem și pacienți care vin după ce au mâncat roșii sau au mâncat pepene, pentru dureri abdominale, în special de natură alimentară. Sau din cauză că le-a apărut o bubiță.”

„Multă lume nu mai tratează sindromul diareic acasă, cu un ceai de mentă și o pastilă. Vin direct la urgență. Sau pentru stare febrilă, nu se mai ia Paracetamol, ci vin direct la urgență”, susține dr. Silvia Nica. 

Vin și pacienți pe care medicii de aici îi suspectează, uneori, că „vor să sară peste etapele” standard: programare la medicul de familie, apoi, eventual, la un medic specialist și programare la analize. 

În weekend, familii tinere care locuiesc în București își aduc rudele în vârstă din provincie să fie consultate la Unitatea de Primiri Urgențe, pentru că atunci au timp, spun medicii: „Pe de o parte suntem spital de urgență, iar, pe de altă parte, fiind un spital multidisciplinar cu multe specialități, acest lucru reprezintă un avantaj. Iar adresabilitatea este foarte-foarte mare”, explică dr. Silvia Nica. 

Sunt și cazuri de pacienți pe care medicii îi suspectează că își „inventează” probleme medicale. „Dar toți sunt evaluați medical, pentru că nu poți să îți asumi tu, ca medic, că pacientul respectiv nu simte ceea ce spune”, subliniază dr. Silvia Nica. 

Unii dintre ei vin chiar cu ambulanța. În ziua când o echipă HotNews a vizitat secția UPU de la Spitalul Universitar, „un pacient a venit și bea bere pe hol, în timp ce aștepta să fie preluat. O colegă i-a atras atenția că nu are voie să bea bere aici. A spus «Atunci nu am nevoie» și a plecat. Era un pacient venit la UPU cu ambulanța”, povestește dr. Silvia Nica. 

„Să faci o programare la ecografie durează. Și atunci, ei vin aici”

La „Bagdasar Arseni”, situația este similară: „Spre exemplu, avem mulți pacienți care sunt plecați să lucreze în străinătate, iar vara vin în țară în vacanță. Nu toți plătesc asigurare de sănătate în țările unde muncesc. Iar când vin în țară, în vacanță, vin și la spital să își rezolve problemele”, spune dr. Amalia Hangiu.

Spitalul „Bagdasar Arseni” a avut, recent, un pacient român care lucrează în Germania, își amintește Amalia Hangiu. În urmă cu două luni, când era la lucru în Germania, a suferit o lovitură puternică la coloană și „i-a fost teamă că a pățit ceva”.

Nu a mers însă la medic în Germania, unde nu avea asigurare medicală, ci a venit la UPU, în România, două luni mai târziu, povestește dr. Amalia Hangiu.  

Muncitorii nepalezi, indieni, veniți în România să lucreze în construcții, ajung și ei în număr mare la UPU. 

„Unii dintre ei au asigurare de sănătate, alții nu. Dar au învățat de la colegii lor români că, dacă vii la urgență, acolo se rezolvă tot, mai spune medicul de la Bagdasar Arseni. 

„Să faci o programare la ecografie durează și este greu, să faci programare la un medic cardiolog durează. Și atunci, ei vin aici”, adaugă Amalia Hangiu.

Dintre pacienții care se prezintă la UPU, „procentul celor care rămân internați în spital este între 10% și 25%, în funcție de zi. Restul pleacă acasă”, afirmă și Silvia Nica, șefa UPU de la Spitalul Universitar.  

„De când facem triaj, nu s-a schimbat prea mult”

În timp ce, în România, aproximativ unul din patru oameni trece anual pe la „Urgență”, în alte țări occidentale, procentul ajunge chiar la jumătate din populație, spune Raed Arafat, șeful DSU, într-un dialog cu HotNews.

Potrivit acestuia, pacienții încadrați la codurile roșu și galben, ca urgențe majore, „sunt în jur la 15%, verdele este în jur la 70%, și albastru și alb (urgențe minore – n.red.) sunt în jur la 15%.”

„Cam asta este în general construcția triajului în toată țara. De când facem triaj, nu s-a schimbat prea mult. La un moment a crescut un pic codul galben, care arată că vin pacienți un pic mai grav, mai cu risc”, spune șeful DSU. 

Un fenomen pe continent: și alți europeni merg direct la „urgență”

De astfel, și documentarea transfrontralieră HotNews a arătat că problema nu e una românească. Timpii mari de așteptare pentru o programare la medic au devenit un fenomen pe continent, așa că și alți europeni merg direct la „urgență”.

În Austria, plângerile privind timpii mari de așteptare atunci când pacienții fac o programare la medic sunt tot mai frecvente. Din acest motiv, mulți austrieci vin direct la Unitățile de Primiri Urgențe ale spitalelor, deși afecțiunile lor ar putea fi tratate la fel de eficient de un medic de familie sau de un medic specialist.

Secțiile de urgență din spitale utilizează, ca și în România, un sistem de triaj, ceea ce înseamnă că pacienții sunt evaluați și tratați în funcție de gravitatea stării lor. 

Totuși, atunci când un număr mare de persoane solicită asistență de urgență pentru probleme medicale minore, timpii de așteptare cresc inevitabil. 

O altă problemă a serviciilor medicale de urgență din Austria este că, potrivit regulilor actuale, odată ce o ambulanță a fost trimisă la un pacient, echipajul este obligat să îl transporte la spital dacă el solicită acest lucru. Se întâmplă chiar și în situațiile în care, din punct de vedere medical, ar fi mai potrivit ca pacientul să fie dus la un medic de familie sau la un centru de permanență. Asociațiile medicilor de urgență și ale paramedicilor din Austria au criticat recent această regulă.

Și sistemul public de sănătate din Grecia se află sub o presiune tot mai mare, deoarece anii de investiții insuficiente, deficitul de personal și cererea tot mai ridicată de servicii medicale continuă să îi pună la încercare capacitatea, spun jurnaliștii publicației elene EfSyn. 

Spitalele din întreaga țară se confruntă cu deficit de medici, asistente și personal auxiliar, iar pacienții se lovesc adesea de timpi lungi de așteptare pentru consultații de specialitate, investigații necesare pentru punerea diagnosticului și intervenții chirurgicale programate.

În plus, există zone izolate ale țării și insule unde accesul la servicii medicale este limitat sau inexistent. Din acest motiv, mulți pacienți greci aleg să se adreseze tot sistemului de urgență, care oferă acces universal și gratuit, sau furnizorilor privați de servicii medicale, unde trebuie, însă, să plătească din buzunar. 

Timpi de așteptare de 4 ore în Grecia 

Toate persoanele care locuiesc sau se află pe teritoriul Greciei – inclusiv refugiații, imigranții și turiștii – au dreptul să beneficieze de îngrijiri medicale gratuit, în caz de urgență. 

Acest lucru a amplificat presiunea asupra sistemului medical de urgență, alături de îmbătrânirea populației și creșterea nevoilor de îngrijire medicală.

Potrivit statisticilor publicate în februarie de vice-ministrul grec al Sănătății, Marios Themistocleous, timpul mediu de așteptare în secțiile de urgență ale spitalelor din Grecia este de aproximativ patru ore, luând în calcul toate tipurile de cazuri și toate nivelurile de gravitate. Timpul de răspuns al ambulanțelor poate varia de la aproximativ 10 minute în unele zone din Atena până la peste o oră în unele regiuni rurale.

Și în Spania, urgențele sunt aglomerate de non-urgențe 

Spania este o altă țară unde accesul la serviciile medicale de urgență nu este limitat exclusiv la persoanele aflate în pericol vital sau care suferă de afecțiuni grave, arată Iria Miguéns, medic specialist în medicina de urgență și membru al Consiliului director al Societății Spaniole de Medicină de Urgență.

După sosirea în departamentul de urgență, pacientul este evaluat printr-un sistem standardizat de triaj, care stabilește prioritatea acordării îngrijirilor în funcție de gravitatea stării sale. Prioritatea nu este stabilită în funcție de ordinea sosirii.

Astfel, un pacient cu o afecțiune minoră poate fi consultat în departamentul de urgență, însă, dacă există pacienți cu afecțiuni mai grave, va trebui să aștepte mai mult. La fel cum se întâmplă și în România.

Timpii de așteptare variază considerabil în funcție de spital, de numărul pacienților, de disponibilitatea paturilor pentru internare și de momentul zilei. În perioadele cu adresabilitate ridicată, pacienții cu prioritate mai redusă pot aștepta câteva ore, în timp ce persoanele aflate în pericol vital sunt tratate imediat.

Ca o soluție la aglomerația de la Urgențe, o țară vecină a decis să-și taxeze pacienții care vin fără să aibă o problemă gravă. Ce spune despre această soluție coordonatorul Urgențelor din România, în partea a doua a articolului