Situatia din invatamantul superior romanesc

Evolutia din ultimii ani a invatamantului superior prevestea impasul la care s-a ajuns. Impas mult mai profund decat cel care apare la suprafata in aceste zile. Universitatile de stat si private, prevalandu-se de autonomia universitara, au scapat de sub orice control al statului.

Statul este responsabil in fata cetatenilor contribuabili de legalitatea si calitatea serviciilor aflate in piata. Inclusiv a serviciilor educationale. In masura in care legislatia nu e clara sau cetatenii nu sunt informati prin toate mijloacele posibile asupra situatiilor ilegale care apar, statul este vinovat de neindeplinirea responsabilitatilor pentru care incaseaza taxe si impozite. Iar cand este facuta cu buna stiinta, capata conotatii penale prevazute de legea raspunderii ministeriale.

Existenta unei singure agentii de acreditare de stat, care detine monopol in aceasta activitate, conduce, in originala “traditie” romaneasca, la coruptie si trafic de influenta. Asa se explica faptul ca din 18 universitati evaluate institutional de catre ARACIS, 14 au primit calificativul “grad ridicat de incredere”, ceeace contrazice flagrant perceptia cetatenilor, conform careia universitatile, in majoritatea cazurilor, vand diplome celor care le doresc si au si banii necesari sa le cumpere. Au fost acordate, probabil, milioane de diplome, avand antetul ministerului, fara acoperire in competentele pe care le presupun. Se platesc acum politele a 19 ani de nereformare a educatiei, iar cei mai afectati sunt tinerii care nu pot beneficia pe deplin, in piata muncii, de drepturile oferite de aceste diplome.

1. Programele de studii acreditate de catre ARACIS, dupa criterii fara nici o legatura cu standardele folosite in SEIS (Spatiul European al Invatamantului Superior) nu sunt, unele dintre ele, mai performante comparativ cu cele “renegate” acum la Universitatea Spiru Haret. Totul a fost posibil datorita complicitatii dintre politicieni si universitatile private, multi dintre ei fiind beneficiari ai unor sume imense obtinute pe statele de plata ale acestor universitati sau a unor diplome dobandite in conditii cel putin dubioase. ARACIS si MECI au acordat acreditari nu pe standarde de calitate clare, ci pe criterii de apartenenta la clientele politice sau, si mai direct, in functie de sumele de bani primite ca sponsorizari politice. Justificarea ca Romania era mult ramasa in urma in privinta numarului de absolventi de invatamant superior nu poate fi o scuza pentru acordarea iresponsabila a diplomelor, fara control al calitatii si al competentelor aflate in spatele acestor diplome.

2. Masurile legislative adoptate in parlament de comisiile care aveau in componenta si conducere rectori, profesori universitari, au lasat special portite care sa justifice deciziile instantelor, precum cea de astazi in cazul Spiru Haret. Care instante judeca dupa texte de lege, nu dupa bun simt sau interes national. Probabil multi judecatori sunt legati prin interese pecuniare de universitati private, la care predau, ei sau rudele lor.

Declaratia fostului ministru Mihail Hardau, actualmente presedintele comisiei de invatamant din Senatul Romaniei, conforma careia “Spiru Haret si alte universitati private controleaza parlamentul si ministerul educatiei” ar fi constituit un soc, in orice tara normala, venind de la o persoana care ar trebui sa stie ce spune. Nu s-a intamplat asa.

3. Schimbarile operate in invatamantul preuniversitar au avut drept scop ca majoritatea elevilor sa ajunga sa “cotizeze” prin taxe la invatamantul superior. Au fost desfiintate pe rand: examenul de capacitate, testele nationale, tezele unice, restrictia ca elevii aflati pe ruta progresiva sa sustina examenul de bacalaureat, scolile de arte si meserii, filiera tehnologica s-a diminuat dramatic, examenele de admitere la liceu sunt respinse de minister, astfel incat, fara o calificare care sa le permita intrarea in piata muncii dupa absolvirea liceului, elevii sa se inscrie la facultati in speranta obtinerii unor diplome aducatoare de joburi bine platite. Chiar si recenta propunere a d-nei ministru Andronescu relativa la obligativitatea liceului de 13 ani are in spate tot o astfel de motivatie.

4. Cum a fost posibil ca ministerul sa elibereze diplome cu antetul si timbrul sec ale ministerului pentru absolventi ai unor programe neautorizate este iarasi o intrebare care asteapta raspuns. De ce ministerul si ARACIS n-au avertizat candidatii, pe canale media, asupra listei cu programe de studii neacreditate, pentru a-i feri de alegeri gresite, este si acesta un mister care isi asteapta dezlegarea. Ce s-a intamplat cu ancheta diplomelor false de stomatologie, eliberate de universitatea din Oradea, care ulterior acestui eveniment a primit de la ARACIS calificativul maxim, “grad ridicat de incredere”? Cum este posibil ca din 18 universitati evaluate de catre ARACIS, 14 sa primeasca acelasi “grad ridicat de incredere”, cand scandalurile se tin lant in invatamantul superior romanesc?

De ce au fost dati afara din sali, cu jandarmii, candidatii la titularizare, posesori ai diplomelor de la Spiru Haret, daca ulterior diplomele au fost declarate valabile?

Pana la aflarea adevarului singura explicatie este complicitatea dintre minister, ARACIS si managerii universitatilor, care nu aveau nici un interes sa se afle situatia exacta a legalitatii programelor de studii.

Asa se explica si contestarea vehementa de catre minister si ARACIS a evaluarii realizate de CUC (Coalitia pentru Universitati Curate), care contrazice flagrant evaluarile ARACIS.

Dosarul celor 15.000 de diplome false, ajuns acum la DNA, surprinde probabil doar varful aisbergului, posibil tocmai datorita situatiei descrise anterior. Problema grava este incapacitatea institutiilor statului, pana la nivel de minister, de a gestiona domeniul de care raspund, fara interventia organelor de ancheta penala. Zona de control, ancheta si sanctiunea administrativa este aproape inexistenta in Romania, in mod sigur in domeniul educational.

5. Refuzul obstinat al d-nei ministru de a pune in opera pachetul de legi elaborat de comisia Miclea, amana la nesfarsit introducerea unor mecanisme clare de control al statului in zona invatamantului superior. Improvizatiile si experimentele, care de 19 ani fac mai mult rau in loc sa aduca stabilitate si predictibilitate, se vor intinde si in anul scolar urmator. Beneficiarii starii de incertitudine si ambiguitati legislative sunt politicienii, rectorii si universitarii care profita cu nerusinare de naivitatea si neinformarea elevilor si parintilor, transformand universitatile in afaceri cu un randament care depaseste cu mult pe cel al unor firme celebre. In schimbul taxelor platite, in majoritatea situatiilor absolventii termina facultatea la fel de nestiutori precum au intrat.

6. Solutia avansata si in alte ocazii de catre EDU CER este urmatoarea: suspendarea tuturor acreditarilor acordate pana in prezent universitatilor si revalidarea acestora de catre agentii de specialitate din tari ale UE, utilizand standardele de evaluare din spatiul european. Doar asa se mai poate recredibiliza invatamantul superior romanesc.

Interventia rapida a organelor decizionale ale statului de la nivelul cel mai inalt, pentru revenirea la normalitate in acest domeniu, are ca miza nerecunoasterea diplomelor romanesti in piata muncii din Uniunea Europeana, blocarea accesului tinerilor romani in aceasta piata.

In conditiile in care economia Romaniei se contracta de la o luna la alta, piata muncii europene este vitala pentru preluarea tinerilor absolventi care nu-si gasesc un loc de munca in tara.

Din nefericire, tinerii care au muncit si meritat diplomele obtinute sunt pusi in situatia de a suporta consecintele imposturii generalizate, iar riscul nerecunoasterii diplomelor romanesti in piata muncii europene este extrem de actual, conform semnalelor care vin din Uniunea Europeana.