"Slumdog Millionaire",  "Titanic"-ul  prezentului, intra vineri pe ecranele din Romania

Traducerea romaneasca a titlului lui „Slumdog Millionaire”, „Vagabondul milionar”, nu face decat sa intareasca ceea ce e evident pentru toata lumea. Filmul lui Danny Boyle readuce in actualitate cinematografia indiana si un tip de erou – intruchipat odinioara de Raj Kapoor. Reteta americana si cea indiana, imbinate si parafate de un regizor britanic dau un film emblematic pentru ziua de azi. Nu neaparat datorita unicitatii – filmul nu e o capodopera – cat faptului ca pica exact la timp.

Inspirat dintr-un roman devenit intre timp bestseller (scris de Vikas Swarup, a intrat in 10 martie si in librariile romanesti), „Vagabondul milionar” introduce inca din titlu, intr-o realitate amenintata de criza economica, un fals oximoron. Nu e nicio contradictie aici: poti fi bogat chiar daca nu ai niciun ban.

Bogatia lui Jamal, contabilizata si pastrata in cutele mintii sale, sunt momentele petrecute alaturi de Latika, fata pe care o iubeste de mic. Catre Latika il duc toate drumurile pe care le face. Iubirea pentru Latika il ajuta sa se elibereze, sa fuga de sub autoritatea gangsterilor, sa o caute, sa o gaseasca, sa incerce s-o elibereze.

Toate aceste lectii capatate de mic ii dau lui Jamal o experienta de viata care rivalizeaza cu stiinta cartilor. Daca da toate raspunsurile corecte la emisiunea „Vrei sa fii miliardar?”, asta nu se intampla pentru ca a stat prin scoli sau biblioteci, ci pentru ca viata traita i-a oferit toate raspunsurile de care are nevoie.

Totusi, Jamal refuza sa se inraiasca si sa devina asemenea celor cu care are de-a face. Prin faptul ca ramane eminamente bun, desi e tradat pana si de propriul frate, se deosebeste de eroul american care, probabil, ar fi ridicat pumnul in slujba adevarului sau si n-ar fi adoptat nicidecum strategia nonviolentei invatate de la Mahatma Gandhi.

Meritul filmului – care pleaca de la cel al cartii inspiratoare – este ca lumineaza zonele de umbra prin care circula personajul, la fel cum lumina galbuie aleasa de directorul de imagine Anthony Dod Mantle spala aproape toate cadrele, oricat de triste ar fi. Felul in care realitatea sociala este bifata fara a fi scoasa in prima linie este unul dintre lucrurile care ajuta la succesul filmului.

„Slum”-ul Mumbaiului este frumos pe ecran, in ciuda saraciei pe care o stim din filmele documentare sau din jurnalele de actualitati.

Desi ultima intrebare a concursului televizat introduce pe undeva problema unei optiuni, finalul e mult peste ce ne asteptam de la un happy end. Deci, „e bine sa fii iubit, dar trebuie sa ai si bani!” – asa suna „Vagabondul” in secolul XXI, chiar daca se indeparteaza de filmul lui Raj Kapoor eludand conflictul pe care eroul din 1951 il avea cu tatal sau.

Povestea filmului este, altfel, destul de schematica si usor de rezumat intr-o propozitie, iar scenariul lui Simon Beaufoy urmareste milimetric reteta. Succesul imens dovedeste insa ca reteta (inca) functioneaza, dar si ca nu doar fanii de altadata ai „Vagabondului”, ci si spectatori care nici nu erau nascuti in 1951 rezoneaza cu ea.

Explicatiile ar fi mai multe: „Slumdog…” se sprijina pe poveste si pe emotie (trasaturi esentiale ale celei de-a saptea arte, inca de la aparitie); nu pune probleme de intelegere; e lejer chiar si cand e trist; se termina bine (si cu cantec, de parca ar spune „a fost doar un film”). Este o pastila de bunadispozitie pentru cei care fug de realism si prefera iluzia si happyend-ul.

„Slumdog…” este construit dupa reteta, dar e construit bine. Daca ai ceva de reprosat, nu poti reprosa nimic regiei, imaginii, interpretarii sau montajului, ci numai povestii. Il accepti cu totul sau te lasa rece, desi ii recunosti profesionalismul.

La faima sa a contribuit, fara indoiala, si propria poveste a productiei. A fost facut cu bani foarte putini si a fost lansat pe DVD in ideea ca lansarea in cinematografe ar fi falimentara. Ca si eroul, filmul in sine a plecat ca un outsider si a reusit mult mai mult decat spera.

Isteria creata in jurul lui (din cand in cand apar astfel de filme care creeaza un puternic curent de opinie) a dus la castigarea unui numar impresionant de premii Oscar, pe care poate nu le-ar fi castigat daca ar fi fost facut in urma cu trei sau patru ani.

Filmul lui Danny Boyle este „Titanicul” prezentului. In urma cu 12 ani, filmul lui James Cameron a fost un fel de varianta soteriologica hollywoodiana. Lumea era speriata de apropierea fatidicului an 2000, iar aceasta tragedie din care cineva se salva totusi (prin dragoste) avea darul sa ridice moralul.

Acum, „Slumdog Millionaire” ne arata, prin succesul lui extraordinar, ca oamenii de peste tot au nevoie sa creada ca banii nu sunt totul pe lume. Ca o cred cu tarie sau ca sunt speriati de criza nu prea mai conteaza.

„Vagabondul milionar”/”Slumdog Millionaire” – regia Danny Boyle, scenariul Simon Beaufoy, imaginea Anthony Dod Mantle, cu: Dev Patel, Freida Pinto, Anil Kapoor. Ruleaza in Romania din 13 martie.