Spitalul Euroclinic, din cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria: Dr. Mircea Ghemigian, chirurgul cu peste 20.000 de operații de tiroidă, detaliază situațiile în care se impun aceste intervenții și variantele chirurgicale de tratament

Patologia tiroidiană are o prevalență crescută în România. Este un lucru deja știut. Aceasta este cauzată nu numai de deficitul de iod insuficient corectat în toate zonele endemice – în ciuda politicii publice de iodare a sării – ci și creșterii incidenței afecțiunilor autoimune tiroidiene. Pe primul loc, se situează tiroidita cronică autoimună. Prevalența a crescut și ca urmare a disponibilității pe scară largă a mijloacelor tehnice de screening și de diagnostic, precum și a creșterii nivelului de educație medicală al populației, punctează Dr. Mircea Ghemigian, medic primar Chirurgie generală, supraspecializat în chirurgia endocrină la Spitalul Euroclinic, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria. Acesta explică în ce constă diagnosticarea corectă a nodulilor tiroidieni, când se impune scoaterea glandei tiroide și care pot fi complicațiile post-operatorii.
Patologia tiroidiană afectează cel mai frecvent vârsta adultă, sexul feminin, dar ea este întâlnită și la bărbați, precum și la copii, subliniază Dr. Mircea Ghemigian: „Nodulii tiroidieni sunt prezenți la peste 50% din populație, ei fiind benigni în peste 90%-95% din cazuri.”
Adesea, mai spune chirurgul, acești noduli sunt descoperiți întâmplător, cu ocazia ecografiei efectuate de medicul de familie, a ecografiei Doppler de vase cervicale, efectuate de medicul cardiolog sau la o tomografie computerizată sau RMN, efectuat pentru diagnosticul sau monitorizarea unei alte patologii.
„Alteori, pacienții remarcă singuri apariția sau prezența nodulilor tiroidieni și se adresează medicului endocrinolog. Sunt și situații în care motivul adresabilității la medic îl reprezintă semnele unei disfuncții tiroidiene, fie hipertiroidie, fie hipotiroidie”, mai spune medicul chirurg.
Examenul citologic confirmă sau infirmă suspiciunea
Ecografia tiroidiană rămâne investigația de elecție pentru diagnosticul nodulilor tiroidieni și pentru caracterizarea lor privind localizarea, mărimea, forma, conturul, conținutul, ecogenitatea și vascularizația, punctează Dr. Ghemigian.
Toate acestea sunt cuantificate și exprimate în așa-numitele scoruri Ti-Rads, care, pe o scală de la 1 până la 5 încadrează leziunea ca fiind benignă, probabil benignă, suspectă, probabil și foarte probabil malignă.
„Suspiciunea ecografică trebuie confirmată sau infirmată prin examenul citologic efectuat în urma puncției-biopsie tiroidiene. Aceasta poate fi făcută cu ac subțire sau cu ac gros – în cazuri selecționate – și sub ghidaj ecografic”, explică medicul chirurg.

„Puncția-biopsie nu este dureroasă și nici riscantă”
Rezultatele sunt exprimate prin clasificarea Bethesda, adaugă Dr. Ghemigian: „În funcție de categoria Bethesda, ghidurile actuale recomandă monitorizare (Bethesda 2), monitorizare și repetarea puncției biopsii (Bethesda 3), lobectomie în scop diagnostic (Bethesda 4) și tiroidectomie totală (Bethesda 5 și 6). Pacienții trebuie asigurați că puncția-biopsie nu este dureroasă și nu asociază niciun risc de răspândire a eventualelor celule canceroase, în cazul unui nodul malign.”
În cazul nodulilor unici, confirmați benign, ca și în cazul adenoamelor toxice tiroidiene se practică lobectomia – hemitiroidectomia – adică îndepărtarea pe jumătate a glandei tiroide.
„În cazul gușilor polinodulare – cu macro și micronoduli – a gușilor mari hipertiroidizate sau a tiroiditelor cronice autoimune forma gușogenă, a gușilor voluminoase cu tulburări de compresiune sau cu descens retrosternal sau în cazul metastazelor ganglionare, cu invazie locoregională se impune tiroidectomia totală, adică îndepărtarea în totalitate a glandei tiroide. Tot tiroidectomia totală se impune și în cazul cancerului medular tiroidian, diagnosticat preoperator prin valori crescute ale calcitoninei serice. Tiroidectomia totală este indicată și profilactic, la descendenții familiilor cu sindrom de neoplazie endocrină multiplă II, care au moștenit mutația genei RET, vârsta operației fiind dependentă de tipul și agresivitatea mutației”, completează chirurgul.
Ce complicații post-operatorii pot apărea

Trebuie subliniat că, adaugă specialistul, în funcție de momentul diagnosticului și al intervenției chirurgicale, în funcție de stadiul de evoluție și, nu în ultimul rând, de performanța actului chirurgical, cancerul tiroidian diferențiat are o foarte bună rată de supraviețuire, tiroidectomia fiind urmată de terapia cu iod radioactiv, în scopul distrugerii țesutului tiroidian restant.
„Complicațiile post-operatorii posibile trebuie cunoscute și asumate de pacient. Acestea pot fi: hematomul, în primele 24 de ore, lezarea nervilor laringei recurenți – nervi care inervează corzile vocale – și hipoparatiroidismul accidental, cu mențiunea că incidența lor este rară. Adică sub 3% și invers proporțională cu experiența medicului chirurg”, punctează Dr. Mircea Ghemigian.
Potrivit specialistului, una dintre temerile pacienților – îndeosebi femei – o constituie cicatricea post-operatorie de la nivelul regiunii anterioare a gâtului. Această cicatrice, în funcție de tehnica de sutură și de reactivitatea țesutului cutanat, poate rămâne mai mult sau mai puțin vizibilă, mai spune medicul chirurg.
„Trebuie precizat că nodulii confirmați benign, în funcție de mărimea lor, pot fi extirpați prin chirurgie minim invazivă, care lasă o mică cicatrice în regiunea cervicală. Prin chirurgie robotică, caz în care cicatricea este în regiunea axilară sau prin chirurgie transorală, caz în care incizia se face la nivelul cavității bucale”, enumeră chirurgul variantele de tratament.
O altă metodă disponibilă este ablația nodulilor tiroidieni cu ajutorul curenților de înaltă frecvență. Această metodă se aplică nodulilor confirmați benign prin două puncții tiroidiene: „Metoda are însă ca finalitate doar reducerea volumului și nu îndepărtarea nodulilor”, precizează specialistul.
Spitalizare 24 de ore după operație
În ceea ce privește durata de spitalizare în cazul intervențiilor chirurgicale tiroidiene, ea este, în general, de 24 de ore după operație, adaugă Dr. Ghemigian: „Doar intervențiile mai ample – în cazul tumorilor tiroidiene invazive sau în cazul în care pacientul are comorbidități care necesită supraveghere – pot prelungi durata de spitalizare.”
Nu orice intervenție asupra tiroidei poate fi făcută minim invaziv, atrage atenția chirurgul: „Dezavantajele chirurgiei minim invazive pe tiroidă rezultă din cantitatea de țesut care poate fi extrasă prin incizii mici. Prin laparoscopie nu pot fi scoase mase glandulare mari. Ori, în practică, noi, chirurgii, suntem puși în fața unei patologii glandulare mari. Avem de-a face, în general, cu noduli unici, mari, compresivi, pe care nu poți să-i scoți laparoscopic. Ai nevoie să efectuezi o incizie mare ca să scoți nodulul întreg, pentru că acest lucru este important. Nu poți să-l mărunțești și apoi să-l scoți. Deci asta e limita intervențiilor chirurgicale minim invazive. Patologiile tiroidiene mari pot beneficia doar de chirurgia deschisă”, consideră chirurgul.
Tratamentul substitutiv tiroidian post-operator este obligatoriu, toată viața, mai spune Dr. Ghemigian. Aceasta pentru că hormonii tiroidieni sunt esențiali și indispensabili vieții: „Tratamentul este necesar chiar și în cazul lobectomiilor, întrucât stimularea lobului restant pentru a produce întreaga cantitate de hormoni necesari organismului atrage riscul creșterii în volum și nodularizării lui. Iar această recidivă morfologică va impune o nouă intervenție chirurgicală”, precizează specialistul.
Pacienții nu ar trebui să fie reticenți față de administrarea hormonilor tiroidieni sintetici: „Pentru că aceștia au aceeași structură cu cea a hormonilor produși de tiroidă, iar asigurarea unui nivel corespunzător organismului nu va afecta în niciun fel funcționarea celorlalte organe și performanțele individuale”, conchide specialistul.
Articol susținut de Regina Maria