„Stai lângă o biserică, ai un metru de croitorie la tine, iar afară e soare. Cum calculezi cât de înaltă e turla bisericii?” – De ce nu știu elevii din România să rezolve astfel de probleme

La începutul lunii februarie, UNICEF a lansat un raport privind literația științifică, realizat în parteneriat cu Ministerul Educației, care arată cum înțeleg elevii din clasele I-XII știința și cum reușesc să aplice în viața de zi cu zi teoria învățată la școală. Vestea bună este că elevii din învățământul primar au înregistrat rezultate satisfăcătoare, ceea ce înseamnă că înțeleg noțiuni științifice vârstei lor și reușesc să-și explice, cu ajutorul lor, lumea din jur. Vestea proastă este că, pe măsură ce cresc, știința devine pentru elevi o nebuloasă, cele mai slabe rezultate înregistrându-se la nivelul liceului.

Un sfert dintre tineri au un nivel de înțelegere considerat „la risc”: nu pricep și nici nu pot utiliza concepte științifice de bază în viața de zi cu zi.

Literația științifică măsurată în această cercetare nu ține de performanța academică, nici de parcurgerea materiei din programă, ci de competențe care îi ajută în viață pe copii și adulți. Fără acestea, vremurile pe care le trăim, marcate de evoluții științifice și tehnologice rapide, nu pot fi înțelese: explicațiile științifice nu au sens, iar gândirea critică și cea bazată pe dovezi nu se pot dezvolta. De aici, până la a interpreta greșit informații cu caracter științific și a lua decizii periculoase privind sănătatea sau utilizarea tehnologiei mai e un singur pas.

Am stat de vorbă cu Dragoș Iliescu, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, coordonatorul acestui raport, pentru a înțelege care sunt semnalele de alarmă, ce fracturi logice se petrec la nivel de gimnaziu și liceu, care sunt elevii care se află în zona de risc a analfabetismului funcțional și ce pot face acasă părinții pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă știința.

Citește continuarea articolului AICI.