Stațiunile românești care rivalizau cu marile stațiuni europene dar care au ajuns în ruine. Exemple de decăderi și din alte țări

În timp ce unele țări se confruntă cu fenomenul supraturismului, România are o cu totul altă problemă: depopularea și căderea în ruină a unor locuri de agrement care rivalizau demult cu mari stațiuni europene. Unele cauze sunt comune: privatizări discutabile, urmate de lipsa investițiilor și de incapacitatea autorităților locale de a atrage investitori. Altele țin de factori economici sau demografici specifici.

• În cadrul proiectului PULSE, HotNews.ro a analizat situația stațiunilor căzute în ruină, atât în România cât și în Europa, și cum și-au pierdut turiștii. Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului european PULSE de către Dan Popa (HotNews.ro), alături de Ana Somavilla (El Confidencial/Spania) și Silvia Martelli (Il Sole 24 Ore/Italia)

Statiunea Vidra, din județul Vâlcea, România, trebuia sa fie perla turismului montan din România. Era, în visele lui Nicolae Ceaușescu, locul care urma să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă, după ce sârbii reușiseră acest lucru în 1984, la Sarajevo. 

Visul faraonic al lui Nicolae Ceaușescu. Măreție și paragină 

Până la Revoluția din 1989 stațiunea era renumită prin frumusețea peisajului și pentru calitatea serviciilor, fiind vizitată de sportivi europeni care veneau să se antreneze.

După Revoluție, activele turistice au fost transferate către cele patru mari sindicate, care s-au dovedit incapabile să le administreze. Acum, hotelurile cândva pline de turiști sunt abandonate, iar scheletele clădirilor neterminate dau o senzație de loc abandonat. Până și drumul de acces este lăsat în paragină. 

Băile Herculane – de la vizitele regilor de odinioară la ruina prezentului

Stațiunea rivaliza cu Baden Baden (Germania) sau cu Karlovy Vary (Cehia), care erau frecventate de aristocrația și de clasele înstărite din Europa. Stațiunea fusese vizitată de  împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și de i împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef si împărăteasa Elisabeta, Regele Carol I al României, regele Alexandru al Serbiei, Regele Mihai, Regina Maria etc. În 1852 împăratul Austriei spunea: „În această vale a Cernei există cea mai frumoasă stațiune de pe continent”

La fel ca și Vidra, după 1990, Băile Herculane a intrat în declin. Numărul turiștilor s-a redus, iar sezonul estival a devenit singurul care a mai asigurat un flux ridicat de vizitatori.

Unele clădiri de epocă au devenit proprietăți private ori au făcut obiectul unor litigii care s-au întins pe mai mulți ani, timp în care investițiile au fost stopate iar clădirile s-au degradat. 

Unele hoteluri mari s-au dovedit supradimensionate față de noua piață a turismului, iar costurile mari de întreținere le-au făcut tot mai puțin atractive.

În ultimii ani, câteva monumente și clădiri de epocă au fost reabilitate. Unele se află în Piața Hercules, cel mai atractiv loc din oraș, unde statuia legendarului Hercules, este cel mai căutat loc pentru amatorii de fotografii.

Sângeorz-Băi. Strategii avem, nu și turiști

În stațiunea Sângeorz-Băi cele mai multe locuri de cazare a turiștilor sunt asigurate de cele două hoteluri, dintre care cel mai mare este Hebe, clasificat cu 2 stele. Dacă în trecut, capacitatea hotelului era de 900 de locuri fiind unul din cele mai mari din România anilor 1970, astăzi mai dispune de 460 de locuri, suficiente pentru cererea turistică din prezent. 

Cel de-al doilea hotel e de asemenea clasificat cu 2 stele și dispune de 362 de locuri. În trecut, stațiunea era o destinație de vacanță foarte căutată, fapt atestat de infrastructura turistică cu o capacitate de primire ridicată. Pe lângă hoteluri au apărut o serie de pensiuni, vile, cabane sau tabere de elevi și preșcolari, însă numărul turiștilor a scăzut în ultimii ani foarte mult, generând probleme în economia locală.

Conform Autorității Naționale pentru Turism,  în plus față de cele două hoteluri, mai sunt înregistrate 2 vile și 2 pensiuni turistice de 2 sau 3 stele, având capacitatea de cazare de la 7 la 25 de locuri. Administrația locală admite că stațiunea a suferit un recul consistent de turiști, și mizează pe refacerea turismului balnear. 

„Direcțiile principale de dezvoltare în plan turistic la nivelul orașului Sîngeorz-Băi trebuie să fie conforme cu potențialul natural și cultural al regiunii. O importanță deosebită o prezintă revitalizarea turismului de tip balnear, datorită apelor minerale cu proprietăți curative, în care un accent deosebit trebuie pus, pe lângă dezvoltarea infrastructurii turistice, pe campanii eficiente de promovare”, se arată în strategia Primăriei Sîngeorz Băi.

România mai are jumătate din stațiunile balneare pe care le avea în 1938

În sectorul balnear este nevoie de investiții foarte mari, fiind vorba și de stațiuni care au fost abandonate complet.

„Sunt multe foste stațiuni balneare de interes local abandonate, peste 25, stațiuni micuțe, precum Malnaș Băi și Șugaș Băi. Pentru a le repune pe picioare este nevoie de investiții de peste 150 de milioane de euro”, au declarat oficialii Organizației Patronatelor din Turismul Balnear (OPTBR).

Situația nu este una cu care se confruntă doar țara noastră. În Spania, există cazuri foarte grave, cum ar fi stațiunile turistice Marina d’Or Ciudad de Vacaciones care au fost complet abandonate sau zone precum Marbella sau Benalmádena, unde investițiile atât din partea autorităților, cât și a marilor investitori au rămas în anii 1960, relatează publicația El Confidencial.

„Deturistificarea” este un termen nou folosit în statele vestice care explică un fenomen prin care atât activitatea industrială, cât și cea de afaceri care a fost până acum implicată în dezvoltarea activității turistice este diminuată, redusă și relocalizată. Acest fenomen are efecte semnificative asupra ocupării forței de muncă, creșterii economice și structurii sociale. 

Atunci când politicile publice nu mai investesc în proiecte turistice care nu mai sunt rentabile, efectele pot fi profunde. Lipsa investițiilor poate duce la deteriorarea infrastructurii turistice (cum ar fi hoteluri, aeroporturi sau zone de agrement), reducând și mai mult atractivitatea destinației

Haludova, de la perla Iugoslaviei la ruine

De asemenea, OBCT prezintă cazul complexului turistic Haludova de pe insula Krk din regiunea Malinska, care, în Iugoslavia socialistă, era cea mai sofisticată expresie a societății care trăia un comunism-capitalist, dacă cele două cuvinte pot forma împreună un singur termen. 

Bob Guccione, fondatorul și editorul revistei pentru adulți Penthouse, a investit 45 de milioane de dolari într-un complex din Haludova, care astăzi este doar o ruină.

Deschis în 1971, pe o suprafață de aproape 100.000 m2, complexul era format din două bijuterii turistice iugoslave: Hotelul Tamaris și Hotelul Palace, care puteau găzdui cu ușurință 1.500 de persoane. 

Inaugurarea a deschis o serie de petreceri somptuoase memorabile. Au fost prezenți reprezentanți ai guvernului iugoslav și alți lideri politici. A devenit obișnuită prezența muzicienilor britanici și americani care concertau pe scenele hotelurilor pe tot parcursul sezonului. 

Decăderea 

Complexul hotelier a rămas deschis pentru încă aproximativ douăzeci de ani. La sfârșitul anilor 1970 și în deceniul următor a devenit destinația preferată a așa-numitei „crvena buržoazija” (burgezia roșie – un termen folosit de studenții din Iugoslavia, în timpul protestelor din 1968), adică clasa care devenise bogată datorită poziției sale în ierarhia politică socialistă și comunistă.

După o perioadă de autogestiune și mai multe schimbări de proprietari în anii 1980, care au redus tot mai mult oferta turistică, a ajuns în pragul închiderii. Apoi a devenit un loc de primire pentru valul de refugiați cauzat de războaiele iugoslave de la începutul anilor 1990, iar complexul și-a închis definitiv porțile.

Complexul Haludova din Croația. Foto: Dreamstime

A urmat privatizarea. Întregul complex a fost vândut în 2000 comerciantului armean de diamante Are Abramyan și societății sale „Isleta Trading Limited” cu sediul în Cipru. Aceasta a fost lovitura finală care va duce la închiderea, în 2004. 

În același an, în mod paradoxal, în ciuda numărului uriaș de rezervări, niciodată înregistrat de la începutul războiului și a închiderii temporare a facilităților unde erau cazați refugiații, a venit ordinul proprietarilor de a anula toate rezervările și de a închide porțile, punând capăt acestei povești extraordinare.

Scopul era de a demola totul pentru a o lua de la zero cu promisiunea de a construi o nouă stațiune, concesiune care nu a fost finalizată niciodată

Zone din Italia care suferă de neglijență economică în domeniul turismului

În Italia, anumite regiuni s-au confruntat într-adevăr cu o penurie de turiști, unde lipsa unei implicări economice a lăsat infrastructura turistică să se deterioreze fără a fi folosită. Printre exemplele notabile se numără Riviera italiană și orașele de pe coasta Adriaticii, precum Rimini, care au prosperat ca destinații turistice estivale  în anii 1980 și 1990, dar au înregistrat o reducere a activității turistice. Scăderea numărului de turiști este atribuită preferințelor schimbătoare ale vizitatorilor, care preferă călătoriile care oferă experiențe inedite în detrimentul turismului tradițional de plajă. Rimini, de exemplu, a înregistrat o reducere semnificativă a ratei de ocupare în ultimul deceniu, iar operatorii hotelieri locali au solicitat proiecte de modernizare pentru a face zona mai atractivă pentru turiștii moderni.

De la Veneția la Calabria

În mod similar, Veneția se confruntă cu probleme legate de infrastructura neglijată, în special în zonele mai puțin cunoscute din afara principalelor districte turistice. În timp ce centrul Veneției rămâne o destinație majoră, primind aproximativ 5 milioane de turiști anual, cartierele din afara zonelor populare primesc mult mai puțini vizitatori, iar proprietățile abandonate au devenit mai frecvente din cauza depopulării și a schimbărilor din turism. 

Regiunile sudice, precum Calabria și părți din Sicilia, se luptă, de asemenea, cu neglijarea economică a turismului în ciuda atracțiilor naturale. Multe sate au suferit din cauza reducerii sprijinului guvernamental, ceea ce a dus la deteriorarea infrastructurii. De exemplu, turismul din Calabria a reprezentat în mod constant mai puțin de 2% din veniturile totale din turism ale Italiei, în ciuda peisajelor sale pitorești 

Politicile recente ale Italiei în domeniul turismului au trecut de la promovarea turismului de masă la axarea pe turismul durabil și de mare valoare concentrat în marile orașe și situri culturale. „Progetto Bellezza”, o inițiativă guvernamentală în curs de desfășurare, vizează restaurarea siturilor culturale abandonate și slab utilizate din întreaga Italie, investind aproximativ 150 de milioane de euro în ultimii ani pentru a conserva siturile de patrimoniu și pentru a atrage din nou turiștii în zonele neglijate. 

Piano Strategico del Turismo 2023 (Planul strategic pentru turism) al guvernului italian pune accentul pe durabilitate, cu scopul de a distribui fluxurile turistice mai uniform în întreaga țară. Aceasta include alocarea de fonduri pentru proiecte în regiuni precum Umbria și Marche, pentru a echilibra afluxul de vizitatori din locații supra-turistice precum Veneția, Roma și Florența.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.