Strategia nationala de aparare a Romaniei: Federatia Rusa, principala amenintare/ Cum este tratata problema coruptiei

Noua Strategie nationala de aparare a tarii pentru perioada 2015 – 2019, document care reflecta viziunea presedintelui Klaus Iohannis si care urmeaza sa fie trimis Parlamentului spre aprobare, mentioneaza, la primul punct al sectiunii „amenintari” „actiunile destabilizatoare din vecinatatea estica” ale Federatiei Rusa, dar fara a o numi in clar. Trimiterile explicite la pericolul reprezentat de Federatia Rusa sunt insa numeroase in Strategie, un document de 23 de pagini consultat de HotNews.ro. Coruptia este considerata in continuare vulnerabilitate, insa figureaza pe ultimul punct la acest capitol.

• De subliniat ca nu mai sunt mentionate campaniile de presa la capitolul vulnerabilitati. „Campaniile de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii ale statului, diminuarea capacitatii de aplicare a legii de catre unele institutii si presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice au fost stipulate ca vulnerabilitati in Strategia de Aparare aprobata in 2010 in CSAT sub presedintia lui Traian Basescu.
• Reamintim ca noua doctrina militara a Rusiei, anuntata de Vladimir Putin la sfarsitul lui 2014, contine cateva mentiuni care ne privesc direct. Extinderea NATO si miscarea trupelor in interiorul tarilor membre NATO sunt considerate de Kremlin a fi reale amenintari la adresa securitatii Rusiei.

Strategia este structurata pe patru capitole: Definirea intereselor si obiectivelor nationale de securitate; Evaluarea mediului international de securitate; Amenintari, Riscuri si Vulnerabilitati; Directii de actiune.

Strategia nationala de aparare a Romaniei mentioneaza indirect Federatia Rusa inca de la prima pagina. La punctul 5 din partea introductiva se arata: „Schimbarea de paradigma la nivel global se caracterizeaza prin cateva evolutii de care trebuie sa tinem cont in elaborarea unei noi Strategii. Romania se afla intr-o regiune care a fost mult timp caracterizata de prezenta unor conflicte inghetate. Astazi regiunea este marcata de conflicte active si de o deteriorare a relatiilor dintre NATO si Federatia Rusa. Prezenta zonelor de conflict in regiune ridica in mod direct si problema securitatii cetatenilor romani.”

Referintele la Rusia gasim si in capitolul intitulat „Evaluarea mediului international de securitate”. „Contestarea tot mai frecventa a regimului international al tratatelor si intelegerilor privitoare la inarmare, la desfarsurarea si stationarea de forte si capacitati militare si la masurile de crestere a increderii si securitatii la nivel regional si international poate accentua fragmentarea, diviziunile si clivajele, generand reconfigurarea turbulenta la nivelul relatiilor internationale”

La capitolul „Dimensiuni de securitate la nivel euro-atlantic”, se arata ca „Garantul principal al securitatii Romaniei este Alianta Nord Atlantica, relatia transatlantica reprezentand liantul strategic care confera coerenta si consistenta actiunilor NATO. Soliditatea relatiei transatlantice depinde de mentinerea angajamentului SUA in Europa, precum si de modul in care aliatii si partenerii europeni vor aloca resurse pentru dezvoltarea propriilor capacitati de aparare”.

In continuare, in Strategie se arata ca „Un actor important in spatiul european si euroatlantic este Federatia Rusa. Actiunile acesteia in regiunea Marii Negre, incalcarea normelor de drept international, punerea in discutie a ordinii internationale, conservarea conflictelor inghetate si anexarea Crimeii au readus in atentia NATO atat indeplinirea misiunii ei fundamentale, apararea colectiva, cat si validitatea aranjamentelor de securitate incheiate cu Rusia la sfarsitul secolului XX”.

O pagina mai incolo, in sectiunea didicata „Mediului de securitate regional” referintele la pericolul reprezentat de Rusia continua in termeni si mai lipsiti de echivoc: „Federatia Rusa incearca sa-si consolideze statutul de putere in plan regional, actiunile sale afectand stabilitatea regionala si parcursul european al Ucrainei, Republicii Molodova si Georgiei„. O noua referire la Rusia apare cateva pasaje mai jos, cand se arata ca „Arhitectura energetica regionala poate suferi mutatii determinate de eventuale sincope in valorificarea resurselor energetice din arealul pontic si dezvoltarea unor proiecte energetice concurente celor sustinute de Uniunea Europeana si Romania”. Urmatorul punct face trimitere clara la Ungaria lui Victor Orban: „Punerea sub semnul intrebarii a sistemului de valori liberale, deerapajele de la normele statului de drept, tendintele autoritariste in exercitara puterii, exacerbarea discursului nationalist si populist determina crestarea instabilitatii regionale si diminuarea sentimentului de securitate in zona”.

In mod semnificativ, Strategiei de Aparare plaseaza Federatia Rusa pe primul loc la capitolul „Amenintari” la adresa apararii si securitatii Romaniei. Federatia Rusa nu apare numita in clar, insa trimiterea este mai mult decat evidenta. Astfel, primele patru puncte fac trimitere, intr-un fel sau altul, la Rusia. Le enumeram ca atare:

• Actiunile destabilizatoare din vecinatatea estica genereaza provocari majore pentru securitatea spatiului euro-atlantic, creand instabilitate regionala si posibile fenomene negative, printre care migratie, criminalitate organizata, insa si afectarea potentialului de dezvoltare economica.
• Perpetuarea conflictelor inghetate din regiunea Marii Negre si instabilitatea din Balcanii de Vest creeaza presiuni suplimentare asupra Romaniei. Tensiunile interetnice si dezechilibrele regionale in statele din proximitate pot conduce la declansarea unor conflicte regionale. 
• Distorsiunile de pe pietele energetice si proiectele concurente ale unor actori statali sau non – statali afecteaza eforturile Romaniei de asigurare a unui nivel suficient al securitatii energetice.
• Amenintarile cibernetice lansate de entitati ostile, statale sau non-statale, asupra infrastructurilor informationale de interes strategic al institutiilor publice si companiilor, atacurile cibernetice desfasurate de grupari de criminalitate cibernetica sau atacurile cibernetice extremiste lansate de grupuri de hackeri afecteaza direct siguranta nationala”.

In fine, mai exista un punct care ar putea trimite tot la Federatia Rusa: „Actiunile informative ostile, care au in vedere dezvoltarea unor puncte de sprijin pe teritoriul national, in special in scop de influenta, pot obstructiona proiectele strategice ale Romaniei si deciziile in stat”.

De notat ca in Strategia de aparare care reflecta viziunea presedintelui Klaus Iohannis se vorbeste foarte putin despre pericolul reprezentat de coruptie. Exista referinte neechivoce, dar nu se insista atat de mult pe subiect. De pilda, printre „Interesele nationale de securitate”, gasim si „apararea si consolidarea democratiei constitutionale si a statului de drept”, dar nimic despre coruptia ca amenintare majora la adresa securitatii statului.

La fel si in ce priveste definirea „Obiectivelor nationale de securitate”. Din perspectiva interna, obiectivele nationale de securitate vizeaza inainte de toate „consolidarea capacitatii nationale de aparare meninta sa asigure integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta Romaniei, precum si securitate poporului roman”. La un alt punct figureaza, totusi,”buna functionare a justitiei si asigurarea ordinii de drept” sau „inalturarea deficientelor care afecteaza buna guvernanta, intarirea capacitatii administrative, protejarea procesului decizional fata de influenta si/sau actiuni nelegitime sau netransparente„. Iarasi este de notat tonul aluziv, ostentatia cu care se evita orice trimitere explicita la coruptie.

Din perspectiva politicii externe, obiectivele nationale de securitate urmaresc fara echivoc „consolidarea profilului Romaniei in NATO si Uniunea Europeana, prin contributii atat conceptuale, cat si operationale”, „respectarea principiilor si valorilor fundamentale ale Uniunii Europene”, „consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv in domeniul economic si comercial”, „asigurarea securitatii in regiunea Marii Negre”, etc.

In fine, referintele la coruptie apar doar in doua locuri. La capitolul „Riscuri” la adresa securitatii nationale, intr-unul din puncte se arata: „Neralizarea obiectivelor de dezvoltare ale Romaniei poate fi generata de persistenta dificultatilor economice, proliferarea economiei subterane si a coruptiei, evaziunea fiscala, precaritatea infrastructurii, dar si de factori externi precum perpetuarea decalajelor de dezvoltare la nivelul Uniunii Europene si gradul scazut de rezistenta fata de turulentele majore de pe pietele externe, mai ales pe zona financiar – bancara”.

In fine, la capitolul Vulnerabilitati este indicata, pe ultimul loc, Coruptia: „coruptia vulnerabilizeaza statul, genereaza prejudicii economiei si afecteaza potentialul de dezvoltare a tarii, buna guvernanta, decizia in folosul cetatenilor si comunitatilor, precum si increderea in actul de justitie si in institutiile statului. In plan extern, persistenta coruptiei are impact negativ asupra credibilitatii si imaginii tarii noastre”.

La capitolul „Directii de actiune”, apare o singura referinta la coruptie, in sectiunea „Dimensiunea de informatii, contrainformatii si securitate”. La punctul doi pe aceasta directie de actiune figureaza „identificarea si semnalarea actelor de coruptie”.