Horațius Dumbravă: Dana Gîrbovan a intrat în politică, nu e nimic rău / Discutabilă este însă maniera în care a făcut-o: A pus într-o situație dificilă întreg sistemul de justiție

Maniera în care judecătoarea Dana Gîrbovan a intrat în politică, după acceptarea nominalizării sale pentru funcția de ministru al Justiției, pune „într-o situație dificilă întreg sistemul de justiție, a cărui independența este piatră unghiulară în funcționarea lui și a întregului stat de drept”, consideră judecătorul Horațius Dumbravă, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

„Doamna Gîrbovan a făcut pasul la lumina zilei și a intrat în politică. Așa cum spuneam, nu e nimic rău în lucrul asta. Discutabil însă maniera în care a făcut-o. Nu numai că s-a pus într-o situație dificilă din punct de vedere constituțional și legal, dar a pus într-o situație dificilă întreg sistemul de justiție, a cărui independență este piatra unghiulară în funcționarea lui și a întregului stat de drept, de altfel”, a răspuns Dumbravă, la o întrebare adresată de HotNews.ro.

Acesta a arătat că nominalizarea Danei Gîrbovan de o parte dintr-o structură politică „nu ar trebui să ne surprindă” în condițiile în care aceasta a mai primit propunerea de a fi ministru al Justiției, în 2017, de la premierul Sorin Grindeanu. (n.r. – Acest lucru a fost făcut public chiar de către Dana Gîrbovan, care a declarat la începutul acestui an: „Singura data cand mi s-a propus, tangențial, daca as lua in calcul sa accept sa ocup poziția de ministru al Justitiei a fost de premierul Sorin Grindeanu, in cadrul unei intalniri pe care am avut-o cu acesta pe data de 15 februarie 2017, lucru pe care l-am declinat” – sursa).

Horațius Dumbravă notează că și alți magistrați au făcut acest pas, cum au fost cazurile Monei Pivniceru, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție înainte de a deveni ministru, sau al lui Robert Cazanciuc, care era procuror la Parchetul General.

„Notă comună a celor doi, doamna Pivniceru și domnul Cazanciuc, a fost că ei și-au dat demisia înainte de a fi nominalizați sau ca propunerea de ministru să plece la Cotroceni. Și-au dat demisia din funcțiile de magistrați și din onoare și decență profesională: în acest fel, independența justiției a fost salvată, în sensul că au evitat să o pună în pericol prin nominalizarea lor pentru preluarea portofoliului justiției”, subliniază el.

În opinia fostului președinte al CSM, „trecerea de la declarații, interviuri și comunicate de presă la acțiune decizională este una firească în cazul doamnei Gîrbovan” și „un gest de responsabilitate”, însă „cu condiția ca responsabilitatea gestului să fie asumată pe deplin”.

Dumbravă arată că funcția de ministru al justiției presupune o răspundere politică, așa cum arată Constituția României la art. 109. Iar „întreaga procedură de numire a unui membru al Guvernului are încărcătură politică, fără îndoială. Nu-mi imaginez cum ar putea cineva explica că nominalizarea unei persoane nu ar fi politică, dar funcția pentru care este nominalizată acea persoană este politică. Cu atât mai mult cu cât nominalizarea presupune negocieri între cel propus și șeful partidului politic care-l propune, iar ca lucrurile să fie și mai clare în cazul doamnei Gîrbovan, nominalizarea este supusă aprobării politice în structurile interne de partid”.

Horațius Dumbravă a precizat că se aștepta ca Dana Gîrbovan să-și fi înaintat demisia din funcția de judecător, „cu atât mai mult cu cât de-a lungul timpului a avut accente apăsate în declarații publice pentru astfel de conflicte de interese și incompatibilități între funcția de judecător și alte funcții publice”.

„Și asta în ideea de a nu pune presiune negativă asupra independenței justiției. Înțeleg că nu are vârsta profesională necesară pentru a beneficia de pensia de serviciu, însă într-un caz similar, domnul Cazanciuc, care nici el nu avea vârsta profesională pentru a primi pensia de serviciu, a avut onoarea și demnitatea să demisioneze din funcția de procuror înainte de a fi nominalizat pentru funcția de ministru”, a arătat el.

Judecătorul se declară mirat și de declarația judecătoarei Gîrbovan postată pe Facebook după ce Viorica Dăncilă a anunțat nominalizarea sa: „Am acceptat de principiu propunerea, cu condiția (…) ca Președintele Klaus Iohannis să fie de acord de principiu”.

„Cu alte cuvinte, accept să îmi dau demisia din funcția de judecător – care este incompatibilă cu cea de ministru – doar dacă sunt acceptată de Președintele României. E surprinzător că un om ce aplică în fiecare zi legea să nu realizeze inconsistența logică a afirmației emise. Cum ar putea să sune decretul prezidențial? „Numește de principiu pe doamna Gîrbovan ca ministru al Justiției”? sau ”Președintele României acceptă de principiu nominalizarea judecătorului Gîrbovan dacă acesta își dă demisia”? E o fundătură logică în care singură s-a băgat”, se întreabă Horațius Dumbravă.

Acesta argumentează că „nu există cale de mijloc în astfel de situații: fie accepți pe deplin responsabilitatea gestului tău, că ai intrat la lumina zilei în politică, caz în care-ți prezinți demisia din funcția de judecător, fie refuzi o astfel de oportunitate țînând cont de faptul că toți judecătorii avem datoria să apărăm independența justiției”.

Horatius Dumbravă notează că aceste aspecte nu înseamnă că mandatul de ministru al Danei Gîrbovan, „dacă el va există”, sigur „nu va putea fi onorat cu succes”, mai ales că vine după un mandatul lui Tudorel Toader „în care au fost create mult mai multe dificultăți și probleme de sistem decât au fost rezolvate”.

Printre acestea, Horațius Dumbravă notează:

• dosarele SIPA nici până azi nu și-au găsit rezolvarea, deși acum doi ani ni se spunea cu emfază și satisfacție că a fost creată nu știu ce comisie pentru a inventaria dosarele – ați mai auzit ceva de această comisie și de rezultatele muncii ei?
• anomalia sistemului juridic românesc, cuvânt folosit de altfel de instituțiile europene care analizează funcționarea (și disfuncționalitățile) statului de drept ale statelor membre, reprezentată de Secția specială de anchetare a magistraților;
• infrastructura instanțelor, infrastructură care este una lăsată în nelucrare de ceva vreme și a cărei precaritate este evidentă și alte și alte probleme.

„În plus, urmează raportul MCV în septembrie și, mai ales, noul ministru va avea de discutat cu noua componentă a Comisiei Europene și un nou comisar pentru justiție – să nu ne facem iluzii, lucru care poate fi identificat cu ușurință din prezentarea candidaturii de către noul președinte al Comisiei Europene și din dezbaterile din Parlamentul European pe marginea acestei candidaturi: statul de drept va fi o preocupare majoră a Comisiei Europene. Mă întreb cum se vor împaca declarațiile anterioare accederii la postul politic de ministru, adică critici virulente la adresa instituțiilor europene, cu gestionarea discuțiilor pe marginea statului de drept pe care noul ministru va fi obligat să le aibă cu noul comisar pe justiție”, mai arată fostul președinte al CSM.