Catolicii sărbătoresc Floriile. Procesiunea religioasă, anulată din cauza pandemiei

Credincioşii catolici sărbătoresc, duminică, Floriile, zi care aminteşte de intrarea lui Isus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulţimi de oameni cu ramuri de finic și de măslin. În mod tradiţional, în Duminica Floriilor, Arhiepiscopia Romano-Catolică organiza o procesiune pe străzile Bucureştiului, care anul acesta, pentru a doua oară, nu poate avea loc, din cauza pandemiei, relatează Agerpres.

Cu toate acestea, la îndemnul Papei Francisc, catolicii se pregătesc să celebreze Paştele în condiţii de siguranţă sanitară, în colaborare cu autorităţile, a declarat, preotul Tarciziu Şerban, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.

„Sărbătoarea Floriilor evocă, în esenţă, evenimentul intrării mesianice a lui Isus Cristos în Ierusalim. Înconjurat şi aclamat de apostoli, de ucenici şi de o mare parte a populaţiei ca Mesia Cel Aşteptat, Isus intră în Ierusalim aducând un mesaj de abatere de la calea corupţiei şi abuzurilor şi de convertire la calea respectării Legii lui Dumnezeu. Sărbătoarea Floriilor nu poate fi disociată de cea a Paştelui şi marchează intrarea în pregătirea liturgică pentru Moartea şi Învierea lui Isus a Săptămânii Mari, a explicat preotul.

Intrarea în Ierusalim (Floriile) este sărbătorită în Duminica dinaintea Învieri lui Isus, fiind singurul moment în care a acceptat să fie aclamat ca împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Isus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ”Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’”

Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea.

De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute. Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus. Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc pentru sărbătoarea Învierii.