Foreign Policy: ​​Cum a devenit Suedia ținta trolilor islamiști și ruși

Conducătorii Iranului și Irakului se folosesc de indignarea provocată de arderea Coranului pentru a distrage atenția de la problemele lor interne, în vreme ce Rusia ajută la diseminarea dezinformării.

E demult un lucru bizar să fii o democrație liberală. Te căznești să construiești cu migală o societate care să funcționeze bine, în care guvernul lucrează eficient și cetățenii au drepturi și răspunderi, scrie Foreign Policy

Apoi câțiva indivizi abuzează de acele drepturi în așa fel încât scandalizează mase mari de oameni, pentru ca apoi niște conducători străini care caută să le distragă atenția propriilor cetățeni să pornească o campanie a urii împotriva ta.

E ceea ce a pățit Suedia acum, a cărei solicitare de aderare la NATO a devenit ținta unui conflict odios prin interpuși care nu are nimic de-a face cu NATO, dar are în schimb mare legătură cu autocrați de teapa conducătorului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei. Și din nefericire riscă să fie lovite și alte democrații liberale. De fapt unele au și fost lovite deja.

În 2005, după ce ziarul danez Jyllandsposten a publicat caricaturi cu profetul Muhammad, ambasade daneze și occidentale din afara Europei au fost atacate de protestatari, care au vizat chiar și biserici. Iar în ianuarie 2015 teroriștii islamiști au ucis 12 oameni și au rănit 11 la sediul revistei franceze Charlie Hebdo, care publicase și ea caricaturile.

„Guvernul suedez ar trebui să știe că a susține infractori împotriva lumii islamului e echivalent cu a te așeza în dispozitiv de luptă pentru război”, a declarat Khamenei sâmbăta trecută într-un comunicat, care aduce cu fatwa dată cu mai bine de trei decenii în urmă de predecesorul său împotriva romancierului Salman Rushdie.

S-ar fi putut crede că Khamenei e ocupat să încerce să înțeleagă cum ar putea să se guverneze propria lui țară, dat fiind că femeile și unii bărbați continuă să participe la proteste surprinzător de larg răspândite și tenace împotriva regimului său. Dar nu. În realitate, cei doi provocatori (demagogul de carieră danezo-suedez Rasmus Paludan și un refugiat irakian pe nume Salwan Momika) care au ars Coranul în Suedia i-au oferit lui Khamenei ocazia de a distrage atenția de la problemele lui interne, iar el a profitat cu entuziasm de ea.

„Datoria acelui guvern [suedez] este să-l predea pe făptaș sistemelor judiciare din țări islamice”, a declarat Khamenei. Făptașul la care se referă Khamenei pare a fi Momika, care a ars Coranul la Stockholm luna trecută.

Și guvernul irakian – care se luptă cu nemulțumirea populației provocată de scumpirea alimentelor – pare nerăbdător să deturneze atenția către Suedia. Pe 20 iulie, când se anticipa o nouă incendiere a Coranului de către Momika, o gloată de irakieni a luat cu asalt ambasada Suediei din Bagdad și i-a dat foc. Dar, în loc să-și ceară scuze pentru că e incapabil să protejeze ambasadele străine de pe teritoriul Irakului, guvernul irakian l-a expulzat pe ambasadorul suedez și s-a scris că a revocat permisele de muncă pentru compania suedeză de telecomunicații Ericsson. A fost nevoie ca ambasada să fie evacuată.

Arabia Saudită și Egiptul au protestat. Apoi ministerele de externe iranian și irakian au încercat să determine alte țări musulmane să convoace o reuniune de urgență a Organizației Cooperării Islamice (OIC) pentru a „discuta repercusiunile pentru insultarea Sfântului Coran și confruntarea fenomenului islamofobiei în întreaga lume” – iar OIC a acceptat să o facă. S-a implicat de la Beirut și șeful Hezbollah, Hassan Nasrallah, care a cerut expulzarea ambasadorului suedez din Liban.

N-a mai contat pentru ei că poliția suedeză a interzis în două rânduri proteste la care urma să fie ars Coranul și de fiecare dată interdicția a fost anulată de instanță. (În cele din urmă, la profanarea din iulie a Coranului, tot de către Momika, volumul n-a mai fost ars; a fost în schimb lovit cu piciorul.)

La fel, nu pare să le pese conducătorilor și personalităților străine care incită la furie și violență împotriva Suediei că ei diseminează dezinformări. Poliția suedeză nu se ocupă cu eliberarea de permise pentru arderea Coranului: eliberează doar permise pentru demonstrații, iar locuitorii Suediei au dreptul să se implice în astfel de proteste – spre deosebire de Iran, unde manifestanții sunt bătuți și împușcați de forțele de securitate.

Însă tot oprobriul care e dirijat acum împotriva Suediei nu e vreun accident bazat pe o informare neglijentă – e o campanie organizată de dezinformare.

Numai de la sfârșitul lui iunie până acum, Agenția de Apărare Psihologică a Suediei a identificat peste 1 milion de texte publicate despre Suedia și arderea Coranului – o cifră extraordinară. Agenția a raportat totodată că aceste texte au adesea titluri care acuză incorect Suedia că ar acorda permise pentru arderea Coranului. „Despre aceste gesturi se scrie adesea într-un mod complet eronat, cu obiectivul de a li se face rău Suediei și intereselor suedeze și uneori alături de un apel direct de a se proceda astfel”, a declarat la o conferință de presă din 26 iulie ministrul suedez al apărării civile, Carl-Oskar Bohlin.

Iar campania nu implică doar personalități din Orientul Mijlociu. „Entități susținute de Rusia amplifică în mod activ afirmațiile incorecte care acuză statul suedez că se află în spatele profanării cărților sfinte”, a explicat Bohlin la aceeași conferință, precizând că acuzațiile „sunt formulate cu obiectivul de a provoca dezbinare și de a submina poziția internațională a Suediei”. De fapt, alimentarea campaniei e o modalitate ieftină și eficientă prin care Rusia poate submina NATO și pe partenerii ei. Într-un moment în care atenția globală ar trebui să fie concentrată pe brutalitățile persistente ale Rusiei din Ucraina, este ațâțată furia împotriva Suediei.

Antipatia față de Suedia pe care au dezvoltat-o brusc liderii din Orientul Mijlociu e cu atât mai remarcabilă cu cât Suedia a oferit de-a lungul ultimelor câteva decenii sanctuar pentru zeci de mii de refugiați din regiune. Unii erau dizidenți, dar mulți fugeau pur și simplu de atrocitățile comise de Statul Islamic. De acest refugiu au beneficiat și unii dintre demnitarii care atacă acum Suedia.

În 2019 s-a aflat că ministrul irakian al apărării de la acea dată, Najah al-Shammari, beneficiase anterior de azil în Suedia sub un nume fals, ba ulterior i se acordase și cetățenia suedeză; presa suedeză a scris de asemenea că el ar fi continuat să primească ajutor social de la statul suedez chiar și în timp ce servea drept ministru în Irak. În plus, numai în 2022, Suedia i-a acordat Irakului ajutoare pentru dezvoltare de peste 26 de milioane de dolari.

De fapt, accederea Suediei în NATO – la care Paludan a reacționat printr-o ardere a Coranului menită aparent să-l înfurie pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan și să suscite astfel atenție pe plan global – s-a transformat într-o scenetă în care forțe externe se folosesc de Suedia ca de o țintă facilă. „Regimul iranian e contestat de femei, astfel că a sări pe Suedia e ocazia perfectă pentru Khamenei”, a declarat Magnus Ranstorp, consilier la Centrul de Securitate Societală al Universității de Apărare Suedeze. „E în interesul guvernului iranian și al guvernului irakian, și în interesul lui Erdogan, să toarne gaz pe foc, iar Momika pare să creadă că e în interesul lui să continue să profaneze exemplare de Coran.”

Până în iunie nu se știa prea mult despre acest cetățean irakian care a sosit în Suedia în 2018 și a solicitat azil. O investigație a France24 a stabilit totuși că Momika nu e un solicitant de azil oarecare: în Irak el era membrul unei miliții creștine incluse în rândurile Brigăzilor Imamului Ali, o organizație militantă legată de Iran. De fapt, într-un clip verificat de France24, Momika se autointitulează șef al respectivei miliții. El a părăsit Irakul în urma unei lupte pentru putere cu o altă miliție creștină, a stabilit France24.

Oricare vor fi fiind motivele lui Momika, provocările lui din Suedia le oferă regimurilor din Iran și Irak o ocazie excelentă de a redirecționa frustrările cetățenilor dinspre ele înspre Suedia. Și apoi mai este și Erdogan. „Incendierile Coranului și reacția lui în forță la ele fac din el protectorul islamului”, a declarat Ranstorp.

Furia disproporționată la adresa Suediei nu este decât cel mai nou episod al unei campanii îndelungate împotriva țării, care a explodat la finalul lui 2021 și a fost suspendată de invazia rusă din Ucraina. Campania de dezinformare, prin care s-a răspândit insistent acuzația falsă că serviciile sociale suedeze răpesc copiii familiilor musulmane, a fost cea mai de succes purtată împotriva Suediei în istoria recentă. De fapt a fost atât de convingătoare încât unii locuitori musulmani ai Suediei au ieșit la proteste împotriva așa-ziselor răpiri. (Am publicat un articol pe tema aceasta anul trecut, tot în Foreign Policy.)

„Acea campanie de dezinformare a repornit acum din nou, dar centrată pe o nouă temă care afirmă că Suedia poartă război contra islamului”, a declarat Ranstorp. „Iar unul dintre cei mai activi agenți ai campaniei despre răpiri de copii [Mustafa El-Sharqawy] e activ și în campania actuală. El consideră că principala sa misiune e să-i convingă pe tineri să nu se lase atrași de Occident. Ce vedem aici este o coliziune masivă între valorile occidentale și valorile reprezentate de unele țări din Orientul Mijlociu.” Și, la fel ca vechea campanie, campania mai nouă e diseminată nu doar pe rețelele sociale, ci și de către unele publicații tradiționale din Orientul Mijlociu.

A fi o democrație liberală înseamnă muncă grea și uneori frustrantă, inclusiv în acele momente în care forțe răuvoitoare îți exploatează libertățile, iar tu nu poți face nimic în această privință. Frustrant e și că noua campanie de furie parazitează cererea de aderare la NATO a Suediei, pentru a cărei respingere nu există vreun motiv. Din fericire Erdogan a declarat că în octombrie va trimite cererea parlamentului turc spre ratificare. Dacă-și va încălca cuvântul ori le va crea noi dificultăți Suediei și alianței, aliații din NATO ai Turciei dar și alți parteneri vor conchide că nu se poate avea încredere în el.

Dar necazul Suediei nu se limitează doar la ea. Pur și simplu s-a întâmplat ca țara să fie o țintă convenabilă, iar data viitoare va fi alta. De fapt, pe 24 iulie au avut loc manifestații în Iran și Irak după ce un bărbat a ars un Coran în Danemarca, fapt care a determinat personalul ambasadei daneze din Bagdad să părăsească orașul. Un cerc vicios al urii e alimentat de cei care ard cărți și de cei care contraatacă. E vremea ca democrațiile liberale să-i arate lumii că aceia care denunță acum Suedia profită de pe urma Occidentului atunci când le convine. Ar fi interesant de văzut, de pildă, câți dintre ei cumpără bunuri occidentale de larg consum și câți dintre ei dețin proprietăți în țările vestice despre care afirmă că le urăsc.

Articol de Elisabeth Braw (American Enterprise Institute)

Articol publicat cu sprijinul agenției Rador