Dorințele suicidale verzi ale UE sau De ce se scumpește energia (III)

Mixul energetic al unei țări este analizat din punctul de vedere al tuturor consumurilor de energie (mixul energetic primar) și prin prisma componentei producției de energie electrică.

Nu toate țările Uniunii se aseamănă în privința consumului și producției de energie deoarece au așezare geografică diferită, au resurse diferite, au o istorie economică diferită din care rezultă o industrializare diferită, cu rețele de transport diferite, cu o dezvoltare a localităților diferită rezultată din obiceiuri de viață ale populației.

Geografie diferită

Într-un fel arată mixul electric al unei țări din sud, unde soarele strălucește mai mult și mai puternic, decât al uneia din nord, de aici rezultând posibilitatea diferită de a obține energie fotovoltaică sau termosolară. Știm că în vestul și nordul Europei, pe coastele Atlanticului, Mării Nordului și Mării Baltice, vântul este constant și mai puternic decât în sud, adică pe malurile Mediteranei sau a Mării Negre, de aici rezultând posibilități diferite de a obține energie eoliană. Unele țări au un acces mai bun la apă, altele nu, de aici rezultând o dezvoltare mai mare sau mai slabă a rețelei hidrografice, deci posibilitatea de a obține energie prin hidrocentrale. Încă nu este dezvoltată tehnologia de a obține energie din forța mareelor, dar trebuie luată în considerare și această posibilitate. Este clar că țările care au acces la ocean au această potențială dezvoltare.

Resurse diferite

Polonia și Germania sunt bogate în resurse de cărbune. Norvegia, Suedia, Olanda, Danemarca, Marea Britanie (ieșită din UE) și Germania se află în apropierea rezervelor offshore de petrol și gaze din Marea Nordului. România detine rezerve pe platoul său continental din Marea Neagră dar si resurse onshore. Altele au resurse minerale din care se pot fabrica combustibili nucleari. Altele au resurse geotermale. Alt exemplu: România sau Franța, având terenuri agricole, dispun de agrobiomasă. (Numai Franța face pași în această direcție!)

Istorie economică și industrializare diferite

Occidentul, unde a explodat revoluția industrială, are o economie diferită de est, unde industria s-a dezvoltat mult mai târziu, unde puterea URSS și modelul planificării sovietice și-a pus amprenta. Germania excelează în construcția de mașini, Grecia în turism, Romania în producția agricolă, generand nevoi energetice diferite.

Transport diferit

Rețelele de autostrăzi, de cai ferate, de transport naval sau aerian s-au dezvoltat dupa posibilități, necesități sau așezare geografică. Într-un fel arată consumul energetic al transportului rutier, în alt fel cel pe calea ferată și în alt fel pentr cel naval.

Dezvoltare urbană și stil de viață diferite

O țară cu multe și mari aglomerări urbane are un mix energetic diferit (Germania sau Franța) față de o țară cu un mare procent de locuitori în mediul rural (Romania sau Bulgaria). Numai să ne gândim la posibilitatea de a accesa resursele sau capacitățile de asigurare a energiei termice și este suficient să ne dăm seama că în orașe încălzirea se face într-un fel și la țară altfel. Fiecare țară are infrastructuri de transport a energiei (energie electrică, gaz natural sau produse petroliere) complet diferite. Diferențele dintre necesitățile energetice ale unui muncitor dintr-un oraș industrial diferă fundamental fata de cele ale unui corporatist din capitala sau fata de cele ale unuia care traieste la sat și lucrează în agricultură.

O nouă arhitectură a mixului energetic

Acum un an Comisia Europeană a lansat Green Deal și acum câteva săptămâni l-a apgardat cu FIT for 55. Ce înseamnă asta: că s-a mărit viteza către schimbările impuse de tranziția verde, prin măritea țintelor: în 2030 toate țările trebuie să reducă cu 55% emisiile de gaze de seră (față de 2005). (De aici rezultă că Ministerul Energiei trebuie iar să schimbe Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice – PNIESC – tocmai terminat în aprilie 2021.)

Să ne imaginăm care sunt eforturile Bulgariei, Poloniei sau Germaniei, țări care se bazează mult pe cărbune și gaze și care sunt eforturile Franței, care are peste 70% din producția de energie electrică provenită din nuclear.

Fiecare țară emite în atmosferă mai mult sau mai puțin gaze de seră. Iată diferențele în tabelul mai jos, cu sursă de informație Agentia Europeana a Mediului

Nici nu are rost să comparăm ceea ce emit țările baltice, Cipru, Malta sau chiar România cu ceea ce poluează Germania, Polonia, Italia, Olanda sau Franța. Dar putem să ne uităm la cantitatea de GES pe cap de locuitor, într-un tabel publicat de mine acum trei saptamani, date prelucrate de domnul Nicolae Codreanu, reputat inginer și specialist (pensionar) al industriei energetice românești din Deva. Domnia sa a folosit datele EEA.

Datele sunt sugestive și putem constata că există diferențe extrem de mari între țări, dar pe care Uniunea Europeană nu le tratează diferențiat și la care autoritățile române nu au nici un comentariu. Observăm că România este a doua țară, după Suedia cu cele mai mici emisii per capita din UE.

Cu ce înlocuim cărbunele?

Green Deal ne spune că producția de energie din cărbune va fi diminuată până la închidere în următorii ani. Cărbunele reprezintă aproximativ 17% din mixul energetic electric (acum câțiva ani a fost peste 33%) și aproximativ 18% din mixul primar. Spuneam acum un an că Green Deal sigur va suferi modificări post-pandemie. S-a intamplat cu FIT for 55.

Mixul energetic primar (ce cuprinde toate consumurile energetice: producere de energie electrică, încălzire și transport), pentru 2021, este preconizat să fie bazat în continuare pe combustibili fosili poluanți (67%). Estimarea Comisiei Naționale de Prognoză este:

Mixul electric al consumului din 2020 arata așa:

România închide bucată cu bucată capacitățile de producție pe cărbune. ANRE ne spunea acum un an că acestea erau aproximativ 5000 MW.

Problema este cu ce înlocuim aceste capacități? Cu solar și eolian? Exclus, deoarece regenerabilele nu pot conferi securitate sistemului energetic (electric) național, deoarece sunt intermitente iar eolianul nu este întotdeauna predictibil. Cu importuri? Ar fi o ticăloșie ca să importăm mascat gaz (rusesc) transportat probabil prin Nord Stream și stransformat în energie electrică prin alte țări care-și adaugă taxe, impozite și marja de profit.

Capacitățile pe cărbune sunt extrem de poluante și de costisitoare deoarece emit de două ori mai mult dioxid de carbon, pentru care se plătesc certificate CO2 extrem de scumpe. Despre cum vede UE eliminarea cărbunelui implicit și în Romania găsiți informații aici și aici și mai găsiți aici o analiză a situației capacităților de producție, publicată luna aceasta.

Pentru a rămâne stabil SEN cu ce putem înlocui cărbunele? Cu nuclear sau gaz. Investiția în nuclear durează minim 10 ani, cea în gaz posibil sub 3 ani (și nu ne gândim la Iernut!). Până astăzi nimeni nu și-a prus problema … în afară de mărirea capacității de import.

Hidrogen pentru ce?

Hidrogenul este prezent în toate documentele și materialele UE. Am scris (mai în glumă, mai în serios) câteva articole unde demonstrez că astăzi România nu este pregatită pentru producția, transportul, depozitarea și distribuția hidrogenului (aici, aici și aici). Dar nu este pregătită nici în a-l folosi! Doar reamintesc că încă nu există tehnologii validate pe piață care să transforme industrial hidrogenul în energie.

Cum vom produce energie electrică?

Înțelegem că energia electrică va fi produsă din capaciăți de energie regenerabilă, energie care nu conferă securitate nici în productie și nici în transport, oricâte studii a făcut sau va face Transelectrica.

Cum vom produce energie termică?

Prin absurd admitem că este rezolvată producția și transportul energiei electrice. Cum rezolvăm producția de energie termică? Mai avem câteva SACET-uri care încă mai funcționeaza. Fără gaz (sau cărbune, în cazul Iașului) vor rămâne în frig câteva milioane de oameni!

Cogenerarerea este (momentan) singura soluție cunoscută care poate asigura necesarul de energie termică în marile aglomerări urbane (despre care am scris aici și aici).

Dacă este și cogenerare de înaltă eficiență (cu randamente ce pot fi peste 90%), decarbonarea este făcuta cu succes. Există schema de amendare a celor care emit CO2, dar de ce nu există o schemă de premiere a celor care cu randamente superioare și elimină substanțial emisiile GES? Evident că nu are cine să priceapă, cine să gândească astfel de scheme de ajutor, ci există doar unii care cu litera Green Deal scrisă în mână, dărâmă sistemul de producție de energie electrică și termică.

Exista posibilitatea de hibridizare a SACET-urior, dar (de exemplu) pentru cele peste 565.000 de apartamente din București, astfel de soluții se pot adopta insular, parțial și cu o mică acoperire a necesarului termic.

Unde este energia nucleară?

Este recunoscut faptul că o capacitate energetică cu combustibil nuclear nu are emisii GES. Câteva țări ale Uniunii militează pentru a dezvolta astfel de capacități. Astăzi Bruxelles-ul (pardon, Berlinul) se uită strâmb la o astfel de soluție.

Urmează scumpiri!

În ianuarie am început seria articolelor ce explică scumpirile ce urmează, culminand cel numit „Ministerul Scumpirilor„. Deja sunt atinse valori care să ne înspăimânte. Mai jos am folosit harta prețurilor energiei electrice din Uniune, luată din articolul profesorului Petrișor Peiu care explică (apocaliptic) ceea ce urmează să ni se întâmple la iarnă. Domnia sa nu intră în amănuntele scumpirii energiei termice, de care noi ne vom ocupa într-unul din articolele viitoare.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro