Radu Crăciun: ​Prognoza BNR sau statistica INSSE? Unde e problema?

Declaratiile bancilor centrale legate de evolutiile viitoare ale economiei din tarile respective sunt intotdeauna asteptate cu mare interes, scrie Radu Crăciun pe blogul personal. Evaluarile BNR nu fac exceptie de la aceasta regula.

Departamentele de analiza si modelare economica ale acestor institutii beneficaza de resurse umane si tehnice de varf in scopul anticiparii cu o probabilitatea cat mai mare a evolutiilor economice viitoare. Astfel de evaluari au o importanta critica pentru calibrarea corecta a politicii monetare si atingerea principalului obiectiv, stabilitatea preturilor, cu daune minime pentru economie.

Asta face ca, pentru mediul de afaceri, evaluarile BNR sa aiba relevanta atat din perspectiva evolutiei economiei, dar si din perspectiva asteptarilor privind deciziile viitoare de politica monetara, mai ales a evolutiei dobanzilor. 2022 a inceput cu avertismentele BNR legate de pericolul intrarii economiei in recesiune, ceea ce necesita o crestere prudenta a dobanzilor in lupta contra inflatiei.

Astazi, prognozele analistilor economici in ce priveste cresterea economica in 2022 variaza intre 5 si 7%, adica foarte departe de recesiunea care ingrijora BNR la inceputul anului. Desigur, se poate argumenta ca, in 6 luni, se pot schimba multe si ca pana si prudenta cu care BNR a inceput ciclul de crestere a dobanzilor a lasat intre timp loc unei abordari mai transante, cu salturi mai semnificative.

Dar daca in 6 luni se pot intampla multe, nu este foarte clar cat de multe se pot intampla in 2 saptamani… La inceputul acestei luni, cu prilejul sedintei Consiliului de administratie al BNR pe probleme de politica monetara, comunicatul emis mentiona printre altele: “Cele mai recente date și analize indică o cvasi-stagnare a activității economice atât în trimestrul II, cât și în trimestrul III al anului curent, sub impactul războiului din Ucraina și al sancțiunilor asociate.”

Lucrurile nu sunt atat de usor de transat deoarece si estimarile INSSE ridica anumite semne de intrebare

Dupa doar 2 saptamani, comunicatul INSSE anunta o crestere in trimestrul 2 fata de trimestrul 1 de 2,1% iar fata de trimestrul 2 din 2021 de 5,3%. Astfel de cifre nu sugereaza catusi de putin o “cvasi-stagnare”. Dimpotriva, cresterile din primele doua trimestre ale acestui an sugereaza o crestere economica peste potential, care ar reclama in mod normal o abordare mai agresiva a inflatiei si a cresterii dobanzilor.

Inseamna asta ca BNR are o problema cu calitatea prognozelor pe care le face si, implicit, calitatea deciziilor de politica monetara? Lucrurile nu sunt atat de usor de transat deoarece si estimarile INSSE ridica anumite semne de intrebare. Avand in vedere frecventa trimstriala si intarzierea cu care evolutia PIB este raportata, analistii din bancile comerciale, dar si BNR, utilizeaza modele econometrice bazate pe date cu frecventa ridicata.

Adica modele care au ca date de intrare date economice care sunt raportate lunar, incercand sa monitorizeze astfel evolutia economiei lunar si nu doar trimestrial, asa cum se calculezeaza PIB-ul, si atunci, cu oarecare intarziere. Or toti acesti analisti au declarat ca modelele lor nu anticipau o crestere economica de o asemenes amploare. Aparent, nici modelul BNR utilizat pentru calibrarea politicii monetare nu a anticipat-o si atunci intrebarea este: cum se face ca toate modelele utilizate au dat gres neanticipand raportarile INSSE?

Dilema se cere urgent rezolvata in conditiile in care BNR are nevoie de indicatori credibili pentru lupta sa impotriva inflatiei

Dilema se cere urgent rezolvata in conditiile in care BNR are nevoie de indicatori credibili pentru lupta sa impotriva inflatiei si un model econometric care sa fie cat mai exact. Si, cel mai important, sa nu uite ca are numarul de telefon al INSSE. Caci nu am sa obosesc sa spun ca scaderea inflatiei ar trebui sa fie prioritatea zero, cu atat mai mult cu cat discutiile despre recesiune, iata, par deocamdata lipsite de un fundament solid.

Paul Volcker a fost Presedintele Fed care, in anii ’70 si inceputul anilor ’80, a reusit ca dupa 15 ani de esecuri ale predecesorilor sai sa curmeze inflatia de doua cifre din SUA prin incapatanarea cu care a promovat o crestere agresiva a dobanzii de politica monetara pana la un nivel apropiat de 20%.

Motivatia sa si-a exprimat-o cum nu se poate mai clar: “Inflatia este considerata a fi o cruda, si poate cea mai cruda, taxa deoarece loveste in multe feluri, intr-un mod neplanificat si loveste cel mai rau oamenii care au venituri fixe. Si sunt multe dovezi, in pofida a ce se credea initial, ca ea loveste oamenii saraci mai mult decat pe cei mai instariti, care au mai multa flexibilitate si cai de a se proteja “(…)