Economia României, văzută prin bani: cine are surplus, cine trăiește pe datorie și de ce contează asta

La prima vedere, conturile naționale financiare par un document tehnic, destinat economiștilor. În realitate, ele spun o poveste mult mai simplă și mai importantă: cine economisește în România, cine se împrumută, cine finanțează pe cine – și cât de sănătoasă este economia în ansamblu.

Raportul anual privind Balanța de plăți și poziția investițională internațională publicat vineri de Banca Națională este, în esență, o radiografie a fluxurilor de bani din economie: între firme, bănci, stat, populație și restul lumii

O economie care crește încet și trăiește din consum

În 2024, economia României a crescut cu doar 0,9%, un ritm modest, comparabil cu cel din zona euro. Creșterea nu a venit din investiții sau din exporturi, ci aproape exclusiv din consum.

Salariile mai mari, pensiile recalculte și diversele scheme de sprijin au împins cheltuielile populației în sus. Investițiile, în schimb, au scăzut abrupt (-12%), pe fondul dobânzilor ridicate, al incertitudinii politice și al întârzierilor în atragerea fondurilor europene.

Cu alte cuvinte, România a mâncat mai mult, dar a construit mai puțin.

Firmele: puține investiții, multă prudență

Companiile nefinanciare au ajuns, per ansamblu, într-o poziție fragilă. Sectorul firmelor are un necesar net de finanțare – adică se împrumută mai mult decât economisește – echivalent cu 1,8% din PIB.

Un semnal interesant este însă prudența extremă: firmele au crescut puternic depozitele bancare și plasamentele în titluri de stat, în timp ce investițiile productive au fost amânate. Într-o economie nesigură, cash-ul și statul au devenit refugiul.

Gradul de îndatorare al firmelor rămâne relativ redus (29% din PIB), dar creșterea creditelor comerciale între companii sugerează tensiuni de lichiditate și neîncredere.

Băncile și sistemul financiar: stabile, dar tot mai legate de stat

Sectorul financiar a continuat să crească și a atins un maxim istoric al activelor. Băncile rămân principalul canal prin care circulă banii în economie, iar sistemul este solid.

Totuși, se vede clar o apropiere tot mai mare între bănci și stat. O parte tot mai mare din activele bancare sunt titluri de stat. Pentru bănci, acestea sunt sigure și profitabile. Pentru economie, însă, asta înseamnă mai puțini bani direcționați spre investiții private.

Este un echilibru delicat: stabilitate financiară, dar risc de „lene investițională”.

Populația: marele creditor tăcut al economiei

Poate cea mai importantă concluzie a raportului este rolul gospodăriilor. Populația este principalul creditor net al economiei românești.

Românii economisesc masiv: depozitele populației reprezintă peste 40% din totalul depozitelor din bănci. În același timp, datoria gospodăriilor rămâne moderată, iar riscul valutar este limitat, pentru că majoritatea creditelor sunt în lei.

Pe termen lung, însă, apare o întrebare incomodă: unde se duc acești bani economisiți? În mare parte, în finanțarea statului, nu a economiei productive.

Statul: marele consumator de bani

Administrația publică este cel mai mare „aspirator” de resurse din economie. În 2024, deficitul bugetar a urcat la 9,3% din PIB, un nivel apropiat de cel din anul crizei financiare globale.

Statul cheltuiește mult mai mult decât încasează, iar diferența este acoperită din împrumuturi – interne și externe. Practic, economiile populației și ale băncilor ajung, într-o formă sau alta, să finanțeze deficitul public.

Restul lumii: România rămâne dependentă de capital extern

O altă constantă este dependența de finanțarea externă. „Restul lumii” rămâne unul dintre cei mai mari creditori ai economiei românești. Deficitul comercial și cel bugetar se traduc, în final, prin nevoia continuă de bani din afară.

De ce contează toate acestea

Conturile financiare nu sunt doar statistici. Ele arată structura de rezistență a economiei.

România are o populație care economisește, bănci stabile, firme prudente, dar și un stat foarte îndatorat și investiții slabe.

Pe termen scurt, sistemul rezistă. Pe termen lung, însă, întrebarea-cheie rămâne:cum transformi economisirea în investiții și consumul în creștere durabilă? Aceasta este, de fapt, miza reală a cifrelor din raportul BNR