9-11 martie / Fericiri de weekend: Manifestul Cesereanu, Fotbal infinit de Porumboiu, licitatie de moneda si timbre de la 1700 incoace
Citesc:Scrisoare catre un prieten si inapoi catre tara– un manifest (PARTEA INTAI) de Ruxandra Cesereanu. Vad: Fotbal Infinit de Corneliu Porumboiu. Licitez: Denga din 1736 si Timbre China din 1898. Ascult: muzicutistul Marcian Petrescu. Mananc: Bors cu urzici. Beau: Flamboyant din 2013. Tu ce faci in weekendul asta?
„depresia personală se face portal pentru depresia de țară în vremurile
în care femei oficiale se coafează ca niște cratițe,
iar bărbații oficiali au încă miros de cal în gură.”
Asta-i frament din Manifest. Vedeti cum este Ruxandra Cesereanu.E dura, fara rest. Si favorite imi sunt cartile ei „Imaginarul violent al romanilor” si radiografiile Romaniei inghesuite, curte a miracolelor. Mintea misto se simte. Culta, exigenta, predispusa spre joc. Fie in numirea bolesnitelor sociale romanesti, fie in creatia propriu-zisa, cu sinele sau in lucru cu proprii studenti. Ca sa gandesti un pic iti prezentam, in EXCLUSIVITATE pentru Perspektiva, partea intai a creatiei „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară – un manifest”.
Iată:
Scrisoare către un prieten și înapoi către țară – un manifest –
șoptește-mi pe chat cum mai ești în timp ce țara se duce de râpă!
îți amintești cum Dumnezeu îl întreabă pe Hristos,
într-una din evangheliile imposibile,
dacă i-a vestit pe cei adormiți?
țara e ca o jupuitură acum,
dar dincolo de piele nu se mai vede carnea, ci un drapel găurit
care miroase a vechi și bătrân.
tu ești captiv în oasele tale craniene
iar țara stă lângă noi ca un cățel părăsit.
depresia personală și depresia de țară sunt niște azilante
pe o bancă, în poarta casei, sub un cireș jerpelit,
în vreme ce pe drum trec camioane și autobuze prăfuite,
pe geamurile lor un copil călător a scris cu arătătorul
mami te iubesc tati mi-e dor de tine.
depresia de țară se poate preschimba oricând în depresie personală,
mr. hyde are o șapcă de proletar sau e un căpcăun cu buze din fibre de sticlă.
deci i-ai vestit pe cei adormiți așa cum scrie într-o evanghelie interzisă? sau țara noastră e chiar substanța
din care somnul cleios își confecționează notele muzicale?
nu e nevoie de erotism ca să scrii o poezie patriotică,
nici de conjurați cu perciuni ori de spectatori indignați,
nu e nevoie de armătură ca să dărâmi un zid de gelatină,
când țara e imperfectă și casele pentru autiști se desființează.
asta-i șoptește hydess lui mr. hyde, lângă oasele craniene ale unui popor. misionarii ne salută prin mailuri în numele lui Iisus,
din toate colțurile pământului,
ca să ne preschimbăm în slujitori vestiți
dacă izbutim să spargem pușculițele ascunse în gânduri.
de după geam, țara se vede ușoară ca fulgul în iarna cu miros de plăcintă.
să-ți povestesc acum o scenă dintr-o duminică printre blocuri.
un porumbel cu chips în clonț dintr-o pungă spartă,
botinele murdare ale unei fete în drum spre biserică,
un automobil care claxonează
fiindcă o bătrână trece prea încet strada.
peste drum, un magazin cu haine second-hand
de care stau lipiți cerșetorii-copii,
cu câte o crenguță de vâsc pusă peste căciulă.
farmacia e deschisă și-n ziua de odihnă,
oamenii-s viermișori bolnavi mai toată viața lor.
polițiștii stau la troița de lemn a morților din decembrie ’89, țiganii fug după credincioși când aceștia aprind lumânările, tabla e arsă de la afumătura rugăciunilor
și va fi arsă ani întregi de-acum înainte.
vin vărsat în butelii de plastic pentru săracii din cartierul Mănăștur, jumătăți tăiate de coca cola și resturi de covrigi sfărâmați pe jos, rufele s-au făcut iceberg în balcoanele ermetice.
asta e rapsodia română de-acum, slujitori ai Domnului!
și iată cum depresia personală se face portal pentru depresia de țară în vremurile în care femei oficiale se coafează ca niște cratițe,
iar bărbații oficiali au încă miros de cal în gură.
regretul celor mahmuri dis-de-dimineață:
chefuitorii s-au dus, nu mai sunt taxiuri, nici trăsuri.
sare și zahăr, ulei și mezeluri depozitate printre acarieni
în cele cincizeci de zile de post.
de Crăciun ne-am luat rația de libertate.
pensionarii se miră ca sugarii cu degetul în gură,
când branula e montată suav de către infirmieri: dar viețișoara pentru cei curați unde s-a ascuns? pregătim instalațiile, mașinăriile și aminoacizii pentru ferma leproșilor.
cântarea mea electronică nu va putea vindeca prea mult,
dar măcar va implora particulele supranaturale să se întrupeze.
în sălile de așteptare se măsoară diametrul de țară,
apoi lungimea și lățimea unor boli în care țara nu mai există.
o axă psihedelică pentru sufletul nostru lipsit de înălțare deocamdată, o simplă desfacere din craniu și din inerția antropomorfozei. navetiștii între orașele de graniță știu ce e limita,
iar cei aflați la granița propriei lor tigve cunosc preabine falia.
în mijlocul patriei, provincialii au inima pusă la bătaie,
zărind pigmenți stelari printre vârtejuri de pixeli.
pagode politice cu bodyguarzi gușați,
clădiri cu birouri înfășate în sfori și curățate cu mănuși de menaj,
aici trăiesc purtătorii de seifuri, înglobații în puterea hârtiilor, gheișele congreselor deghizate în diriguitoare de oraș,
legislatorii macho înfricați de coitus interruptus,
simandicoșii congreselor și limbarnicii de pe marginea lor,
frizerii parlamentari cu bacalaureatul plumbuit.
adrenalina e întotdeauna pompată prin verdicte și erzațuri.
în partea cealaltă a orașelor, agora cu mucaliți,
născocitorii iscodiți purtând insigne
pe care sunt desenate degetele dreptății de la mâna dreaptă.
și iată chemarea împărtășaniei dintotdeauna: veniți în lumină! vertij de țară sau vertij privat,
cei părăsiți cu disperarea desenată între sprâncene,
impozitele strânse într-un sac de rafie aruncat în container, morișca demagogilor mirosind a detergent de vase,
scrijelitori pe basilici despre schimbarea la față,
guvernul se cațără pe un alt guvern care se cațără pe un alt guvern, roșu, galben și dezastru,
ruleta rusească, matrioșka, principiul dominoului tras la indigo. omofagia e scrisă în constituția de laborator.
GRATIA PLENA.
caricaturi ale muritorilor lipite pe dughene,
la televizor se anunță galvanizarea penitenciarelor
și reprimarea născătoarelor.
visăm patriarhi cufundați în vegetație,
o câmpie cu panouri solare pentru vizitatorii altor lumi, apoi ne trezim într-o peșteră cu levitația interzisă.
în staza ei digitală țara e xeroxată
ca un certificat dublu, de naștere și de moarte.
În teritoriul neghiobilor,
mai știi ce e aceea o carte dreaptă,
îți mai aduci aminte de vreun hrisov ori de enluminuri?
pace vouă, morții noștri.
Partea a doua a manifestului Ruxandrei Cesereanu va fi Fericirea weekendului viitor. Ca sa ai la ce gandi. Pe mine m-a lovit Manifestul. Pe tine? rece?
9 MARTIE Pe ecrane in toata Tara: Fotbal Infinit de Porumboiu
Filmul e o calatorie in mintea unui om. Porumboiu face in felul urmator: il lasa pe un om sa-si spuna teoria. Si-ti tranfera tie, public, intrebarea: dece nu, in definitiv? Un sef de Prefectura are un vis de copil: sa schimbe regulile fotbalului. Crede ca un teren fara colturi duce la un fotbal cu mult mai dinamic. Cerceteaza de ani de zile povestea. Nu numai teoria lui te lasa paf, ci si rabdarea lui Porumboiu de a-l asculta. Filmul nu omoara omului visul. Nu da cu tarnacopul. Si intri in clenciul dintre cei doi si te-ntrebi, ce-a fost asta? Vorba lui Porumboiu, adica a lui Kierkegaard studiind ironia lui Platon: a fost sau n-a fost?
SIBIUL are Oidip. Regia si scenariul lui Silviu Purcărete.
Constantin Chiriac in rol principal. Rupere. Eterna poveste. Limite, iubire, viata ta – cotet de gaini.
Sambata 10 martie
Canta la muzicuta. Este muzicutist.
Marcian Petrescueste cel mai valoros muzicutist din Romania. A reinterpretat Elton John şi Peter Green, sau Paul Rodgers şi Jim Payne. Si isi lanseaza “Drifting Blues”, pe 10 martie, ora 21.00, la Clubul Taranului din Bucuresti.
Spring Yoga Festival 2018/Palatul Universul Bucuresti
Poti alege. Ce-ti trebuie? “Reenergizare, remodelare a corpului, postură corectă, reafirmare a puterii interioare, relaxare completă sunt doar cateva dintre efectele și stările cu care te vom rasfața pe parcursul claselor.”
”Nunta lui Figaro”, la Opera Nationala Iasi
In fapt, 4 personaje in cautarea dragostei. Un conte casatorit si plictisit, o nevasta, un barbier, o subreta. Vremuri de libertinism. Ce crezi ca se intampla? Tanjirea contelui dupa subreta se stinge, prins cu mata in sac. Iar barbierul ramane cu dragostea de nasul lui: subreta, nu? Dar totul e-n ritm de Mozart. Un nebun.
Duminica 11 Martie
Zi de licitatii pentru mine. Macar sa fie al meu un Denga din 1736. Si un timbru Coiling Dragon-China, London Printing, 1898-1912
Si cum licitez chestii din anii aia, uite, m-as imbraca asa, romaneste, ca la 1800: cu o lunga tunica, pun centura din sal de India, am caciula inalta cu fund alb (ca pentru un principe. Barba mi-e lunga si mi-o pieptan cu o lenta demnitate. Fumez ciubuc batut in nestemate. Ma-mbrac ca la 1800 si musai am noroc la un timbru cu dragon incolacit , ori la un banut.
INTERVIURILE HotNews.ro