Social media și copilăria ta digitală. Imiți ca maimuța, te expandezi ca broasca / VIDEOinterviu Caius Dobrescu pentru Cabinetul de Perspektive

Caius Dobrescu o spune deschis: ești copilul mamei tale, social media. Imiți ca maimuțele, te expandezi ca broasca lui La Fontaine. N-ai direcție, tragi în toate părțile și provoci haosul vieții tale. Aha, propriul haos te înghite. Rezultat: într-un acvariu în care totul e de vânzare, prețul tău e tot mai mic. Te dai gladiator? Ești marfă. În final, Caius este optimist: cândva te vei maturiza. Despre asta a fost LIVE-ul de pe Facebook/Perspektiva de miercurea trecută. Pentru LIVE Click aici. Ca să citești stenograma discuției dă scroll încetișor, ca să înțelegi ceva.

Uite, social media, nu? Social media te-a născut. Ești Mare, fratele meu! Ai uitat de mama și de tata, de instanțe morale, de justiție. Ești utilizator, erou, dar mai ales victimă. Cum victimă? Te bagi cu capul înainte, deși habar n-ai despre ce vorbești, furi modele doar pentru că ele au notorietate. Naști haos, etalezi instincte, avataruri duium, lipsă de conștiință, frustrări, etc. Tu! Tu! Tu! Ai discernământ? Copil mai ești în 2019.

La ora asta pe unde zici că ești? Uite, am realizat un dialog-GPS cu Caius Dobrescu ca să-nțelegi și tu mai bine pe unde te-ai rătăcit în mediul virtual, cam departe de realitate.

Imitația ca maimuța

Caius spune că trâim într-un instinct maimuțăresc. Imităm. Nu e de rău. “Dacă vrei să fii tu însuți, imită!”, zicea Ezra Pound. Caius însă adaugă: Depinde mult pe cine imiți. Imiți, imiți și-ncepi să crezi că opiniile celorlalți sunt ale tale. Vai și amar dup-aia. Hai, verifică: chiar crezi în ce spui?

Ce se-ntâmplă când o Idee intră într-o minte nepregătită?

Momentul ăsta în social media este precum cel trăit pe vremuri de negrii din America proaspăt eliberați din sclavie și ajunși muritori de foame. Habar n-au ce-i cu libertatea. Liber, dar nu știu cum să fac rost de mâncare. Sau ca țăranii români împroprietăriți, lipsiți de orice experiență de administrare și ușor de păcălit. De-au rămas mai săraci decât au fost la stăpân. Verifică-te: Ai libertatea, dar ești pregătit pentru ea?

Beția libertății n-are vârstă sau IQ

E valabilă și pentru copii și pentru analfabeți, cât și pentru cei cu IQ-ul ridicat. Nu scapi. Se dilată egoul pentru că mediile virtuale n-au limite. Te poți expanda fără limite. Ți se dilată egoul cât universul, se umflă ca broasca lui La Fontaine.

CLICK să vezi ce pățești de te faci din broască bou

Umflat ca o broască cum să te mai controlezi, ești prea mare ca să mai gândești?

“Pui botul”. Shopping, bazaconii, de ce nu, masterate-doctorate copy-paste. Ți se pare că ești cel mai tare. Te umpli de respect. Și dai cu lumea de pământ.

Mișto e cum spune Caius:

Și nu știi unde dai și unde lumea crapă. Cum te interpretează alții. Cine te prinde cu minciuna. Și te faci de râs. Noroc că nimic nu durează. Batjocura, morala.

Un alt motor al comportamentului tău: frustrarea. Ești fragil. Tu ești copil.

Sunt frustrările istorice. Generația celor ce-au trăit pe vremea lui Ceaușescu, generațiile de după Revoluție care se consideră nedreptățite, trăind în condiții economice crude. E frustrarea corporatistă, a omului încătușat în reguli ce nu-l reprezintă. Este frustrarea tinerilor față de lumea construită strâmb de către vârstnici. Oho, câte frustrări!

Nici limba pe care o folosești nu te-ajută. Ți-e străină

Limba în care te conversezi, în care-l scuipi pe Celălalt n-ajunge să se coacă, să ajungă la inima, la creierul tău. Fugi /te retragi într-o păsăreasca internațională conceptuală, crezând că ești eficient. Într-o politicalcorectnes fără noimă. Eficientă pentru a speria copiii ca tine.

Dar nu-s doar frustrările, nu-i doar limba. Este presiunea zilnică

Arunci vreodată telefonul ăla din mână și stai cu ochii în tavan și-ți spui: sunt depășit de ceea ce mi se întâmplă? Nu. Cauți mereu compasiune, un maimuțoi-broscoi de „prieten” de pe Facebook mereu va fi generos.

America lui Trump

Este cea “White trash” – vechea industrie. America este în noua eră digitală? Iată nu-i așa. Oamenii? Frustrările au ieșit din peșteră și au atacat.

În România lui 1907 a fost poate la fel. După ani de modernizare pe care le admirăm și acum, iată că o categorie de populație gândea altfel. Ei se simțeau pe dinafară și s-au descărcat cu toporul. Asta a făcut și lumea lui Trump, nu? Doar că nu cu toporul.

Fața întunecată a democrației:

“Fiecare e la fel de îndreptățit ca celălalt, nu?” Ori asta duce la cacofonie de opinii. Ce iese de aici e haos. Și te aperi violent.

Violența simbolică = a da în cap cu simbolurile, cu like-ul și hate-ul, nu cu măciuca. A scoate violența din lumea reală. A te descărca de draci într-o lume securizată. Amintește de gladiatorii care si umfla muschii.

Caius Dobrescu crede că violența simbolică și românească, instinctele eviscerate și românești țin de marginalitatea noastră. În Centru sunt înnoirile, la margine se adună rupturile sociale. Azi ai toată libertatea de a fi în centru, dar ai bariera limbii, bariera economică. Foarte mulți cred că știu engleză, din seriale, ori o limbă nu e de fandoseală, important e să gândești să simți într-o limbă. Ești Buricul lumii, tu, în România? Hehe, dar mișcarea tinerilor către Vest? Muncă, studii? Dacă n-ar exista discrepanțe, de ce ar mai pleca?

Lucrurile se mișcă dar în toate direcțiile.

Avansăm în toate direcțiile deodată. Strident, isteric. E nevoie de o solidaritate cu ceilalți, frustrații sistemului.

Tu, frustrat, cum te solidarizezi?

Și am rămas singur după ce am încheiat dialogul cu Caius Dobrescu. El era optimist. Credea că tu vei trece prin experiențe până când te vei maturiza. Bine, era și ironic: maturitatea asta să nu vină după ce Pământul își alungă ființa umană de pe suprafața ei. El nu-nghite astfel de bazaconii, dar vezi, vine teoria peste tine și-ți pierde timpul vieții. El vrea să fie un om Vertical pe acest Pământ rotund.

Stând singur mă gândeam și eu în firea mea.

Gură cască pe Realitatea Virtuală. Vânător de Exclusivități, oferte, admirând alți maimuțoi.

Admir, invidiez, urăsc. Dar în timpul acesta cafeaua de la stația de cofeină s-a scumpit. Porcul bunicilor mei mi-a fost incinerat. Covrigul de la un leu s-a făcut un leu jumătate. Ieri, pe stradă, un eliberat compensatoriu era beat și urla că vrea femei. Puiul plin de hormoni și ăla a luat-o razna ca preț. Unii sunt vedete, dau virale că banii nu-s siguri la bănci. Uberul si Glovo devin lux. Cine mi-a scumpit, domle, viața? Cine mi-a băgat, domle, salariul la apă? Mai țin banii la bancă? Ce curaj pe pușcăriașul ăla, mamă!

Caius Dobrescu este profesor la Litere – București.

LIVE-ul de pe Facebook Perspektiva – CLICK AICI

CLICK pentru CV

Specialist în: studiul interdisciplinar al violenţei simbolice; mişcări sociale şi intelectuale alternative, naţionalismul est-european şi balcanic; originile culturale ale terorismului şi ale ideologiilor teroriste.