„Cum e oare viața de zi cu zi a unui tânăr din rural care a eșuat atunci când s-a dus la muncă în străinătate?” Sociologi şi profesori fac portretul tânărului alegător AUR
Rezultatele sondajului IRES care arată că AUR ar lua cele mai multe voturi de la tinerii cu vârsta între 18-35 de ani au generat reacţii imediate din partea liderilor politici şi o întrebare care preocupă pe fiecare: cine sunt tinerii care ar vota partidul lui George Simion? La solicitarea HotNews.ro, patru sociologi români încearcă să contureze un portret.
În sondajul comandat de inițiativa nonpartizană „Tinerii votează” şi realizat de IRES, AUR are în jur de 15% intenție de vot în segmentul de vârstă 18-35, conform surselor HotNews.ro. Potrivit cercetării, tinerii spun că 58% se vor duce „cu siguranță” la vot și 25% „cel mai probabil” vor participa la alegerile din acest an.
„Nu este o surpriză”, a spusGeorge Simion, iar reprezentanţii PNL şi PSD au recunoscut că şi ei au observat o tendință de „îndreptare a tinerilor spre AUR”şi au identificat o posibilă cauză: TikTok.
Reacţia publică a fost virulentă. În mesajele transmise de cititori către redacţie, caracterizarea electoratului tânăr al AUR a trecut rapid de la „tineri naivi şi idealişti”, la „Analfabeţi funcţionali care citesc doar subtitrări pe TikTok”.
Cum arată, de fapt, electoratul tânăr al AUR? Unde locuieşte, ce educaţie şi ce statut social are, care sunt valorile, principiile şi credinţele l-au îndreptat către partidul lui George Simion?
HotNews.ro a adresat aceste întrebări sociologului Barbu Mateescu şi profesorilor universitari Mihai S. Rusu (Universitarea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane), Claudiu Tufiş (Universiatea din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Politice) şi Dan Petre (Școala Națională de Studii Politice și Administrative – SNSPA).
„Tineri furioşi care şi-au pierdut speranţa”
Sociologul Barbu Mateescu, rezident în Cluj-Napoca, spune că tinerii predispuşi să voteze AUR locuiesc mai degrabă în oraşe mici sau în mediul rural şi face o comparaţie între oportunităţile acestora şi cele ale tinerilor din localităţile centre regionale ale României:
„În 2019 și 2020, existau două partide care dominau în rândul tinerilor de 18-30 de ani: USR PLUS și PNL. Foarte atrăgătoare pentru tinerii cu studii superioare sau studenți, dar nu numai. La vremea respectivă, aceste partide erau modul prin care tinerii puteau să-și exprime o intenție de vot diferită de ceea ce vedeau în jur, în societate. Se întâmpla în Vechiul Regat, când PSD domina, părinții erau cu PSD, administrația locală era cu PSD. Votul antisistem nu e singura explicație, dar eu cred că trebuieluată în calcul. Ideea că eu sunt altfel decât cei din generațiile mai vârstnice, altfel decât societatea la care mă uit în jur și de aceea votez forțe care sunt cumva contrare.
Votul e o afirmație puternică. Cred că el exprimă în primul rând neîncredere, dar și o penalizare a măsurilor unor guvernări care nu i-a pus în prim plan. AUR ocupă locul unu, dar, din faptul că deține voturile a 15% din tineri, asta înseamnă că alte partide sunt și mai jos. Deci vorbim de o pierdere mare de viteză și pentru USR PLUS, și pentru PNL. Cred, totuși, că situația e foarte amestecată, pentru că nu există un partid care să fie vocea tinerilor. AUR e pe locul 1 ca la canotaj, adică milimetric în fața altor partide.
Mai sunt, evident, și niște factori adiționali. Suntem într-o societate în care accesul la locuri de muncă pentru tineri, accesul la locuințe, accesul la o viață satisfăcătoare e foarte inegal. De aceea, veți vedea că Alianța Dreapta Unită nu a dispărut deloc în rândul tinerilor. Dar sunt și tineri care și-au pierdut speranța și sunt destul de furioși. Iar asta ajută AUR foarte mult și dăunează tuturor celorlalte partide.
„Cum e oare viața de zi cu zi a unui tânăr din rural care a eșuat atunci când s-a dus la muncă în străinătate și a trebuit să se întoarcă în România?”
Atunci când vedem tineri care se identifică sau îl admiră pe Simion, trebuie să ne gândim și la conjunctura în care aceștia se află. Cum e oare viața de zi cu zi a unui tânăr din mediul rural care a eșuat atunci când s-a dus la muncă în străinătate și a trebuit să se întoarcă în România? Care este starea lui psihologică? Or, ea este la planete distanță față de cea a unui tânăr din centrul Clujului sau al Timișoarei, care este la primul loc de muncă și face 1.500/2.000 de euro pe lună dacă are noroc să fie într-un domeniu mai bine plătit. Diferența dintre ei este exact aceeași ca cea dintre acel tânăr din mediul rural și un tânăr din New-York.
Așa că găsim votanți AUR printre tinerii din zonele mai puțin prospere ale României, din orașele mici, rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării, la tinerii foarte afectați de inflație, deci care au venituri mici, la cei care nu au prea multe perspective, deci care lucrează în locuri de muncă prost plătite. Și, da, cred că există o diferență și din punct de vedere al educației formale. Pentru că Simion și Șoșoacă nu reprezintă neapărat vocea celor cu studii superioare, pur şi simplu, nu vorbesc pe limba lor.
Majoritatea votanților AUR, din punct de vedere demografic, nu se află în rândul tinerilor, ci în rândul categoriilor de vârstă un pic mai înaintate, care sunt mult mai încărcate cu pestimismul și cu nostalgia pentru când erau tineri, adică pentru comunism”.
„AUR a reușit să își promoveze ideologia în special prin aceste mijloace de comunicare la care au acces cu precădere tinerii”
Profesorul Mihai S. Rusu, care predă sociologie la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, pune ascensiunea AUR pe seama clarităţii mesajului pe care îl promovează, a mobilizării de activului de partid şi a dezamăgirii din societate privind politicienii mainstream:
„Eu cred că AUR a devenit un fel de baubau politic de care partidele mainstream care formează o coaliție contra naturii din punct de vedere ideologic se folosesc pentru a-și repara credibilitatea. O credibilitate care a fost complet perimată nu doar de modalitatea în care aceste partide s-au aliat împotriva propriilor doctrine ideologice, ci și de practica politicii de guvernare. Acest pericol al unei ascensiuni fulminante a AUR – cât se poate de real, fără îndoială – este totodată speculat electoral de către alianța PSD-PNL cu scopul de a se defini ca o alianță de partide respectabile, cu orientare europenistă, occidentală. Cu adevărat spectaculos este faptul că AUR se situează pe primul loc în preferințele tinerilor, dar și lucrul acesta eu zic că e ușor de explicat.
Istoric vorbind, tinerii nu votează cu PSD, care are un electorat mult mai îmbătrânit. Și atunci, odată cu decredibilizarea PNL și a USR, singura opțiune rămâne AUR. Desigur, explicația vehiculată până acum, votul antisistem, este reducționistă. Eu aș spune că avem aici de-a face cu o matrice cauzală mai complexă, în rândul căreia aș evidenția trei factori.
În primul rând, e vorba de această deziluzie față de partidele mainstream. Adică, aș explica ascensiunea AUR ca fiind un simptom al eșecului lamentabil al partidelor tradiționale de a asigura bunăstare socială și al dezvrăjirii tinerilor, în special, față de promisiunile aproape mesianice cu care a venit USR ca partid progresist, neoliberal. Deci, asta ar fi componenta de vot antisistem.
În al doilea rând, faptul că AUR este partidul cel mai asumat ideologic. Este partidul care insistă în mod explicit pe anumite valori politice de la care se revendică și pe care și le asumă: familie, patrie, credință, libertate. Și face acest lucru într-o manieră coerentă, în comparație cu alte partide care sunt mult mai puțin asumate ideologic. Mai ales în comparație cu USR, care se dezice, se delimitează de ideologie, în care vede ceva mai degrabă rău. În schimb, AUR este nu doar un partid ideologic, ci aș spune că este chiar axiologic, adică se definește prin această serie de valori. Valori conservatoare, valori tradiționale, dar pe care partidul și le asumă în mod explicit, ceea ce îl diferențiază de celelalte partide.
În al treilea rând, aș sublinia faptul că, spre deosebire de toate celelalte partide, AUR de dovadă de o mobilizare exemplară și de o prezență în societate mult mai vizibilă decât a celorlalte partide. AUR a reușit să își promoveze ideologia în special prin aceste mijloace de comunicare la care au acces cu precădere tinerii. Ceea ce arată că este un partid care exprimă un fel de modernism reacționar, adică îmbrățișează toate aceste platforme de comunicare digitale, moderne, dar o face pentru a promova niște valori extrem de conservatoare și o viziune tradițională asupra asupra vieții și asupra lumii sociale.
„Găsesc în discursul AUR o viziune salvatoare”
Sub nicio formă nu aș dezvolta un profil monolitic al acestui al acestui segment din populație, al tinerilor care ar avea preferințe pentru AUR. Pentru că, de fapt, AUR nu face decât să capteze o mare parte din frustrările socio-economice și din deziluziile tinerilor cu privire la modul de guvernare propus de PSD-PNL. AUR se definește și ca un partid idealist, un partid care promovează niște valori fundamentale. Apoi, vine și cu această credibilitate pe care i-o faptul că, până în momentul de față, nu a fost parte din puterea aflată la guvernare.
Sigur, avem de-a face cu o categorie a tinerilor care sunt în bună măsură excluși social-economic de pe piața forței de muncă, și atunci găsesc în acest discurs AUR un fel de viziune salvatoare cu privire la națiune, la orgoliu național, la apartenență, la soluții practice de intervenție pentru a corecta piața socială. Alegerea lor e determinată și de factori educaționali, care țin de cunoașterea istoriei și de cultura politică. Pentru că AUR, chiar dacă încearcă să își mistifice legăturile cu Mișcarea Legionară, cu Noua Dreaptă, cu toate aceste organizații care celebrează trecutul fascist interbelic, acestea sunt străvezii, ele există. Trebuie doar să ne uităm la discurs, la practici politice, chiar la analogiile care pot fi făcute între traseul biografic, să zicem, ai lui George Simion cu cel al lui Corneliu Zelea Codreanu. Dar sunt și elemente idealiste care exercită un efect de seducție asupra multor tineri deziluzionați de modul în care funcționează politica în societatea românească contemporană. De multe ori, cele două dimensiuni formează o dialectică, adică ele interacționează și se potențează”.
„Tinerii sunt cumva într-o situaţie fără ieşire şi nu văd un viitor în România”
Profesorul Claudiu Tufiş, specialist în cultură politică, mișcări sociale şi studii electorale şi profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, a remarcat că participarea politică a scăzut în rândul studenţilor săi. Pentru el, e încă o dovadă că partidele politice au pierdut contactul cu tinerii, care acum văd în AUR o soluţie validă:
„Am citit raportul și chiar l-am discutat cu studenții mei. Cred că răspunsul tinerilor la această întrebare este legat de faptul că partidele clasice nu îi bagă seamă sub nicio formă. Nu există nimic în discursul PSD, al liberalilor sau al USR care să fie adresat tinerilor. Tinerilor obișnuiți, nu doar celor educați și cu studii superioare.
Dar chiar și în rândul studenților, am următorul exemplu: în urmă cu 8-10 ani, aveam la fiecare curs cam jumătate dintre studenți implicați politic, indiferent că erau membri sau susținători de partid. Nu mai este cazul acum. Dintr-o grupă de 40 de studenți, doar 3 mi-au spus că sunt implicați politic.
Partidele au pierdut contactul chiar și la nivelul studenților. Ori de câte ori discut cu studenții mei despre politică, despre partide și despre funcția lor de reprezentare, ei îmi spun că nu se simt deloc reprezentanți. Văd în partide doar o elită care își vede de propriile interese și care recurge la votanți și la masa membrilor de partid doar când au nevoie de ei în campania electorală.
E vorba de tineri între 18 și 35 de ani care, potrivit cercetării, indică, printre problemele principale, lipsa unor locuri de muncă, probleme financiare, inflație și droguri. Partea cea mai interesantă din sondajul IRES este însă cea legată de intenția de a pleca din țară: doar o treime au spus că nu s-au gândit niciodată să plece din țară. Or, e clar, dacă puneam în calcul și răspunsurile care arată doar 10% încredere în instituțiile politice, dacă avem în vedere și mențiunea calității slabe a educației ca una dintre principalele probleme, toate lucrurile acestea spun că tinerii sunt cumva într-o situație fără ieșire și nu își văd un viitor în România în momentul de față.
„AUR este soluția neîncercată”
Astfel, singura soluție validă pe care o văd ei în momentul de față, în sistemul politic, este soluția AUR. Este cea neîncercată, având în vedere că toate celelelalte au demonstrat că nu funcționează. Și atunci, tinerii care încă mai cred că merită să-și facă un trai aici se îndreaptă către ceea ce cred că este o alternativă la sistemul actual.
AUR a și avut o campanie foarte interesantă până acum: au încercat să se lege de absolut orice temă care generează vizibilitate și scandal, pentru că așa se aude despre ei. Foarte mult din vizibilitatea partidului s-a creat prin alipirea de teme care nu a nimic de-a face cu ce vrea AUR. Dar politica asta a fost: când e un scandal undeva, mergeți cu telefonul, faceți live-uri, puneți pe TikTok, pe Facebook.
Îi ajută foarte mult și că discursul pe care și l-au construit este unul foarte greu de atacat. Nu poți să critici familia, care este unul dintre pilonii lor, nu poți să critici nici Biserica, nici tradiția, nici libertatea. Au niște consultanți foarte buni, dar au și ascultat de ei, în mare măsură. Sigur, mai fac greșeli stupide, cum a fost discursul lui Sorin Lavric despre femei, de 8 martie. Dar, prin comparație cu USR – fiind două partide nou-formate, în contexte de criză -, se mișcă mult mai bine. USR era o mare speranță și a ajuns acum într-o alianță a pricăjiților, în timp ce AURși-a dublat procentul.
„Partidul a colectat frustrarea oamenilor de-a lungul timpului, inclusiv din pandemie, care a avut efecte puternice în principal asupra tinerilor”
Sociologul Dan Petre, profesor la SNSPA, crede și el că AUR a reuşit să transforme nemulţumirile şi frustrările din societate în voturi:
„Un sentiment. Partidul AUR este un partid care cumva drenează mult mai multe nemulțumiri din societate decât oricare alt partid. Dacă e să folosesc o metaforă, e la baza unei piramide și colectează toate nemulțumirile, frustrările din societate. Le colectează pe toate într-un sentiment difuz de revoltă, enervare la adresa establishment-ului și a instituțiilor statului. Asta e o explicaţie privind votul antisistem. Dar o nuanță e importantă aici: oamenii sunt dispuși să voteze acum într-o mai mare măsură împotriva a ceea ce disprețuiesc, i-a enervat sau i-a revoltat de-a lungul timpului decât pentru interesul lor sau pentru ceea ce iubesc.
AUR a colectat frustrarea oamenilor de-a lungul timpului, inclusiv din perioada de pandemie, care a avut efecte puternice în principal asupra tinerilor, categoria cea mai afectată de pandemie. Mulți dintre ei au perceput că li s-au luat doi ani din viață, la vârsta la care aveau cea mai mare nevoie să iasă, să socializeze și să aibă acces la oportunități. Or, acest partid a fost singurul care a comunicat, a militat în perioada respectivă împotriva restricțiilor, iar lucrul acesta a produs o aliniere cu anumite segmente de tineri.
„E o reacţie de revoltă”
Un alt element este faptul că acest partid nu a fost încă în niciun fel pus la încercare. Acesta este testul care cumva dovedește dacă partidul respectiv trece sau nu mai departe în opțiunile electoratului, dincolo de umflarea care se produce ca urmare a promisiunilor. Este ceea ce eu numesc fenomenul sau efectul USR: după ce USR a ajuns la guvernare și a dovedit concret că nu este la înălțimea promisiunilor, popularitatea partidului a scăzut dramatic.
Cred că tinerii care votează cu AUR ar trebui văzuţi mai puţin în funcție de caracteristici socio-grafice și într-o mai mare măsură de caracteristici psihografice: motivații, valori și reacții la adresa faptului că lucrurile nu s-au modificat suficient de rapid și de conform cu nevoile și cu așteptările lor. Să-i acuzăm pentru alegerilor lor înseamnă să lăsăm acest fenomen să se accentueze. Tinerii au ca principală de reacție un soi de revoltă. Vor să facă diferit față de generația părinților. A le spune că nu sunt la înălţimea situației este cea mai proastă idee cu putinţă.
În studiu apare pentru prima oară în istoria noastră următoarea motivație a tinerilor pentru a pleca din țară: nu mai au speranță într-un viitor bun în România şi le e clar că pot trăi mai bine în afara ţării. Deci nu mai pleacă, aşa cum plecau generațiile precedente, pentru bani, ci pentru calitatea vieţii în ansamblu. Asta înseamnă felul în care este gestionată societatea, oportunități, felul în care este administrată țara”.
INTERVIURILE HotNews.ro