STOICA & ASOCIAȚII obține o soluție definitivă privind o problemă de drept sensibilă în materia măsurilor provizorii de conservare a probelor informatice

STOICA & ASOCIAȚII a obținut o victorie importantă pentru un client, furnizor de soluții software, în cadrul unui litigiu privind măsurile provizorii de conservare a probelor informatice. Așa cum rezultă din motivarea recentă a hotărârii judecătorești,  Curtea de Apel București a confirmat integral interpretarea propusă de echipa de avocați formată din Dan-Rareș Răducanu (Senior Partner) și Mircea Vasile (Associate): termenul pentru introducerea acțiunii de fond privind apărarea drepturilor de proprietate intelectuală începe să curgă de la data la care măsurile provizorii de conservare a probelor dispuse/încuviințate/autorizate de către instanță au fost efectiv luate cu sprijinul executorului judecătoresc, iar nu de la data pronunțării hotărârii.

Această hotărâre definitivă obținută de echipa STOICA & ASOCIAȚII oferă o soluție justă unei probleme extrem de sensibile cu care se pot confrunta operatorii economici care urmăresc să își protejeze drepturile de proprietate intelectuală. 

În esență, principalele argumente de interpretare (expuse pe larg  și în cadrul unui articol publicat în a doua parte a anului trecut – Introducerea acțiunii de fond după obținerea măsurilor provizorii în litigiile de proprietate intelectuală), care au fost confirmate de către instanța judecătorească, sunt următoarele:

• În ceea ce privește măsurile de conservare a probelor, legiuitorul folosește următoarea sintagmă conținută la art. 979 alin. 2 lit. b) Cod procedură civilă: „instanța judecătorească poate să dispună în special: (…) b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. Formularea tezxtului justifică teza potrivit căreia instanța judecătorească doar dispune măsurile provizorii de conservare a probelor care urmează să fie luate prin intermediul executorului judecătoresc;
• Sintagma „măsurile luate” are în vedere momentul luării în concret a măsurilor se explică prin scopul edictării normei – protecția persoanei împotriva căreia măsura a fost încuviințată, pentru a nu suporta posibilele consecințe negative în mod nelimitat, fără ca o instanță să fie sesizată cu analiza fondului diferendului. Or, cât timp măsura, prin ipoteză, nu este încă luată, aceasta nu afectează cu absolut nimic partea adversă;
• În sprijinul acestei ipoteze de analiză, poate fi adus un argument de text: în cadrul aceluiași art. 979 Cod procedură civilă, la alin. 8, legiuitorul a stabilit că momentul de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de acest din urmă text legal curge de la data pronunțării hotărârii. Or, reglementând diferit momentul de început al curgerii celor două termene de la alin. 6 și 8 ale art. 979, legiuitorul a lăsat astfel să se înțeleagă că momentul „luării măsurii” nu este echivalent momentului pronunțării hotărârii.

Cu o istorie de peste 30 de ani pe piața avocaturii de business, STOICA & ASOCIAȚII a câștigat recunoaștere națională şi internațională în lumea dreptului şi a mediului de afaceri, prin întreaga sa activitate de asistență juridică şi de reprezentare a unui portofoliu vast de clienți. De la înființarea din 1995 și până în prezent, avocații din cadrul STOICA & ASOCIAȚII au făcut dovada că sunt o echipă puternică, întemeiată pe respectarea principiilor sale: Fidelitas, Integritas, Fortitudo. STOICA & ASOCIAȚII a dobândit o excelentă reputație națională şi internațională. Performanțele sale profesionale sunt recunoscute în cele mai importante ghiduri juridice: Chambers Europe, Legal 500, WTR 1000, IAM Patent 1000. 

Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII