„Sunt uluit că o parte din români caută să voteze un ayatollah”. Un profesor de sociologie explică dacă succesul și voturile lui Georgescu sunt transferabile altor candidați

Simpatia și voturile acordate lui Călin Georgescu sunt transferabile altui candidat, cu condiția ca acesta „să fie talentat în a purta hlamida de ayatollah român”, consideră profesorul de sociologie de la SNSPA, Bogdan Bucur. Acesta a acordat un interviu pentru publicul HotNews, în care a explicat ce crede că se va întâmpla după ce candidatul „suveranist” nu mai poate candida la prezidențiale în urma deciziei Curții Constituționale de pe 11 martie.  

• Profesorul spune că șansele mișcării populiste la viitoarele alegeri vor depinde atât de numărul candidaților care există pe acest culoar (alături de George Simion și Anamaria Gavrilă și-au anunțat candidatura și Diana Șoșoacă și Victor Ponta), dar și de ceea ce va face în perioada următoare Georgescu.
• Mai mult de 50% din responsabilitatea fenomenului Călin Georgescu aparține „bolii în fază aproape terminală, care s-a instalat în PSD și PNL”, consideră profesorul.
• Bogdan Bucur este lector universitar doctor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, specializat în sociologie istorică. Acesta este autorul lucrării „Sociologia proastei guvernări în România interbelică”, lucrare distinsă cu Premiul Academiei „Dimitrie Gusti”. 

– HotNews: Călin Georgescu a adunat în jurul său un grup mare de votanți, care au primit denumirea generică de „suveraniști”. Credeți că acest grup este transferabil către un alt candidat?
– Bogdan Bucur: Evident. Într-o mare proporție, voturile domnului Călin Georgescu sunt transferabile. Acum depinde, sigur, și de calitatea, cu ghilimelele de rigoare, a celui care va fi ales. 

– Credeți că valul care există în acest moment pentru această mișcare politică va crește sau va scădea? Ce se va întâmpla?
– Avem două coordonate de care trebuie să ținem seama. În primul rând trebuie văzut câți candidați aleargă pe zona neolegionară, conservatoare, populistă, suveranistă. Pentru că, evident, voturile se vor împărți între ei. 

Punctul numărul doi, trebuie văzut dacă „Mesia” Georgescu întinde mâna, precum Patriarhul binecuvântător, și atinge creștetul capului celui pe care îl va desemna succesor. Dacă acela pe care îl va desemna succesor mai este și un tip talentat în a purta hlamida de ayatollah român, voturile pe care le-ar putea încasa ar putea fi apropiate de scorul pe care l-a luat Călin Georgescu.

Deci, avem două necunoscute în momentul de față: numărul de competitori pe zona suveranistă și dacă domnul Călin Georgescu va susține pe cineva cu care probabil va putea să și acționeze în campania electorală în tandem: persoana respectivă președinte, Călin Georgescu, prim-ministru. 

Dacă vorbim de un asemenea tandem și de o anumită calitate, văd deja pentru prima dată că funcția de președinte al României începe să fie asociată ideii de lider spiritual suprem. 

Trebuie să fie un om cu acest profil. Și dacă alegi un individ care să fie foarte percutant, se poate apropia de scorurile reunite ale lui Călin Georgescu și ale domnului Simion, repet, dacă nu sunt mulți contracandidați și dacă cel pe care îl alegi este talentat în a fi ayatollah.

Mai contează și acțiunea Parchetului General, dacă statul dă semnale de robustețe, atunci unii dintre susținătorii mișcării pot să se gândească de mai multe ori și să-și dea seama că poate fac o eroare.

„Observ cu uimire că oamenii își doresc în spațiul public valori care sunt specifice spațiului privat”

– Cine sunt oamenii care îl susțin pe Călin Georgescu și care ar putea ajunge la alt candidat „suveranist”? Mulți dintre ei optează pentru valori religioase, de familie, valori așa-zis patriotice, un fel de legătură cu pământul. De ce? 
– Vă mărturisesc că sunt surprins. Pentru faptul că noi, când alegem un președinte al României sau oameni în funcții publice înalte, deputați, senatori, noi îi alegem cu gândul la un proiect de țară, un proiect pe care l-au construit, desenat, imaginat, mărturisit, clamat, implementat, înaintașii noștri. 

Poate că unii sunt în viață, oameni politici din trecut, dar el este un proiect de țară vechi de două sute de ani, pentru care au muncit generații întregi de români luminați, care au muncit, au trudit, au luptat, au crezut, au investit resurse de timp, de bani, de energie, de viață în a face această țară să fie europeană, cu o guvernare civilă, cu drepturi ale omului respectate pentru toată lumea, cu o guvernare democratică, o țară care să aparțină spațiului instituțional occidental. 

Observ acum, cu foarte multă uimire, că oamenii își doresc în spațiul public valori politice care sunt specifice spațiului privat și pe care, într-o democrație europeană nu prea ai de ce să le aduci în spațiul public. Credința religioasă, impresii magice pe care noi le avem asupra realității înconjurătoare, asupra unor elemente ale naturii sau asupra unui trecut pe care îl mistificăm. Și alte lucruri de tipul acesta. 

Ele desigur că nu sunt interzise în spațiul privat. Fiecare om, în spațiul privat, are posibilitatea să-și imagineze că râușoarele și pârâiașele din Munții Bucegi transportă note informative făcute de SRI și SIE. Și dacă ai băut o cană cu apă din Munții Bucegi, te vindeci de absolut orice afecțiune medicală. Dacă tu crezi asta în particular, nu e absolut nicio problemă. 

În momentul în care aduci în spațiul public această chestiune și ea este, mai mult decât atât, preluată într-un mesaj de candidatură, ne îndepărtăm de la planul inițial al generațiilor de părinți fondatori ai acestei țări, pe care și-au dorit-o, democratică, europeană, euro-atlantică și civilizată. 

Și eu am constatat uimit că există un electorat care caută nu un președinte care să se încadreze în limitele clar prevăzute de Constituția României. Nici măcar un președinte mai „mardeiaș”, după profilul domnului Băsescu, căruia nu-i încăpeau limitele Constituției – dânsul simțea nevoia să mai sară gardul câteodată, dar este drept că se întorcea înapoi acasă, probabil în timpul nopții sau a doua zi dimineața. 

Sunt uluit să constat că de data aceasta, o parte a românilor caută să voteze un ayatollah. Românii caută un lider spiritual suprem, precum avem un exemplu pe care nu îl credeam a fi bun de urmat în cazul conducătorului suprem al statului numit Iran. Și asta vă mărturisesc că mă întristează.

„Ceea ce propune orice partid populist nu poate fi pus în aplicare fără să dea faliment statul” 

– Dacă ar fi să vorbim despre componenta economică: partidele din tabăra „suveranistă” spun că ar reprezenta „o mișcare de dreapta”, dar mulți liderii ai acesteia au o retorică pe care o putem numi socialistă. Vor să plafoneze prețul caselor la 35.000 euro, benzina la un leu…Ce înseamnă aceste lucruri?
– Se cheamă populism. Este o ideologie în politologie care presupune a avea în farfurie și felul întâi, și felul doi și desertul. Toate împreună. Din punct de vedere gastronomic este o barbarie. La fel din punct de vedere politic, evident. Ce înseamnă populismul? Că poți să spui orice, autocontradictoriu. Este absolut fabulos. 

Este singura ideologie politică care își permite luxul de a fi autocontradictorie ideologic. Adică le livrezi ceva ălora care sunt de stânga și altceva, celor despre care crezi că ar fi de dreapta. 

Numai populismul a descoperit acest lucru și, din păcate, oamenii nu se prind că este o formă de evidentă fraudă, intelectuală și ideologică. O cale sigură către faliment economic. Dar așa se cheamă populismul. Evident că singura căutare pe care o are este aceea de a satisface în orice fel, prin orice mijloace, toate așteptările populației. 

În primul rând cele care sunt grotești, cele care sunt nerealiste, cele care sunt imposibil de implementat de o țară care nu tipărește din bucăți de ziar bancnote de cinci mii de euro. Ceea ce propune orice partid populist nu poate fi pus în aplicare fără să dea faliment statul. 

Deci populism se cheamă ceea ce m-ați întrebat dumneavoastră. 

„Călin Georgescu nu avea nevoie de un partid politic. Dânsul era un lider spiritual suprem”

– De ce credeți că din această zonă populistă este o aversiune atât de mare către presă sau către alți oamenii politici care nu au acest tip de discurs?
-Populismul este, cum bine știm, o mișcare extremistă. Fiind o mișcare extremistă, are un puternic apetit dictatorial. Metodele de manifestare ale populismului sunt tendințele extremiste și dictatoriale.

Ca orice dictatură „sănătoasă” și ca orice ideologie cu profil nedemocratic, populismului nu-i face plăcere să fie chestionat în legătură cu aberațiile și elucubrațiile pe care le rostește. 

Și este „normal” să construiască liste cu dușmani ai poporului, cu presa care le este adversară. Inclusiv în Statele Unite, domnul Trump face așa ceva. Populismul este ideologia care construiește forme de pasiune extremă. Aderența ca militant la un partid politic se transformă în adeziunea unui convertit religios.

Călin Georgescu nu avea nevoie de un partid politic. Dânsul era un lider spiritual suprem, care avea oameni care credeau în el, așa cum sunt credincioși care cred într-un episcop, într-un arhiepiscop, într-un mitropolit, într-un patriarh. 

Când nu respectăm democrația, normal că nu respectăm pe cei care au o altă opinie decât noi, dar democratică, evident. Și nici nu le permitem, tocmai într-o asemenea ipoteză să existe, să se manifeste politic în mod egal cu noi. Și atunci normal că încerci să-i anihilezi. 

Este ceea ce încearcă să facă această latură, această latură dictatorială, nedemocratică a populismului, care, repet, se vede inclusiv în ideologia „Make America Great Again” a președintelui Trump. Un discurs care incită la ură, un discurs extrem, un discurs tipic rețelelor sociale, care evident că este dăunător și păgubos pentru democrație. 

Democrația este o formă de guvernare pentru domni și doamne, între oameni eleganți, între oameni educați, între oameni care nu sunt susceptibili de a fi manipulați ordinar.

Pentru că atunci când într-o astfel de situație în care avem procente mari de populație care pot fi manipulate datorită lipsei de educație, în mod evident, democrația n-are cum să nu șchiopăteze, pentru că în felul acesta putem ridica pe acest vot dat de persoane ignorante și fanatice mișcări politice și lideri politici care să distrugă însuși angrenajul democratic general, lucru care nu poate fi permis în mod indiscutabil. 

Democrația permite orice, mai puțin faptul că pot să ajungă în pozițiile cele mai înalte de decizie persoane care pot distruge statul democratic. Lucrul acesta nu îl putem permite, pentru că atunci ne dăm singuri foc la casă.

„Este vina partidelor pro-europene că nu au jucători la fel de buni ca partidele populist-extremiste”

– Există și argumentul că reacția oamenilor este revolta față de o partidele „clasice” care au eșuat. Cum vedeți acest argument?
– Este un argument foarte puternic și este corect. Partidele mainstream, PSD și PNL, într-o anumită măsură, și-au bătut joc de misiunea lor istorică, rămânând închistate în niște loialități cancerigene care s-au construit în interiorul lor, închizând porțile pentru aducerea de resursă umană de calitate. 

Este absolut evident că partidele populist-extremiste sunt în atac în acest moment. Iar faptul că ei sunt în atac este vina echipei noastre pro-europene, că nu joacă și că nu are jucători la fel de buni să joace cum au echipele populist-extremiste. 

PSD și PNL, care sunt la guvernare de treizeci și cinci de ani, exercită puterea. Bine că o exercită cumva, s-au și rodat, s-au schimbat la guvernare. Foarte bine. Sunt, din păcate, în ultimii ani, blocate din punctul de vedere al adaptării ca resursă umană la această societate, iar ceea ce a făcut domnul Iohannis cu PNL este pur și simplu…

Nici nu știu ce cuvânt să folosesc pentru a fi și puternic, dar a fi și totuși civilizat. Este o nesăbuință aproape suicidară pentru Partidul Național Liberal. Și-a bătut joc de Partidul Național Liberal și sper ca acest partid să renască. Da, partidele politice mainstream trebuie să se adecveze societății prin preluarea de resursă umană de calitate din societate, lucru care în mod evident nu se întâmplă. 

Da, mai mult de 50% din responsabilitatea fenomenului Călin Georgescu aparține bolii în fază aproape terminală, care s-a instalat în PSD și PNL. Călin Georgescu este efectul nemulțumirii grave a populației vizavi de comportamentul celor două partide mainstream, PSD și PNL, care, să nu uităm, au cumpărat publicitate politică și propagandă electorală cu aproape douăzeci de milioane de euro pe an. Să nu uităm această cifră. Presa a arătat foarte bine, cât mai avem presă independentă. 

Uitați-vă care sunt rezultatele. Asta ar trebui să fie un mare semn de exclamare. Ne trebuie resursă umană de calitate, ne trebuie oameni care să inspire națiunea, nu zeci de milioane de euro cu care să cumpere presă. 

„Valorile acestea europene trebuiau un pic trecute printr-un filtru național”

– Credeți că mulți oameni se refugiază în brațele unui om cu discurs populist și pentru că nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul lor? E vorba de tehnologie, schimbări dramatice în societate etc.
– Populația face ceea ce poate. Unii dintre ei se simt abandonați. E adevărat. Nu înțeleg poate multe dintre lucrurile care se întâmplă. Sunt prizonieri pe rețelele sociale. Prețul vieții a crescut, e adevărat, foarte mult. Mulți dintre ei sunt și în zone, probabil în care nici nu au alt tip de consum cultural. Și atunci telefonul, smartphone-ul, cu rețelele sale sociale, le permite să mai evadeze. Nu au nici un alt tip de consum cultural, nici nu au obișnuința de a o face. Și ajungem la temele care îmi sunt mie cele mai favorite și despre care vorbesc ca un, ca un călugăr tibetan abandonat la Focșani. Mă refer la educație și cultură.

De asemenea, valorile europene trebuiau un pic trecute printr-un filtru național, traduse și explicate cu mai mult talent de către, iarăși ajungem partidele politice, iarăși ajungem aici. Partidele politice democratice sunt esențiale pentru o națiune democratică. Sunt esențiale pentru că ele au această menire de a traduce, de a explica națiunii direcția în care se deplasează, de a explica ce înseamnă Uniunea Europeană, de a face această negociere a valorilor europene cu valorile naționale, de a le pune în simfonie. 

 – Ce rol joacă școala? Am auzit cu toții exemple de medici, avocați, oameni cu studii, care au aderat la mișcarea lui Georgescu. 
– Sunt oameni diferiți, cu motivații diferite. Populismul are acest talent formidabil de a-i aduna pe toți. Și pe de altă parte, este și o tradiție românească postdecembristă. Să nu uităm de ea. Aceea că la prezidențiale, în general, la turul doi, să ridici valul de nemulțumire. Domnul Băsescu a ieșit președinte prin ridicarea artificială a valului tsunami împotriva lui Adrian Năstase. Același lucru l-a făcut la a doua sa realegere, împotriva lui Mircea Geoană. Domnul Iohannis a preluat modelul. Să nu uităm, a ridicat de asemenea un val tsunami în prima sa alegere împotriva lui Victor Ponta. 

Ei bine, ce ne surprinde de data aceasta? Faptul că valul tsunami de ură este ridicat în beneficiul unui candidat, nici nu știu cum să-l numesc, mesianic, neoconservator, neolegionar, fascist. Este o involuție în mod evident, dar nici bine nu era înainte. Că de fiecare dată candidatul PSD pierdea, prin ridicarea unui val de ură, de cele mai multe ori construit artificial în mod absolut evident. 

Educația, pe scurt, are trei funcții esențiale. Prima dintre ele este transmiterea cunoștințelor științifice de bază sau mai înalte. Depinde de ciclul de învățământ în care te situezi. 

Această transmitere a cunoștințelor științifice se cam face destul de satisfăcător și la noi. Și când copiii sunt mici, se face exact prin metoda care nu le place nici lor, nici părinților lor. Și anume metoda papagalului. Eu sunt profesor, eu îți dau și tu trebuie să memorezi. Nimănui nu-i place asta, dar nici nu se face altfel. Tabla înmulțirii nu avem cum s-o învățăm altfel. Și multe alte lucruri trebuie învățate. Subiect închis.

Dar educația mai are și alte două misiuni care la noi, din păcate, se duc la îndeplinire într-o manieră cam păguboasă. Următoarele două misiuni sunt: transmiterea valorilor culturale ale societății noastre și ale civilizației europene de care aparținem. Cu alte cuvinte, copiii trebuie acomodați cu națiunea română și cu civilizația europeană din școală. 

Și trei, pregătirea pentru o societate democratică, transmiterea principalelor valori pentru ceea ce înseamnă formarea lor ca cetățeni, ca viitori cetățeni. Deci noi ne propunem să scoatem din școala oameni educați pe pilonul unu, oameni cultivați – vedeți că e o diferență uriașă între cele două – lumea nu o face și în general, le pune un semn de egalitate și construiește o sinonimie falsă între a fi educat și a fi cultivat, nu? De aceea sunt și ministere diferite. Acoperă nevoi diferite și lucruri diferite. Există foarte mulți oameni educați, dar necultivați. Astea sunt cele trei misiuni ale, ale sistemului de educație. Lucrurile sunt foarte simple.