Surprinzatoarea vizita a lui Iohannis in America: ce putem astepta de la intilnirea cu Donald Trump

Klaus Iohannis da vineri cea mai mare lovitura de imagine a mandatului sau in politica externa: o intilnire oficiala cu Donald Trump la Casa Alba la doar sase luni de la inceperea mandatului. E o vizita surprinzatoare prin rapiditatea cu care a fost aranjata si are mize uriase pentru Romania. E un moment in care faliile politice globale par in miscare, iar Romania sa se pozitioneze corect pentru a-si servi interesele politice si de securitate pe termen lung. Vizita, ale carei obiective nu le stim inca, poate avea un impact major in politica interna din Romania, dar si in situatia strategica din regiune. E posibil sa vedem lovituri „cu manta” in Ungaria, dar si in Turcia. Depinde de Iohannis sa joace corect pentru interesele Romaniei.

Comunicatul oficial al Presedintiei e sarac in detalii cind vine vorba despre obiectivele vizitei: „perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului Strategic” si „prioritățile de acțiune” ale Romaniei, plus „angajamentul ferm de a rămâne un aliat predictibil, stabil și de încredere al SUA”. Printre rinduri putem intelege insa ca Iohannis va reconfirma la Casa Alba decizia Romaniei de a-si proiecta securitatea nationala in NATO, alaturi de SUA, si nu in formate europene care exclud cooperarea cu noua administratie americana, asa cum sugereaza diferiti lideri europeni aflati in campanie electorala.

Voi reveni asupra obiectivelor.

De ce spun ca e o vizita surprinzatoare? Pentru ca e prima vizita a unui presedinte roman la Casa Alba la inceputul mandatului unui presedinte american. Si pentru ca ea vine pe fondul acuzatiilor la adresa lui Trump (nefondate, din punctul meu de vedere) ca incearca ruperea frontului NATO. Fie si simbolic, vizita atit de timpurie a lui Iohannis arata ca Romania e pe o treapta superioara pe agenda administratiei Trump

Nu am nici o indoiala ca la reusita vizitei au contat si relatiile excelente pe linie militara. Militarii si diplomatii romani sint bine conectati la complexul american de securitate, un conglomerat de institutii si persoane care au o influenta uriasa asupra agendei Administratiei Trump. E suficient sa ne uitam doar la faptul ca Pentagonul e condus de generalul (r) James Mattis, iar generalul HR McMaster este consilierul pe securitate al presedintelui. Ambii au experienta razboaielor recente din Orientul Mijlociu, ambii cunosc contributia Romaniei, ambii apreciaza ca Romania are in zona securitatii un nivel de ambitie peste asteptari („is punching above its weight”, cum spun adesea militarii americani despre tara noastra). Si mai stiu un lucru: ca Romania e un furnizor de solutii de securitate in regiune, nu o sursa de probleme. Intr-o lume extrem de imprevizibila, acesta e un atu urias.

Sa revenim la mizele aflate pe agenda bilaterala.

Securitatea Romaniei. E cea mai mare miza pentru Iohannis, pentru ca SUA sint garantul principal al securitatii. Si asa trebuie sa ramina. Romania nu are inca alternativa la alianta strinsa cu SUA. Nu cred ca Romania trebuie sa cedeze la cintecul de sirena al unor lideri europeni, precum Angela Merkel sau Jean Claude Juncker, care flutura tot mai puternic steagul unei aparari comune europene. Istoria ne arata ca Europa nu e capabila de auto-aparare fara SUA si Marea Britanie, aliatul de peste Atlantic si cel de peste Canalul Minecii. Iar agenda politica interna a Germaniei si Frantei nu sint deloc o garantie pentru Romania.

Sa nu uitam ca Merkel a facut recentele declaratii despre necesitatea ca UE sa-si poarta singura de grija in plina campanie electorala. Si tot in campanie electorala (pentru parlamentarele din 11 iunie) e si Emmanuel Macron, noul presedinte francez, care da si el semne de distantare de Donald Trump.

Iohannis pare sa fi inteles pericolul ralierii la aceste pozitii daunatoare pentru interesul Romaniei pe termen lung. „Baza NATO este relatia transatlantica si ea este si ramane vitala”, a spus Iohannis in urma cu o saptamina, cind a fost intrebat cum se pozitioneaza fata de declaratiile Angelei Merkel. Aceasta e pozitia corecta si ar fi o eroare majora ca Romania sa intre in siajul unor lideri europeni deranjati de cererile tot mai apasate ale lui Trump de crestere a bugetelor pentru aparare (aceasta tema e una separata, pe care merita sa o abordam intr-o viitoare discutie). Mai mult: pozitiile lui Merkel si Macron au la baza si un calcul electoral pragmatic: cei mai multi germani si francezi vad in Trump un anti-exemplu, asa ca pozitionarea politica in contra lui are si rostul de stringe voturi.

Aici ma despart categoric de opinia lui Valentin Naumescu, care afirma categoric intr-un articol pe Contributors, sub imperiul emotiei de dupa vizita lui Trump in Europa, ca „este limpede că NATO nu mai există, de facto” si ca „Donald Trump este primul preşedinte postbelic al Americii incult din punct de vedere istoric, strategic şi politic”. Cred ca subestimeaza masiv soliditatea aliantei, dar si capacitatea intregii Administratii Trump de a-si proiecta aliantele corecte de securitate. Iata si un puternic contra-argument: nu mai departe de acum doua saptamani, Administratia Trump a propus Congresului o crestere majora (peste 40%) a bugetului dedicat asigurarii flancului estic NATO in fata amenintarilor Rusiei.

Revin: e esential ca Iohannis sa arate Administratiei Trump ca Romaniei ramine ancorata in parteneriatul strategic cu SUA si in NATO. Orice incercare a unor lideri interni de slabire a acestei legaturi trebuie amendata categoric.

Mizele politice. Iohannis trebuie sa arate administratiei americane ca Romania intelege preocuparea UE pentru apararea comuna. Tema e reala, saptamina viitoare vor fi evolutii rapide la Comisia Europeana si Romania nu le poate respinge de facto. Va trebui sa participe intr-o forma sau alta la dezbaterea despre o posibila armata comuna (o idee eronata, atit timp cit exista NATO) si despre industria europeana de aparare (aici vor exista presiuni majore pentru ca inzestrarea militara a Romaniei sa se faca, cu precadere, cu participarea gigantilor europeni). Dar e esential ca Romania sa joace transparent in relatia cu SUA: sa explice ca va fi intre ciocan si nicovala in unele momente, ca va trebui sa faca unele concesii in fata partenerilor europeni, dar ca nordul busolei strategice e relatia cu SUA.

Asa ajungem la Miza achizitiilor militare. Romania si-a crescut constant in ultimii ani bugetul pentru pentru inzestrarea armatei, ceea ce o face tinta pentru interesul marilor jucatori din industrie: americani, europeni si israelieni (acestia din urma avind o pirghie evidenta asupra presedintelui PSD, Liviu Dragnea, si posibil si asupra premierului Grindeanu).

Trump, la rindul sau, e un presedinte tranzactional: trecutul sau de om de afaceri, dar si vizita in Orientul Mijlociu ne arata ca el vrea permanent perfectarea de contracte pentru companiile americane. E evident ca administratia SUA vrea implicarea si mai puternica a companiilor americane in contracte cu armata romana. Realitatea din Romania e insa complicata: asemenea contracte nu pot fi antamate de presedintele Iohannis fara acceptul guvernului si al Parlamentului. Or, am vazut recent cum chiar intre Guvern (reprezentat de seful Statului Major) si seful PSD a existat o scurta controversa legata de cumpararea rachetelor americane Patriot.

Asadar, nu stiu daca Iohannis va putea angaja ferm Romania in aceasta vizita in privinta unui mare contract militar.

Mizele regionale. Vizita lui Iohannis la Washington e o premiera si pentru estul Europei. Romania isi poate intari pozitia de cap de pod al SUA in flancul estic al NATO, la granita cu Rusia. Cu siguranta, la Budapesta exista un sentiment de frustrare, mai ales ca Orban a mizat mult in comunicarea interna pe alegerea lui Trump ca presedinte. Romania trebuie sa fie atenta la eventualele miscari diplomatice ostile ale lui Viktor Orban, care – de exemplu – ar putea fi foarte interesat sa puna bete in roate unei posibile vizite a Papei la Bucuresti in anul centenar 2018.

Polonia si Turcia sint state esentiale in strategia romana de securitate in regiune. Va sti Iohannis sa obtina de la Casa Alba avantaje si pentru Polonia? Va avea o propunere pentru mini-criza diplomatica ce se anunta in legatura cu organizarea summitului NATO din 2018 (Turcia a transmis o oferta formala, pe care insa tot mai multe tari enervate de regimul autocrat Erdogan o resping)? Vom vedea la final. Mai ales in relatia cu Turcia, Iohannis trebuie sa dea dovada de diplomatie sporita, dupa gafa majora a Administratiei Prezidentiale de saptamina trecuta, cind a nominalizat regimul de la Ankara alaturi de Rusia si Iran intr-o axa cu conotatie negativa.

Miza pe justitie. SUA au fost permanent, alaturi de Comisia Europeana, un sprijin pentru lupta anticoruptie. E esential ca Iohannis sa ceara Administratiei Trump continuarea acestui sprijin. Mai ales intr-un moment in care institutiile, legislatia si magistratii sint supusi unor presiuni uriase din partea coalitiei parlamentare PSD-ALDE, enuntarea explicita a luptei anticoruptie in mesajele americane ar fi o gura de aer proaspat.

Mizele politice interne. Iohannis va incerca sa-si maximizeze cistigul de imagine si de greutate politica la intoarcerea din SUA. Il asteapta, foarte posibil, o criza guvernamentala: Liviu Dragnea a pus toate gurile de tun pe premierul Grindeanu, de care vrea sa scape rapid de cind nu mai raspunde la comenzile de la partid. Problema lui Dragnea e ca, daca il da jos pe Grindeanu intr-o forma sau alta, mingea numirii unui nou premier va fi la Iohannis. Care, nu ma indoiesc, va pune in balanta deciziei si galoanele cistigate la Washington.

Urmeaza cinci zile esentiale pentru Iohannis. De modul in care va fi perceputa vizita sa la Washinton vor depinde multe decizii.