Tace si face. Inca nu stim ce

Comportamentul presedintelui Klaus Iohannis dupa investirea oficiala in functie a impartit inevitabil tara in doua. Tot mai multe voci (Silviu Sergiu, Ioana Ene) ii reproseaza deja noului sef de stat tacerile dupa intalnirile cu Victor Ponta, faptul ca nu comunica institutional cat ar trebui si ca tace prea adanc atunci cand ar trebui sa vorbeasca tare. Pe de alta parte, sustinatorii sai cred ca procedeaza corect, in acord cu personalitatea sa si cu promisiunea din campanie ca va fi un altfel de presedinte. Relevant pentru acest mod de gandire este un mesaj primit pe Facebook de la un amic, evident un admirator al discretiei prezidentiale.

„Dan Tapalaga, este treaba opozitiei si a societatii civile sa-l critice pe Ponta pentru derapajele sale semnificative si constante, pentru OUG pe persoana fizica etc. Ne-am obisnuit prost, cu o opozitie inerta si infantila, cu presedintele pe rolul (improvizat, impropriu si, trebuie sa o spunem, ineficient) de singur opozant, de preferinta televizat. Opozitia si societatea civila s-au redus la simpli aplaudaci de televizor, nu cu mult mai breji decat adeptii Antenei 3: „le-a zis-o Base!” (Si ce daca?! Voi insa ce faceti?!)

Cred insa ca acest one man show trebuia sa inceteze pentru ca opozitia sa aiba necesara ocazie de a-si asuma acest rol, de a taxa derapajele, de a critica argumentat si de a invedera opiniei publice unde greseste Guvernul. La fel, societatea civila, care in loc sa-l critice pe presedintele Iohanis ca nu-l critica pe Ponta ar trebui sa-l critice pe Ponta!!!

Acum, in ce-l priveste pe Klaus Iohannis, eu am o incredere foarte mare, sunt foarte multumit ca a iesit presedinte si voi – dvs, Laura Stefan si altii – care va incapatanati sa cautati un Basescu II si sa-l criticati pe Klaus ca nu e Base (!) – ca si cum nu era foarte clar si ca si cum nu a spus pe toate drumurile ca va fi altfel decat fostul presedinte – reusiti doar sa ma indispuneti nitel cu neintelegerea, nerabdarea voastra si cu discursul public distructiv.

Eu nu vreau un Basescu II, cu meritele si scaderile lui (toate certe). Eu vreau ca presedintele K.I. sa-si impuna agenda politica, reformele adanci necesare unui Guvern si unui Parlament aflate in defensiva, dar nu mai putin ostile. Pentru aceasta, este necesar sa angajeze un dialog ferm in fond si politicos in forma. Nu poti sa porcai Guvernul la televizor si apoi sa te intalnesti cu ei sa negociezi reformele Constitutiei, legilor electorale, ale educatiei etc.!

Zilele acestea am avut curiozitatea – eu care nu sunt jurnalist – sa citesc cartea lui K.I. Cititi-o, va rog, si o sa va lamuriti ce agenda are K.I si ce fel de Presedinte vrea sa fie si eu cred ca va si reusi. Un lucru este cert: nu va oferi sange poporului basist si intelectualilor ramasi in nostalgia lui Basescu (oare de ce, totusi, dupa episoadele Udrea si dupa uratele dezvaluiri in legatura cu diverse retele pe care fostul presedinte nu le-a pomenit niciodata, necum atacat?) si nu va face treaba opozitiei.

Discuta cu Ponta – si ce daca? Poate altfel? Dreapta – pe care am votat-o si eu – a esuat lamentabil in alegerile din 2012 si Parlamentul arata cum arata. Cei care asteapta un fel de traseism pe invers ca sa ajunga Predoiu sau altul ca el premier s-ar putea sa fie dezamagiti – puterea se ia prin alegeri, din cate stiu! Si alegerile sunt in 2016! Nu cred ca Presedintele, oricat ar simpatiza cauza PNL-ului sau, poate sa faca munca in locul lor! Si atunci pana in 2016 ce facem, iar inghetam agenda publica si nu facem nimic de dragul conferintelor de presa in care facem pe vitejii? Cred ca Klaus Iohannis e prea destept pentru asta!”

Acestea sunt, asadar, argumentele amicului de pe FB, unele extrem de pertinente, cum ar fi observatia ca ne-am obisnuit cu un model de presedinte factotum, ubicuu, care a jucat pe tot terenul, inclusiv rolul opozitiei.

Sunt destul de multi cei care se asteapta, la fel ca amicul de pe Facebook, ca presedintele sa taca si sa faca, sa vorbeasca mai putin si sa obtina mai multe rezultate. In fond, asta a tot repetat Klaus Iohannis in campanie in fata unui public exasperat in general de conflictul politic sterp.

Da, este treaba opozitiei si a societatii civile sa-l critice pe Victor Ponta. Dar pe Klaus Iohannis de ce l-am scuti atunci cand nu-si exercita atributiile inscrise in Constitutie?

• Rolul presedintelui este descris in clar la articolul 80 din legea fundamentala: „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

Cum si-a jucat presedintele acest rol atunci cand Guvernul a legiferat prin ordonanta de urgenta dedicata unui singur om, oferindu-i premierului posibilitatea legala de a renunta la doctorat? In ce fel s-a manifestat presedintele? Cum si-a jucat rolul constitutional de a „veghea la buna functionare a autoritatilor publice”? Daca in aceasta situatie grava, de abuz mai scandalos decat plagiatul insusi, tu, presedinte, taci si nu faci nimic, ce grozavii ar trebui sa comita Guvernul pentru a te convinge sa-ti pui in miscare autoritatea functiei? Daca intr-o situatie de derapaj institutional major nu ai nimic de spus, atunci cand si cum iti exerciti rolul de a „veghea la buna functionare a institutiilor statului”?

Al doilea moment de tacere inadecvata: Klaus Iohannis a promulgat legea bugetului fara nici cea mai mica observatie. Sustinatorii sai vor spune ca, daca nu proceda asa, Victor Ponta si PSD il acuzau ca saboteaza Guverul exact ca Traian Basescu.

In calitate de cetatean, nu ma privesc jocurile politice, imaginea, zgomotul televiziunilor. Ma intereseaza in mod special ca presedintele sa-mi aperere drepturile atunci cand guvernul mi le incalca flagrant. Iata un exemplu, din legea bugetului: Guvernul a amanat cu inca un an aplicarea acelei prevederi din legea educatiei care spune ca statul asigura finantarea de baza si a elevilor din scolile private.

Asta inseamna ca Guvernul Ponta, disperat sa acopere gaurile unui buget ciuruit de dezmatul din campania electorala, a sacrificat, la fel ca anii trecuti, invatamantul privat. Astfel, guvernul Ponta a facut din nou o discriminare intre elevii de la stat si cei din scolile private. Este fostul profesor de fizica de acord cu discrimiarea financiara pe care guvernul o face intre elevii care urmeaza scoli de stat si cei care urmeaza scoli private? Este de acord presedintele Klaus Iohannis cu suspendarea aplicarii unei prevederi legale pentru al patrulea an consecutiv? Din moment ce a promulgat fara observatii legea bugetului rezulta ca este.

Acesta este un mic exemplu din multe altele care puteau fi invocate de seful statului pentru a forta Guvernul sa opereze modificari in legea bugetului, si asta nu de dragul conflictului cu premierul Ponta sau cu majoritatea PSD, ci in numele interesului public.

Asa cum scrie la art. 80 din Constitutie, rolul presedintelui este, intre altele, si de mediator „intre stat si societate”. In cazul de fata, Iohannis avea de mediat intre interesul Guvernului Ponta de a incropi un buget dupa risipa din campanie si interesul cetatenilor. Inca o data: cum si-a manifestat acest rol, pentru ca noi, simpli cetateni, sa simtim ca presedintele ne apara drepturile legale?

Ma indoiesc profund ca publicul de dreapta a trimis la Cotroceni un presedinte-spectator. Am inteles ca Iohannis „face si tace”. Dupa cateva momente cheie, constatam insa ca „nu face” si „tace” sau, vorba unor cititori, „tace si nu stim ce face”.

Pe scurt, a cere noului presedinte sa-si exercite atributiile constitutionale nu inseamna nici nostalgie basista, nici incremenire in proiect. Este obligatia noastra de jurnalisti, societate civila, de alegatori cu asteptari majore daca doriti, sa-i amintim lui Klaus Iohannis ca nu l-a trimis nimeni la Cotroceni pentru intalniri intre patru ochi cu Victor Ponta urmate de taceri adanci, nici sa asiste impasibil la toate abuzurile Guvernului, ci sa-si exercite eficient, ferm si decent rolul de presedinte.

Sa zicem insa ca toate acestea reprezinta stangacii si ezitari interente inceputului de mandat. Restul dezbaterilor provocate de KJ din 16 noiembrie pana azi intra la categoria „gesturi mici”. Decorarea unui simpatizant legionar a fost pus si simplu o eroare (neindreptata).

Dar, trebuie subliniat: lipsa de reactie dupa intalnirile cu Ponta, dupa un abuz major al Guvernului si in fata celei mai importante legi trimise la promulgare – legea bugetului – sunt momente importante ratate. A avut insa si gesturi corecte: discursul de investitura din Parlament si promovarea ca sef al Statului Major al Armatei a unui general remarcat in batalii reale pe teatrele de razboi din Irak si Afganistan.

Este mult prea devreme pentru a trage concluzii. Au trecut abia doua saptamani de la investirea sa oficiala, mai are destul timp sa intre deplin in haina de sef de stat si sa inteleaga ca acest rol nu-l va putea juca in liniste numai daca tine mai mult cu politicienii si mai putin cu cetatenii.

La urma urmei, nimeni nu s-a nascut sef de stat, noua echipa de consilieri abia si-a intrat in paine. Presedintele Klaus Iohannis se bucura de multa simpatie si incredere. Ca sa le pastreze, sa nu-si dezamageasca alegatorii in mare viteza, trebuie sa faca ce-i spune Constitutia si sa taca mai putin.