Tara de orbani
Cazul Orban te lasa fara speranta. Totul se vede putred, corupt, stricat pana la maduva: de la politistul-dispecer, la sefii din politie si, mai sus, in Guvern. Dezastrul institutional pare fara margini. Dar iesim noi, ceilalti, mai bine din filmul accidentului? Orban ne-a aratat ca traim intr-o tara de orbani si ca din acest motiv, fiind cel mai orban dintre toti, poate il meritam. Am sperat pana in ultima clipa ca bunul simt va invinge. Ca ne va salva de acest caz penibil si revoltator. Ca vom vedea un erou-cetatean in lupta cu sistemul. Aiurea! Asta e Romania: alienata, lichefiata si cu linii strambe.
Cititi stenograma publicata de Cotidianul. Textul povesteste un cosmar continuu si ofera noi motive de emigrare. Martorul unui accident apeleaza numarul de urgenta si nimereste, inevitabil, peste regele marlanilor. In cazul de fata, regele marlanilor poarta uniforma de politist-dispecer.
Dezastrul incepe aici, in cele mai joase straturi din institutiile publice. Va sa zica, despre ce vorbim? Despre un posibil accident cu victime. Martorul raporteaza la telefon ca “un domn a luat pe sus o domnisoara”. Cu masina, fireste. Dupa ce cititi dialogul dintre politist si operatoarea de la ambulanta, intelegeti mai bine de ce “Moartea domnului Lazarescu” s-a filmat in Romania si nu e o fictiune. Iata:
“Operatoare Ambulanta: Domnul Serbanescu, binevoiti sa-mi dati si mie legatura la Ambulanta? Ca poate o mai salvam, ca numarul e mai putin important la accident.
Politist: Aloooo! Nu s-a intimplat nimic, doar a luat-o pe capota.
Operatoare Ambulanta (nervoasa): A luat-o, n-a luat-o pe capota, nu e problema dvs. Va rog sa-mi faceti legatura cu solicitantul. Domnul Serbanescu, imi faceti legatura astazi?”
Si acum, ce credeti ca se intampla? Nimic, desigur. Doi politisti pornesc agale spre Cotroceni si dau o tura in jurul locului descris cu precizie de martor. Miros urma de stab si dispar. Nu exista nici un accident. N-am vazut, n-am auzit. Mucles. Nu stim ce urmeaza, daca ii mai pasa cuiva din sistem ca o minora horcaie poate sub o roata sau intr-un sant. Stim doar ca ministrul Orban suna prin redactii ca sa blocheze stirea. Isi negociaza linistea. Sterge urme. Musamalizeaza. Spre rusinea lor, unele redactii au inchis ochii desi aflasera de accident. Unii jurnalisti, altfel mari justitiari, au ingropat subiectul. Lichele pana la capat, i-au mai si luat peste picior pe colegii de la Cotidianul, singurii care si-au facut onest datoria.
Dar sa ne intoarcem la institutii. Cum fac ele mai departe? Clasicul mers pe burta. Pana luni, toate bune. Cotidianul suna la politia rutiera, intreaba de accidentul lui Orban si anunta ca au martori. Politistii fie isi dau seama ca nu mai pot ascunde nimic, fie chiar nu aflasera nimic. Seara pe la sapte il gasesc pe ministrul transporturilor la telefon si il cheama sa dea o declaratie. Fara tambalau la orizont, Orban ar fi cantat astazi la chitara, ar fi dansat pe mese sau ar fi luat pe sus alte domnisoare. Iar politistii s-ar fi distrat mai departe la dispeceratul 112 cu “domnisoare luate pe capota”.
Tavalugul se porneste abia marti, cand Cotidianul scrie povestea accidentului cu o posibila victima acrosata pe trecerea de pietoni. Politia confirma tardiv accidentul dar uita de victima. Isi aminteste abia marti seara de o minora cu leziuni pe mana, o identifica si o pun pe capota lui Orban. Dar surpriza! Familia o da jos de pe capota si o tranteste pe gheata. Cineva, evident, minte.
Un singur ziar i-a incurcat ministrului Orban planurile si i-a numarat vreo cinci minciuni. In loc sa demisioneze pe loc, ministrul face pe victima si se da linsat mediatic. Cu sau fara victima, comportamentul sau ofera o groaza de motive se plece pe loc: se plimba cu masina ministerului intr-un interes particular (pentru asta un ministru german care isi plimba iubita cu elicopterul a demisionat), a incalcat legea si a mintit public.
Suficiente motive ca premierul Tariceanu sa-i ceara urgent demisia. Lui si ministrului de interne Cristian David, pentru haosul de sub el. Adica are nevoie seful Guvernului anchete oficiale ca sa puna capat ridicolului total provocat de doi dintre ministrii sai?
Onoarea acestui caz grobian mai putea fi salvata de familia minorei cazute pe gheata de pe parbrizul lui Orban. Ce onoare? Oroare! Ca a cazut pe gheata sau pe capota, nu mai conteaza. Fata asta va ramane schilodita sufleteste pe veci. A invatat si ea lectia pe care ati auzit-o, poate, multi acasa: cum sa te fofilezi, eventual cum sa minti, cum sa profiti, toate pentru telul suprem – sa te descurci. Cu accidentul lui Orban, Romania a mai difuzat un episod din serialul nesimtirii eterne.
Si ne miram ca dupa 18 ani nu stim mai nimic despre Revolutie, ca n-avem condamnati pentru mineriadele din 13-15 iunie sau ca n-avem nici un mare demnitar corupt dupa gratii? Sa ne miram ca Iliescu joaca hora unirii cu Mircea Geoana in curtea PSD? De acu, poate sa joace si cazacioc. Cui ii pasa.
P.S. Romania, la ora marilor intrebari: a fost Revolutie sau lovitura de stat? Unde ni sunt teroristii? S-a lasat cu victime accidentul lui Orban? Si Elodia, unde zace Elodia?