Tara democratiei cu epoleti

Marturisesc din capul locului ca ma revolta tot ce traim in ultima vreme. Am neplacuta senzatie ca ne scufundam intr-o mocirla securista de prost gust. Pentru a ajunge la esenta, incercati sa priviti din avion ultimele evenimente, nu de aproape. Singurul subiect clar al campaniei prezidentiale din 2014 este o ceata totala. Discutia din jurul candidatilor se invarte cam prea mult in jurul serviciilor secrete. Pare ca asistam la o coliziune subterana intre centre de influenta si de putere din afara partidelor. Se vede destul de clar cum meciul electoral se poarta in afara politicii. Vointa politicienilor nu pare sa conteze prea mult in aceasta bizara competitie. Orice subiect real, de interes public, dispare, cu complicitatea televiziunilor, in perdele groase de ceata, fum si propaganda.

Umbra serviciilor s-a intins cu timpul asupra puterii, inghitind-o incetisor. Amititi-va cat s-a tot discutat in ultimul an daca George Maior ar fi un bun candidat sau nu, daca ar fi un bun premier si nici azi nu stim cu siguranta daca a iesit complet din calcule. Toate astea au venit dupa un guvern condus de un premier luat direct de la SIE, Mihai Razvan Ungureanu. Astazi avem un premier despre care insusi seful statului sugereaza tot mai apasat ca ar fi fost ofiter acoperit si-l someaza sa-si completeze CV-ul. In parantaza fie spus, seful SRI si premierul sunt nas si fin. Traian Basescu ameninta ca-l va deconspira pe candidatul care a fost ofiter insa nu stim nici de unde ar putea afla asa ceva, nici cum ar putea s-o faca legal. In peisajul suprarealist al ultimelor zile aterizeaza un jurnalist important, marturisind ca a fost ofiter sub acoperire. Prezinta drept probe un livret militar si niste state de plata complet irelevante. Incalificabil comportament, cat rau a facut presei cu tot circul sau.

Conteaza prea putin daca Robert Turcescu executa un ordin pentru a se implica in jocul lui Basescu sau daca a cedat nervos, sub presiune sau santaj, recunoscandu-si dubla comanda in fata unei iminente deconspirari. Ambele variante mi se par la fel de grave. Nu-mi pasa nici daca Turcescu blufeaza, in sensul ca n-a fost in realitate ofiter acoperit. Tot ce stim este ca un jurnalist important se implica inexplicabil in jocuri de putere obscure, alimentat cu informatii dubioase, papusat de maini nevazute. Privita din aceasta perspectiva, orice incercare de a intelege ce se intampla cu Turcescu mi se pare ridicola. Nimic nu este verificabil. Ne putem imagina ce dorim, nu facem decat sa batem campii spre amuzamentul celor din spatele cortinei.

Pentru a desavarsi confuzia, fostul sef SIE, Teodor Melescanu, demisioneaza pentru a-si anunta candidatura la presedintie. Culmea cinismului, semnaturile sunt stranse de o falsa societate civila, de rezervistii lui Dogaru, dusmani declarati ai statului de drept. Cu cateva zile inainte sa demisioneze, Melescanu sustine ca Traian Basescu i-ar fi cerut nume de ofiteri acoperiti dar nu le-a oferit deoarece ar fi comis o ilegalitate. Parca n-am intors in smarcurile anilor 90, cand totul putea a securism iar politicienii sau unii jurnalisti actionau ca manevrati din umbra, rasuciti cu cheita. Nu, nu e nici o teoria conspiratiei aici, este o realitate simpla, in desfasurare sub ochii nostri.

Completati acest tablou cu un procuror pensionat peste noapte, disparut inexplicabil, retras din mari dosare, cu voci din sistem care pretind ca procurorii se transforma incet in divizia penala a serviciilor. L-am auzit apoi deunazi pe seful SRI, George Maior tipand la judecatorii Curtii Constitutionale pe motiv ca pun in pericol siguranta nationala deoarece au desfiintat asa numitele legi Big Brother. Sa zicem ca este dreptul serviciilor sa-si apere instrumentele de lucru, dar este total nefiresc sa vezi comisiile parlamentare de control vorbind fix ca purtatorii de cuvant ai serviciilor.

Am avut un dialog recent cu fost sef de institutie publica, siderat de atatea discutii despre servicii si ofiteri sub acoperire. Mi-a spus asa: „Voiam sa iti spun ceva legat de ofiterii acoperiti, desi probabil stii ca nu e vorba de niciun James Bond care piloteaza avioane sau trage cu pistolul dupa teroristi conducând o motocicleta. De fapt este vorba de informatori. Racolarea lor se face din initiativa unui serviciu de informații, de obicei SRI si 0215. Cei racolati sunt fie prinsi cu mâta in sac si santajati, fie oportunisti. In schimbul semnaturii nu primesc doar grad si bani, ci ceva mult mai urat: protectie si sustinere.

Sunt protejati indiferent ce ar face, pe principiul ca „e hot dar e hoțul nostru”. Nicio informare nu vine de la respectivul serviciu despre hotii care sunt informatorii lor. Dar cum serviciile sunt in razboi unele cu celelalte, vin de la altele. Fiecare serviciu vrea sa recruteze cat mai multi functionari publici superiori, membri ai guvernului sau magistrati. Deja sunt atât de multi ca nu cred ca mai exista functionar public de la sef de serviciu in sus intr-un minister important care sa nu fi fost racolat. Intr-un final o sa ajungă sa ii racoleze pe toti si toti vor fi protejati.

Sustinere inseamna suport pentru a avansa pe functii mai înalte in ministere ori in parchet/instante sau pentru a obtine portofolii ministeriale. Odata ajunsi acolo, ei răspund in continuare de comenzile date de de serviciul secret respectiv. De exemplu sa sustină anumite persoane pentru diverse functii sau sa promoveze ori sa îngroape un act normativ ori un dosar. In cazul in care nu se conformează, santajul funcționează in continuare.„

Nu stiu daca-i adevarat sau nu, dar este marturia unui om care a avut ocazia relativ curand sa cunoasca sistemul din interior. Acum, s-ar putea ca o tara ca Romania, o tara a dublului discurs si a fatarniciei totale, sa nu poata fi condusa altfel decat asa, de o mana nevazuta dar eficienta. A nu se intelege gresit: cred ca o buna perioada serviciile si-au facut onest si corect datoria, cel mai probabil inca si-o fac, am vazut cu totii ca au jucat un rol essential in lupta anticoruptie, in consolidarea democratiei si inca il joaca, ca s-au reformat in mod real si ca intre SRI-ul sub Timofe si SRI-ul sub Maior nu incape nici o comparatie, serviciul fiind radical schimbat in bine.

Dar nu putem sa nu constatam astazi ca serviciile par sa joace un rol tot mai mare in viata publica. Ne-am prins, iata, in hora dementa a deconspirarilor, punem in discutie apartententa unor candidati sau jurnalisti importanti la servicii dar nu prea stim ce intampla cu adevarat in curtea lor deoarece nu dispunem de instrumente eficiente de control civil. Suntem cred, in pragul unei crize in sistemul de securiate, o criza de incredere cel putin.

De afara, totul se vede prost, Romania se joaca cu credibilitatea unor institutii cheie, le taraste in campanii electorale si asta nu are cum sa nu sa afecteze increderea in Romania ca stat responsabil. Daca vom avansa mult asa, ma tem ca nu vom construi o democratie liberala, de tip occidental, la 25 de ani de la caderea comunismului, 10 de la intrarea in NATO si sapte de la aderarea la UE, ci o tara a democratiei cu epoleti.