Taranii s-au retras in munti. Lupta impotriva supermaketurilor

Doar 20% din terenul agricol mai este acum cultivat cu legume, in cea mai vestita comuna din judetul Cluj pentru productia de ceapa si morcovi. Taranii au lasat pamintul nemuncit pentru ca nu mai fac fata concurentei supermaketurilor. Batrinii nu se mai duc in pietele moderne ale orasului, ci urca la munte, ca pe vremea lui Geo Bogza, cu ranita cu dovlecei ca sa ia un ban de la muntenii care n-au gradini. Fasolea, ceapa de apa, morcovii, cartofii si rosiile de gradina crescute in pamint balegarit si stropite cu apa de var aproape ca au disparut.

Sus, sus, sus la munte, la Vidra, Albac sau Abrud taranii pleaca dimineata cu microbuzul din Turda, ca sa ajunga in piata, sa prinda rind, sa capete un ban pe munca lor.

„Comunistii au distrus agricultura, iar aistea au terminat ce au inceput ailalti. Ne-au omorit! Am 82 de ani si sap pina crap, n-am mai putut cu calu ca pentru cal iti trebuie putere, am luat magarusu asta, cu el ma haranesc. Nu ma mai duc la Cluj sau la Alba, ma duc sus, la munte, la Cimpeni. Abia acolo mai pot sa vind cite ceva, ca la oras au aparut de toate de la turci sau de unde le-or aduce, cu ale noastre nici loc in piata nu mai avem. La cit cistigam noi, nici masa nu ne-o putem plati. La munte, primarele ii mai zice fetei cu vama: nu-i mai vamui, Rodica, nu-i mai vamui, ca azi n-or vindut nimic, lasa-i sa plece. La Cluj, pe nima nu-l doare de noi”, povesteste batrinul Palfi din Mihai Viteazu.

Alaturi, se uita trista, parca intelegind totul, din experienta, magarita Csillag (Steluta). Pe

Batranul Palfi din Mihai Viteazu Foto: Hotnews

ea si pe Dumnezeu se bizuie omul care infrunta acum ceva mai spaimos si mai de necuprins cu puterea, chiar decit arsita sau piatra: supraproductia de legume industriale.

Vitejenii au cedat

Comuna Mihai Viteazu era vestita pentru legumele ei, dar mai ales pentru ceapa. La fel si Moldovenestii din vecini. Zeci de hectare erau cultivate anual cu legume.

„Acum, poate nici 20% din paminturi nu mai sint muncite. Le-am lasat sa le manince ierbile! Nu mai avem spor la vindut, asta e! Din cauza supermaketurilor! E incredibil ce se intimpla! Noi mergeam vara, dar si iarna, in piata, la Cluj. Acum nu mai avem piata, ca s-a modernizat si ne cere 6 milioane pe luna. Pai, de unde sa dau eu atita? Agricultura e scumpa. Motorina e scumpa, drumul e scump. Nu ne renteaza. Noi avem marfa buna. Muncita din greu, fara hibrizi, fara chimicale. Dar cui ii pasa de noi? Ar fi fost bine sa avem o piata a noastra, cum era pe vremuri. Nu, acum noi, pe unde apucam, pe cite un colt de masa, asta e incurajarea taranului ? Poate ca eu sint de la tara si nu ma pricep, dar nu s-o gasit nici un domn mai cu cap care sa afle si pentru noi o rezolvare? Ne-or lasa sa disparem, asa, ca prostii? Cind ne-or cauta, nu ne-or mai gasi!” isi varsa supararea doamna Iuliana de pe strada Cheii din Mihai Viteazu in timp ce-si pliveste morcovii.

Sasi cu memoria cepei

„Ceapa noastra e dulce, aproape ca nu pisca deloc. Avem ceapa alba, dar cea mai cautata e ceapa rosie. De la noi cumpara nemtii, e un obicei deja. Sasii plecati din Sibiu cer ceapa de la noi. Cind vin in tara cumpara cu un leu jumate si vind in Germania cu trei euro kilu. Cu sacii duc, sute de kile. Dar si noi tremitem la prieteni, la rude, la cunostinte fiecare la ce avem. Cum vine cineva, livram ceapa in Vest. Pe piete, la noi, nu mai renteaza. La Cluj e scumpa masa, daca prinzi, iar la Sibiu nu ai loc sa arunci un ac. Pietele sint pline de intermediari care vind marfa din engrouri, de la turci. Vindem si noi in munti, pe unde apucam”, explica Csaba, un barbat tinar din turda, venit cu varza, ceapa si ardei in zi de tirg, la Cimpeni.

Factura

La magazinul mixt din sat, vinzatoarea serveste rosii de la en gros, castraveti si ardei, adusi de la oras. Doar asa e voie, ne explica femeia, din ce a inteles ea de la patron, „ca trebuie sa aiba factura si taranu’ nu are factura”. Micii producatori au factura, dar n-au inca rosii. Iar ei vind in piete ce produc, au aceasta ambitie, sa nu lase cistigul la intermediari. in comuna au sere „ai lui Mihet”, care nu sint niciodata acasa, pentru ca „noaptea lucra in sere si ziua sint in piete”.

Taranca din Mihai Viteazu Foto: Hotnews

„Dumnezeu stie cit le iese, dar se zbat saracii si muncesc pe rupte, toata familia. Asta iarna faceau foc in sere. Scot cit sa traiasca, nu dau inainte, nu va temeti”, ne explica vecinii tinerilor fermieri. In capatul serelor, la margine de drum ai lui Mihet au ridicat o cruce, sa le ocroteasca lujerele proaspete de rosii si castraveti cit timp sint ei plecati, la tirg.

Esecul modernizarii

In primii ani de mandat, Boc a inceput un fel de revolutie a pietelor. Ceea ce se vroia un proiect de modernizare si eficientizare a pietelor se dovedeste acum, dupa cum spun taranii, dar si cumparatorii, un esec.

Producatorii au parasit pietele traditionale ale Clujului pentru ca spatiile inchise, betonate si modernizate de Boc sint scumpe si neplacute. In pretul unei mese, firma care a ridicat cladirea a inclus si plasmele de pe perete, dar si cheltuielile investitiei sale, astfel ca, o masa costa 600 de lei pe luna. Adica, pretul a 400 de kilograme de ceapa de Moldovenesti.

„Nici nu-mi vine sa intru, de cind piata nu mai e cum a fost, nici nu-mi vine sa intru. Cind pot, merg in cartier, pe Ion Mester, acolo mai gasesc tarani cu legume, dar in cea mai veche si mai vestita piata a orasului, nu-mi mai place! Iar marfa este toata din import. Nici acolo unde i-a pus pe olteni, la capatul orasului nu e un loc bun, e dosit si pare ca vrem sa scapam de ei”, explica Mihaela, o tinara clujeanca. Ea vrea sa ne faca si o comparatie: am vazut peste tot in Europa piete traditionale, cu carne, peste, legume si fructe expuse in aer liber, sub umbrele, dar asa cum stim ca erau pietele din totdeauna. Este o placere sa vizitezi piata din Paris sau de la Praga. Piata nu e o rusine, ea trebuie sa fie o mindrie a locului.